Dacoromani

Nu confundați cu Dacoromân.

Termenul cultura dacoromană se referă la cultura romanizată a Daciei sub stăpânirea Imperiului Roman.

Etimologie

Teoria amestecului daco-roman, ca origine pentru poporul român, a fost formulată de primii cărturari români, începând cu Dosoftei din Moldova, în secolul al XVII-lea, urmată la începutul anilor 1700 în Transilvania, prin Biserica Română Unită cu Roma și în Țara Românească, de istoricul Constantin Cantacuzino în Istoria Țării Rumânești dintru început^[1] și a continuat să se amplifice în secolele al XIX-lea și al XX-lea.

MaximinTracul, împărat roman între 235 și 238, posibil de origine carpiană
Regalianus a fost un uzurpator roman și a devenit el însuși împărat pentru o scurtă perioadă de timp.
Aureolus a fost un comandant militar roman și ar fi uzurpator împotriva lui Gallienus.
Galerius, împărat roman între 305 și 311
Constantin cel Mare (deși mai probabil de origine iliră) a fost un împărat roman care a domnit între 306 și 337 d.Hr., născut în ceea ce a devenit în curând noua Dioceza a Dacie la sud de Dunăre. A fost primul împărat roman care s-a convertit la creștinism.
Ulpia Severina (fl. secolul III), soția împăratului Aurelian al cărui nomen Ulpius era răspândit în toate provinciile de-a lungul Dunării poate să fi fost din Dacia.[4]
Leon I, împărat roman de răsărit între 457 și 474

Jonathan Eagles (25 octombrie 2013). Stephen the Great and Balkan Nationalism: Moldova and Eastern European History (Ștefan cel Mare și naționalismul balcanic: Moldova și istoria Europei de Est). I.B.Tauris. pp. 9–. ISBN 978-0-85772-314-7.
Mark Biondich (17 februarie 2011). The Balkans: Revolution, War, and Political Violence Since 1878 (Balcanii: revoluție, război și violență politică din 1878). Oxford University Press. p. 32–. ISBN 978-0-19-929905-8.
Lucian Boia (2001). Istorie și mit în conștiința românească. Editura Humanitas. –. ISBN 978-973-50-5395-6.
Watson, Alaric (1999). Aurelian and the Third Century (Aurelian și secolul al treilea). London and New York: Routledge, 1999. ISBN 0-415-07248-4.

Lucian Boia (2001). Istorie și mit în conștiința românească. Editura Humanitas. –. ISBN 978-973-50-5395-6.
Alexandru Chicac (1870). Dictionnaire d'étymologie daco-romane: éléments latins comparés avec les autres langues romanes (în franceză).
Elton Hugh (1996). Warfare in Roman Europe, AD 350-425 (Războiul în Europa romană, 350-425). Presa Universitatii Oxford. ISBN 978-0-19-815241-5.
MacKendrick, Paul Lachlan (2000). The Dacian Stones Speak (Pietrele Dacilor Vorbesc). Presa Universității din Carolina de Nord. ISBN 978-0-8078-4939-2.