Deschide meniul principal

Comuna Surdila-Găiseanca, Brăila

comună în județul Brăila, România
Surdila-Găiseanca
—  Comună  —
Stemă
Stemă
Surdila-Găiseanca se află în România
Surdila-Găiseanca
Surdila-Găiseanca
Surdila-Găiseanca (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°5′47″N 27°19′28″E / 45.09639°N 27.32444°E45°5′47″N 27°19′28″E / 45.09639°N 27.32444°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema judetului Braila.svg Brăila

SIRUTA44113

ReședințăSurdila-Găiseanca
ComponențăSurdila-Găiseanca, Filipești

Guvernare
 - PrimarGabriel Drăguț[*][3] (ALDE, )

Populație (2011)[1][2]
 - Total 2501 locuitori
 - Recensământul anterior, 20022.765 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal817155

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Surdila-Găiseanca (în trecut, și Câță) este o comună în județul Brăila, Muntenia, România, formată din satele Filipești și Surdila-Găiseanca (reședința).

AșezareModificare

Comuna se află în partea de vest a județului, la est de orașul Făurei. Este traversată de șoseaua națională DN2B, care leagă Brăila de Buzău. La Surdila-Găiseanca, din acest drum se ramifică scurta șosea județeană DJ203S, care duce în centrul orașului Făurei. Prin comună trece și calea ferată Buzău–Brăila, pe care este deservită de stația Găiseanca.

DemografieModificare



 

Componența etnică a comunei Surdila-Găiseanca

     Români (94,96%)

     Romi (2,27%)

     Necunoscută (2,71%)

     Altă etnie (0,03%)




 

Componența confesională a comunei Surdila-Găiseanca

     Ortodocși (96,52%)

     Necunoscută (2,75%)

     Altă religie (0,71%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Surdila-Găiseanca se ridică la 2.501 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.765 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (94,96%), cu o minoritate de romi (2,28%). Pentru 2,72% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,52%). Pentru 2,76% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Politică și administrațieModificare

Comuna Surdila-Găiseanca este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Gabriel Drăguț[*], de la Partidul Alianța Liberalilor și Democraților, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților5     
Partidul Social Democrat5     
Partidul Național Liberal1     

IstorieModificare

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ianca a județului Brăila și era formată din satele Surdila-Găiseanca, Brateșu, Mareș, Stravolca, Mortu și Dăscălești,[6] cu o populație totală de 1245 de locuitori. În comuna înființată în 1854 funcționau două biserici ortodoxe zidite în 1864 și o școală mixtă deschisă în 1859.[7] Pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa pe atunci și comuna Filipești (denumită și Bașa-Gropăria), formată doar din satul de reședință, cu 1074 de locuitori. În comuna Filipești funcționau o moară de aburi, o școală de băieți cu 50 de elevi înființată în 1860 și una de fete cu 28 de eleve deschisă în 1877.[8][9]

În 1925, cele două comune erau în plasa Călmățuiul a aceluiași județ. Comuna Surdila-Găiseanca avea în compunere satele Surdila-Găiseanca și Brateșu și cătunele Dăscălești, Mareșu, Mortu și Stravolea, cu o populație de 1451 de locuitori.[10] Comuna Filipești cu același unic sat al său avea 1388 de locuitori.[11] În 1931, ambele comune fuseseră condensate în câte un singur sat — Surdila-Găiseanca și Filipești.[12]

În 1950, cele două comune au trecut la raionul Făurei din regiunea Galați. În 1968, comuna a căpătat actuala configurație, după ce comuna Filipești a fost desființată și inclusă în ea. Surdila-Găiseanca a revenit atunci la județul Brăila, reînființat.[13][14]

NoteModificare

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  5. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (). „Ianca, plasă” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 15–16. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Surdila-Găiseanca (Cîță), com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 500. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Filipești (Bașa-Gropăria), com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 362. 
  9. ^ Lahovari, George Ioan (). „Filipești, sat, pe hotarul de N. al com. Filipești” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 362–363. 
  10. ^ „Comuna Surdila-Găiseanca în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Comuna Filipești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 72,74. . 
  13. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  14. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .