Curit
mineral secundar de uraniu
| Curit | |
 Curit | |
| Date generale | |
|---|---|
| Formula chimică | Pb3(UO2)8O8(OH)6·3(H2O) |
| Clasa mineralului | oxid |
| Sistem de cristalizare | ortorombic |
| Clasa cristalului | bipiramidal 2m/2m/2m |
| Culoare | galben, portocaliu ,cărămiziu |
| Duritate | 4,5 |
| Masa specifică | 6.98 - 7.4 |
| Luciu | adamantin |
| Transparență | ? |
| Spărtura | neregulată |
| Clivaj | imperfect {100} |
| Habitus | masiv, acicular, compact |
| Propriețăți optice | |
| Indice de refrație | nα = 2.060 nβ = 2.110 nγ = 2.150 |
| Birefrigență | δ = 0.090 |
| Alte caracteristici | |
Modifică text  | |
Curitul este un oxid de uraniu și plumb cu formula chimică: Pb3(UO2)8O8(OH)6·3(H2O). A fost descoperit în anul 1921. Este un mineral secundar, produs de alterare a uraninitului.
Etimologie modificare
Numele provine de la fizicienii Marie Curie și Pierre Curie care sunt cunoscuți pentru implicarea în domeniul radioactivității.
Răspândire modificare
Curitul se găsește în:SUA, Republica Democrată Congo, Australia, Franța ,Germania și Republica Cehă.
 | Acest articol despre geologie este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |