Curent continuu

Curentul electric continuu (prescurtat c.c., în engleză: DC) este o mișcare de sarcini electrice într-un singur sens printr-un mediu conductor oarecare. El este produs de elemente galvanice, termocuple, celule (baterii) electrice solare, generatoare electrice cu colector-comutator (dinamuri).

Simbolul curentului continuu folosit în electrotehnică, indicând un dispozitiv care fie produce sau necesită curent continuu. Acest simbol se poate reprezenta prin caracterul Unicode U+2393 (​⎓​).

Medii parcurse de c.c.

Curentul continuu poate curge (să fie transmis) prin diferite medii:

• conductori electrici (sârmă) metalici
• materiale semiconductoare
• vacuum, unde curentul este reprezentat ca flux/fascicul de ioni sau electroni
• medii izolante (izolatori), unde are valori infime care în practică sunt neglijabile
• soluții electrolitice

Intensitatea curentului continuu

Intensitatea curentului electric continuu este cantitatea sarcinilor electrice care trec printr-o secțiune transversală de mediu conductor într-o secundă:

$I={Q \over t}$,

Unde,
I este intensitatea curentului electric în amperi (A),
Q este cantitatea de sarcini electrice în coulombi (C),
t este timpul în secunde (s)

Surse electrice de energie electrică de curent continuu

• elemente galvanice
• celule fotovoltaice
• acumulatoare electrice
• pile de combustie
• dinamuri

Transformare din c.a. în c.c.

Prin redresarea curentului electric alternativ se obține curent continuu variabil, numit curent pulsatoriu. Variațiile (pulsațiile) de intensitate pot fi netezite prin folosirea de condensatoare (C) și bobine (L) electrice.

Vezi și

• Curent electric
• Curent alternativ
• Linie de înaltă tensiune în curent continuu
• Legea lui Ohm
• Electron
• Georg Simon Ohm
• André-Marie Ampère
• Electromagnetism

Legături externe

• ro Introducere in circuite electrice si electronice, volumul "Curent Continuu" Arhivat în 15 mai 2019, la Wayback Machine.