Comuna Giubega, Dolj

comună în județul Dolj, România
Giubega
—  comună  —
Giubega (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 44°09′44″N 23°24′40″E / 44.162168°N 23.410997°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema judetului Dolj.svg Dolj

SIRUTA72506

ReședințăGiubega
ComponențăGiubega

Guvernare
 - PrimarStelian Gună[*][3] (PSD, )

Populație (2011)[1][2]
 - Total 2036 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal207290

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Giubega este o comună în județul Dolj, Oltenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.

DemografieModificare




 

Componența etnică a comunei Giubega

     Români (99,11%)

     Altă etnie (0,88%)




 

Componența confesională a comunei Giubega

     Ortodocși (98,96%)

     Altă religie (1,03%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Giubega se ridică la 2.036 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.453 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (99,12%). Pentru 0,88% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (98,97%). Pentru 0,88% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Politică și administrațieModificare

Comuna Giubega este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Stelian Gună[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat6      
Partidul Național Liberal4      
Partidul Mișcarea Populară1      

NoteModificare

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populaţia stabilă după etnie – judeţe, municipii, oraşe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populaţia stabilă după religie – judeţe, municipii, oraşe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  5. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
Sfatul satului Giubega

Primăria comunei Giubega Comitetul Provizoriu al comunei Giubega Sfatul Popular al comunei Giubega Consiliul Popular al comunei Giubega Primăria comunei Giubega

Datele extreme ale existenţei creatorului: de la 1831
Istoria instituţională/Nota biografică: Comuna Giubega este înfiinţată prin legea administrativă din 31 martie 1864, desfiinţată în 1930 şi reînfiinţată în 1932. A făcut parte din plăşile Câmpul (1864-1908), Giubega (1908-1930), Pleniţa (1932-1950) şi din raionul Băileşti (1950-1968). A fost constituită din satele Giubega (1864-1930; [2004|1943-1952; 2004]) şi Galicea şi Giubega (1950-2004), în prezent fiind formată numai din localitatea Giubega. A fost reşedinţă de plasă între anii 1908-1930.

Satul Giubega a fost locuit din cele mai vechi timpuri, în punctul „Măgura Cerbului” fiind găsite morminte aparţinând culturii Coţofeni. În anul 1831, moşia Sulari (satul Giugeba) era stăpânită de-a valma de mănăstirea Obedeanu. Prin reforma agrară din 1864 au fost împroprietăriţi 2 locuitori, prin cea din 1879, 171 de însurăţei, prin cea din 1921, 43 de locuitori, iar în 1945, 11 locuitori. În anul 1892, satul avea o suprafaţă de 3500 de pogoane arabile, din care 305 pogoane cu vii ale locuitorilor, 5 cârciumi, 8 băcănii şi 5 meseriaşi. Ca instituţii se găseau o biserică, fondată în anul 1881, o primărie în 1912, un post de jandarmi rurali, post telefonic, un dispensar şi o şcoală.

Sursa directă a preluării: Pretura Plăşii Pleniţa

Informații despre conținut și structurăModificare

Cuprinsul pe scurt: Ordine şi circulare provenite de la organele administrative superioare, procese-verbale ale consiliului comunal, bugetele de venituri şi cheltuieli, catagrafii, corespondenţă referitoare la rechiziţii pentru armată în timpul celor două războaie mondiale precum şi documente privind relaţiile agrare sunt o parte din documentele ce constituie fondul de arhivă. Există numeroase documente pe baza cărora se pot reconstitui momente şi fapte din istoria comunei cum ar fi stabilirea hotarelor comunei, situaţia financiară, sănătatea publică, evoluţia unor epidemii, demografia cu toate elementele caracteristice, reparaţia şi întreţinerea drumurilor şi înfrumuseţarea comunei. De asemenea, sunt documente referitoare la organizarea şi desfăşurarea procesului instrucţiunii publice, constituirea şi dotarea şcolilor comunale şi bisericilor. După venirea comuniştilor la putere toate transformările, economice, sociale, politice şi culturale din viaţa satului se oglindesc în documentele de arhivă de la luarea în evidenţă atât a marii proprietăţi private, cât şi a micii proprietăţi ţărăneşti prin introducerea sistemului de evidenţă a acesteia–registrul declaraţiilor agricole şi până la aplicarea legilor şi decretelor de expropriere în scopul formării proprietăţii de tip socialist, precum şi multe informaţii privind apariţia şi dezvoltarea formelor de asociere în muncă în comun (întovărăşirile), G.A.C.-urile şi I.A.S.-urile. De fapt, legislaţia de desfiinţare a proprietăţii private ţărăneşti era îndreptată, în principal, împotriva locuitorilor înstăriţi de la sat categorisiţi „chiaburi”. După 1951 informaţiile din documente se referă la planificarea sectorului agricol şi glorioasele sale realizări, în fapt cifrele fiind cu mult peste realitate. De asemenea, se regăsesc informaţii edificatoare privind organizarea alegerilor de deputaţi aşa zise democratice.
Sistem de ordonare: cronologic pe probleme
  • Monografia comunei Giubega, Marinela Vintilă, Editura PrintXpert, Craiova, 2011
  • Monografia comunei Giubega, Silviu-Marinel Tuță, Editura Docucenter, Bacău, 2011