Comuna Colți, Buzău

comună din județul Buzău, România

Colți este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Aluniș, Colți (reședința), Colții de Jos și Muscelu Cărămănești. Comuna se află în zona montană a județului și este cunoscută pentru colecția muzeală de chihlimbar, singura din România, aflată în satul de reședință precum și pentru biserica din piatră din zona satului Aluniș.

Colți
—  comună  —
Muzeul Chihlimbarului de la Colți
Muzeul Chihlimbarului de la Colți
Colți se află în România
Colți
Colți
Colți (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°23′N 26°23′E ({{PAGENAME}}) / 45.383°N 26.383°E

Țară România
Județ Buzău

SIRUTA46439

ReședințăColți
ComponențăColți, Aluniș, Colții de Jos, Muscelu Cărămănești

Guvernare
 - primar al comunei Colți[*]Gheorghe Ștefan[*][1] (PMP, octombrie 2020)

Suprafață
 - Total3,492 km²

Populație (2021)
 - Total809 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal127195

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata

Poziția localității Colți
Poziția localității Colți
Poziția localității Colți

Așezare

modificare

Comuna se află în Munții Buzăului, în nord-vestul județului, și cuprinde mare parte din cursul superior al râului Sibiciu, un mic afluent al Buzăului. Este deservită de un drum comunal care o leagă de orașul Pătârlagele din valea Buzăului.[2]

Demografie

modificare




 

Componența etnică a comunei Colți

     Români (95,18%)

     Alte etnii (0%)

     Necunoscută (4,82%)




 

Componența confesională a comunei Colți

     Ortodocși (94,68%)

     Alte religii (5,32%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Colți se ridică la 809 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.094 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,18%), iar pentru 4,82% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,68%).[5]

Politică și administrație

modificare

Comuna Colți este administrată de un primar și un consiliu local compus din 9 consilieri. Primarul, Gheorghe Ștefan[*], de la Partidul Mișcarea Populară, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Mișcarea Populară3   
Partidul Social Democrat3   
Partidul PRO România1   
Partidul Național Liberal1   
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților1   

Numele comunei provine de la muntele Colți, care străjuiește satele; acest munte are culmea în formă de semicerc, cu 7 colți de piatră. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Colți făcea parte din plaiul Buzău a județului Buzău și avea în componență satele Aluniș, Călugărițele, Colții de Jos, Colții de Sus, Camburu, Comarnici, Fijerești, În Poiană, Ligurești, Lupoaie, Măgădani, Mățara, Muscelu Cărăimănesc, Paltinu, Strâmba, Seciu și Valea Boului, cu o populație totală de 2080 de locuitori ce trăiau în 546 de case. În comună funcționau 7 mori de apă (4 pe Bâsca, 2 pe valea Colților și una pe valea Boului), o pivă, 3 fierăstraie, o stână și 4 biserici (între care și cea de la Aluniș, săpată în piatră).[7] În 1925, comuna este consemnată în aceeași plasă, având 2307 locuitori în satele Aluniși, Călugărițele, Colții de Jos, În Poiană, Mățaru, Muscelu, Paltinu și Valea Boului.[8]

În 1950, comuna a intrat în componența raionului Cislău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, a redevenit parte din județul Buzău, în componența actuală, de-a lungul timpului multe din satele sale montane risipite fiind comasate, redefinite sau desființate; în cele din urmă, satul Între Sibicii a constituit nucleul de fuzionare a satului denumit astăzi Colți și rămas reședința comunei.[9][10]

Obiective turistice și monumente istorice

modificare

La Colți a fost singura exploatare de chihlimbar din România. Deși exploatarea a fost închisă în 1948, totuși chihlimbarul local găsit episodic, rămâne o sursă de venit pentru oamenii locului. O expoziție permanentă (singura de acest fel din România) având ca subiect chihlimbarul – ce aparținâne de Muzeul Județean Buzău, a fost deschisă în 1973. Unele dintre exponate au fost duse la Muzeul Chihlimbarului din Colți.

Un alt obiectiv turistic din comună îl constituie biserica în piatră de la Aluniș, o biserică săpată în stâncă de ciobani din zonă în 1274, și care a funcționat ca mănăstire până în 1871, după care a devenit biserică ortodoxă a satului. Atestarea documentară a bisericii Aluniș datează din 1351. Tot lângă Aluniș se află niște așezări rupestre folosite în trecut drept loc de refugiu. Biserica, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, împreună cu chiliile, sunt clasificate ca monument istoric de arhitectură de interes național.

În afara bisericii în piatră de la Aluniș, lista monumentelor istorice din județul Buzău cuprinde pe raza comunei Colți și un sit arheologic de interes local, cuprinzând o necropolă din Epoca Bronzului (cultura Monteoru, mileniile al III-lea–al II-lea î.e.n.), aflată lângă satul Colți, pe pintenul de deal „Vârful Bâi”, lângă releul de televiziune.

Vezi și

modificare
  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă 
  2. ^ Google Maps – Comuna Colți (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Colți, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 568. 
  8. ^ „Comuna Colți în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  9. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  10. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .