Comuna Surdila-Găiseanca, Brăila

comună din județul Brăila, România

Surdila-Găiseanca (în trecut, și Câță) este o comună în județul Brăila, Muntenia, România, formată din satele Filipești și Surdila-Găiseanca (reședința).

Surdila-Găiseanca
—  comună  —
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Surdila-Găiseanca se află în România
Surdila-Găiseanca
Surdila-Găiseanca
Surdila-Găiseanca (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°5′47″N 27°19′28″E ({{PAGENAME}}) / 45.09639°N 27.32444°E

Țară România
Județ Brăila

SIRUTA44113

ReședințăSurdila-Găiseanca
ComponențăSurdila-Găiseanca, Filipești

Guvernare
 - primar al comunei Surdila-Găiseanca[*]Gabriel Drăguț[*][1] (PNL, )

Suprafață
 - Total60,34 km²

Populație (2021)
 - Total2.193 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal817155

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Așezare

modificare

Comuna se află în partea de vest a județului, la est de orașul Făurei. Este traversată de șoseaua națională DN2B, care leagă Brăila de Buzău. La Surdila-Găiseanca, din acest drum se ramifică scurta șosea județeană DJ203S, care duce în centrul orașului Făurei. Prin comună trece și calea ferată Buzău–Brăila, pe care este deservită de stația Găiseanca.

Demografie

modificare



 

Componența etnică a comunei Surdila-Găiseanca

     Români (93,11%)

     Romi (1,37%)

     Alte etnii (0,18%)

     Necunoscută (5,34%)




 

Componența confesională a comunei Surdila-Găiseanca

     Ortodocși (93,3%)

     Alte religii (1,28%)

     Necunoscută (5,43%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Surdila-Găiseanca se ridică la 2.193 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.501 locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (93,11%), cu o minoritate de romi (1,37%), iar pentru 5,34% nu se cunoaște apartenența etnică.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,3%), iar pentru 5,43% nu se cunoaște apartenența confesională.[4]

Politică și administrație

modificare

Comuna Surdila-Găiseanca este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Gabriel Drăguț[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal8        
Partidul Social Democrat3        

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ianca a județului Brăila și era formată din satele Surdila-Găiseanca, Brateșu, Mareș, Stravolca, Mortu și Dăscălești,[6] cu o populație totală de 1245 de locuitori. În comuna înființată în 1854 funcționau două biserici ortodoxe zidite în 1864 și o școală mixtă deschisă în 1859.[7] Pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa pe atunci și comuna Filipești (denumită și Bașa-Gropăria), formată doar din satul de reședință, cu 1074 de locuitori. În comuna Filipești funcționau o moară de aburi, o școală de băieți cu 50 de elevi înființată în 1860 și una de fete cu 28 de eleve deschisă în 1877.[8][9]

În 1925, cele două comune erau în plasa Călmățuiul a aceluiași județ. Comuna Surdila-Găiseanca avea în compunere satele Surdila-Găiseanca și Brateșu și cătunele Dăscălești, Mareșu, Mortu și Stravolea, cu o populație de 1451 de locuitori.[10] Comuna Filipești cu același unic sat al său avea 1388 de locuitori.[11] În 1931, ambele comune fuseseră condensate în câte un singur sat — Surdila-Găiseanca și Filipești.[12]

În 1950, cele două comune au trecut la raionul Făurei din regiunea Galați. În 1968, comuna a căpătat actuala configurație, după ce comuna Filipești a fost desființată și inclusă în ea. Surdila-Găiseanca a revenit atunci la județul Brăila, reînființat.[13][14]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  2. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (). „Ianca, plasă” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 15–16. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Surdila-Găiseanca (Cîță), com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 500. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Filipești (Bașa-Gropăria), com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 362. 
  9. ^ Lahovari, George Ioan (). „Filipești, sat, pe hotarul de N. al com. Filipești” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 362–363. 
  10. ^ „Comuna Surdila-Găiseanca în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Comuna Filipești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Arhivat din original în . Accesat în . 
  12. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 72,74. . 
  13. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  14. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .