Element galvanic

Schema unui element galvanic

Elementul galvanic (sau celulă galvanică, pilă electrică sau celulă voltaică) este un generator electrochimic de curent continuu bazat pe transformarea spontană a energiei chimice în energie electrică.

Este alcătuit din două plăci conductoare de naturi diferite (electrozii), introduse într-o soluție de electrolit; una din ele reprezintă polul pozitiv (sau catodul) sursei de curent, iar a doua placă - polul negativ (sau anodul).

Un exemplu de element galvanic îl constituie un vas cu soluție de acid sulfuric în care se află două plăci metalice - una de zinc și cealaltă de cupru; printr-un fir metalic conductor exterior, care leagă cele două plăci (electrozii), circulă un curent electric de la electrodul de cupru la cel de zinc.

Tensiunea electromotoare a elementului galvanic se datorează diferenței dintre potențialele de contact cu soluția ale metalelor din electrozi[1]produsă prin concentrația diferită a electronilor[2], aceasta producând un proces de difuzie a electronilor între cele 2 metale până la stabilirea unui echilibru caracterizat prin apariția unei diferențe de potențial electric (localizate într-un strat subțire de la suprafețele de contact dintre metale și electrolit) care compensează efectul difuziei[3].

Lichidul sau soluția lichidă in care sunt introduși electrozii poate fi și o soluție de sare de bucătărie în apă ca în cazul pilei voltaice sau chiar apă distilată datorită autodisocierii ionice a dielectricului apă distilată prin autoprotoliza apei[4].

Numele de „galvanic” vine de la cel al fiziologului italian Luigi Galvani, care l-a descoperit în timp ce făcea cercetări pe animale cu doi electrozi (sârme) diferiți. Numele de „pilă voltaică” provine de la fizicianul italian Alessandro Volta, cel care a inventat și a perfecționat pila electrică.

NoteModificare

  1. ^ Ion Dima ș.a, Dicționar de fizică, Editura Enciclopedică Română, 1972, p164
  2. ^ Nicolae Vasilescu Karpen, Fenomene și teorii noi în electrochimie și chimie fizică, p. 4, 8-10,.. Editura Academiei Române, 1957
  3. ^ Vasile Tutovan, Electricitate și magnetism, vol I, Editura Tehnică, 1984, p 216, 226
  4. ^ Tutovan, p 89, 111, 206

BibliografieModificare

  • Igor Tamm, Bazele teoriei electricității, Editura Tehnică, 1952, p. 206-219 (subcapitolul III.5)
  • ***, Dicționar de fizică, Editura Enciclopedică Română, 1972
  • Vasile Tutovan, Electricitate și magnetism, vol I, Editura Tehnică, 1984
  • Zoltán Gábos, Oliviu Gherman, Termodinamică și fizică statistică, EDP, 1964, 1967

Vezi șiModificare