Comuna Costești, Buzău

comună din județul Buzău, România
Pentru alte sensuri, vedeți Costești.

Costești este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Budișteni, Costești (reședința), Gomoești, Groșani, Pietrosu și Spătaru. Suprafața intregii comune este de 5710 ha, din care intravilan 361 ha și extravilan 5350 ha. Este o comună de mărime medie în cadrul județului Buzău (cca. 5.000 locuitori la începutul anilor 1990) și prin așezarea sa se încadrează în rețeaua de localități suburbane ale municipiului Buzău.

Costești
—  comună  —
Costești se află în România
Costești
Costești
Costești (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°3′N 26°46′E ({{PAGENAME}}) / 45.050°N 26.767°E

Țară România
Județ Buzău

SIRUTA46484
Prima atestare1559

ReședințăCostești
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Costești[*]Nicolae Gioabă[*][1] (PSD, octombrie 2020)

Suprafață
 - Total571 km²
Altitudine82 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total4.493 locuitori
 - Densitate80,72 loc./km²

Fus orarUTC+2
Cod poștal127200

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata

Poziția localității Costești
Poziția localității Costești
Poziția localității Costești

Așezare

modificare

Comuna se află în sudul județului, în câmpia Buzăului, subdiviziune a Câmpiei Române, în vecinătatea sud-estică a municipiului Buzău, în zona sa suburbană. Ea este străbătută de șoseaua națională DN2, care leagă Buzăul de București. Din acest drum, pe teritoriul comunei, se mai ramifică două importante șosele naționale: la Costești, DN2C asigură legătura Buzăului cu Slobozia, iar la Spătaru se ramifică DN2B, drum care duce tot spre Buzău, dar trece prin sud-estul orașului și duce către Brăila. În afară de aceste drumuri naționale, la Costești se ramifică din DN2 și șoseaua județeană DJ203G, care duce la Stâlpu (unde se intersectează cu DN1B), Merei și stațiunea Sărata-Monteoru, Tisău și Măgura (unde se termină în DN10).[2]

Demografie

modificare



 

Componența etnică a comunei Costești

     Români (82,51%)

     Romi (9,17%)

     Alte etnii (0,11%)

     Necunoscută (8,21%)




 

Componența confesională a comunei Costești

     Ortodocși (90,74%)

     Alte religii (0,58%)

     Necunoscută (8,68%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Costești se ridică la 4.493 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 4.817 locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (82,51%), cu o minoritate de romi (9,17%), iar pentru 8,21% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,74%), iar pentru 8,68% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]

Politică și administrație

modificare

Comuna Costești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Nicolae Gioabă[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat7       
Partidul PRO România3       
Partidul Național Liberal2       
Partidul Mișcarea Populară1       

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era inclusă în plasa Câmpul din județul Buzău și era formată din satele Budești, Costești, Gomoești, Groșani și Pietrosu, cu o populație de 1520 de locuitori, ce trăiau în 369 de case. În comună funcționau 4 biserici și o școală cu 64 de elevi în satul de reședință.[7] Până în 1925, comunei Costești i-a fost arondat și satul Spătaru, care până atunci făcuse parte din comuna Simileasca; astfel, comuna, aflată în plasa Glodeanurile din același județ, ajunsese la o populație de 2250 de locuitori.[8]

La recensământul din 6 aprilie 1941, ordonat de guvernul generalului Ion Antonescu după prăbușirea României Mari, comuna număra 3669 suflete.[9]

În 1950, comuna a fost arondată raionului Buzău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, a revenit la județul Buzău, reînființat, în componența actuală.[10][11]

Monumente istorice

modificare

Două obiective de pe teritoriul comunei Costești au fost incluse în lista monumentelor istorice din județul Buzău, ambele ca situri arheologice de interes local. Unul este situl de la Costești, aflat în spatele morii de la extremitatea estică a satului, cuprinzând o necropolă din perioada Halstatt și o așezare medievală din secolele al XVI-lea–al XVIII-lea. Cel de al doilea se află în zona fostei ferme zootehnice din satul Pietrosu, cuprinzând trei așezări — una din neoliticul târziu (mileniile al V-la–al IV-lea î.e.n.), una aparținând culturii Monteoru (Epoca Bronzului, mileniile al III-lea–al II-lea î.e.n.) și o alta din epoca migrațiilor (secolul al IV-lea e.n.).

Personalități născute aici

modificare
  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă 
  2. ^ Google Maps – Comuna Costești (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Costești, com. rur. în jud. Buzău”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 675–676. 
  8. ^ „Comuna Costești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  9. ^ Recensământul general al României din 1941, 6 aprilie. Date sumare provizorii, București, 1944
  10. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  11. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 

Vezi și

modificare