Discinaceae Erich Heinz Benedix (1962) din încrengătura Ascomycota în subdivizia Pezizomycotina clasa Pezizomycetes și ordinul Pezizales[1] este o familie de ciuperci saprofite și/sau parazitare destul de mică, dar răspândită în toată lumea. În momentul de față conține 5 genuri cu 58 de specii, cele mai mari între ele fiind Discina și Gyromitra. Tip de gen este Discina.[2]

Discinaceae
Discina ancilis sin. Discina perlata
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Ascomycota
Subdiviziune: Pezizomycotina
Clasă: Pezizomycetes
Ordin: Pezizales
Familie: Discinaceae
Benedix (1962)
Genul tip
Discina
Fr. Fr. (1849)
Diversitate
5 genuri

Familia de fungi Discinaceae a fost determinată pentru prima dată de micologul german Erich Heinz Benedix (1914-1983) în articolul său Zur polyphyletischen Herkunft der Helvelaceen ss. lat., publicat în jurnalul micologic Zeitschrift für Pilzkunde din 1962[3] și modificată în descriere datorită unui studiu molecular al acidului ribonucleic ribozomal de către micologul Kerry O'Donnell în 1997.[4] Taxonul este valabil până în prezent (2019).

Încercări de redenumire nu au fost făcute.[1]

Genurile familiei

modificare

Acestei familii aparțin în momentul de față (2019) 5 genuri cu 58 de specii care sunt:[2]

  • Discina, (Fr.) Fr. (1849) cu 21 de specii, tip de specie fiind Discina ancilis (Pers.) Sacc. (1889) sin. Discina perlata Fr. (1849);
  • Gymnohydnotrya B.C. Zhang & Minter (1989) cu 3 specii neeuropene, tip de specie fiind Gymnohydnotrya australiana;[5]
  • Gyromitra Fr. 1849 cu 21 (după alții 18) de specii, tip de specie fiind: Gyromitra esculenta (Pers.) Fr. (1849)
  • Hydnotrya Berk. & Broome[6] cu 10 specii, tip de specie fiind Hydnotrya tulasnei Berk. & Broome (1846);[7][8]
  • Pseudorhizina, Jacz. (1913) cu 3 specii, tip de specie fiind Pseudorhizina korshinskii Jacz. (1913),[9] sinonime sunt Gyromitrodes sau Ochromitra.[10]

Specii din genurile familiei în imagini

modificare

Delimitare

modificare

Următoarele genuri sunt apropiat înrudite, dar nu aparțin familiei Discinaceae:

  1. ^ a b Mycobank 1
  2. ^ a b P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Wallingford 2008, p. 214-215, ISBN 0-85199-826-7
  3. ^ Erich Heinz Benedix: „Zur polyphyletischen Herkunft der Helvelaceen ss. lat.”, în: „Zeitschrift für Pilzkunde”, Editura Einhorn Verlag, vol. 27, Schwäbisch Gmünd 1962, p. 93-102, familia pe pagina 100
  4. ^ Kerry O'Donnell și colaboratori: „Phylogenetic relationships among ascomycetous truffles and the true and false morels inferred from 18S and 28S ribosomal DNA sequence analysis”, în: „Mycologia”, vol. 89, nr. 1, Editura Taylor & Francis, Ltd., Milton Park, Abingdon, 1997, p. 48–65
  5. ^ B.C. Zhang & Minter: „Gymnohydnotrya”, în: „Mycological Research”, vol. 92, nr. 2, p. 192
  6. ^ Miles Joseph Berkeley & Christopher Edmund Broome: „Notices of British hypogaeous fungi”, în: „Annals and Magazine of Natural History”, vol. 18, 1846, p. 73-82
  7. ^ Miles Joseph Berkeley & Christopher Edmund Broome: „Hydnotrya tulasnei”, în: „Annals and Magazine of Natural History”, vol. 18, 1846, p. 78
  8. ^ B. Stielow sia colaboratori: „The neglected hypogeous fungus Hydnotrya bailii Soehner (1959) is a widespread sister taxon of Hydnotrya tulasnei (Berk.) Berk. & Broome (1846)”, insa: „Mycological Progress”, vol. 9, nr.2, 2010, p. 195-203
  9. ^ A. Jaczewski: „Pseudorhizina”, în: „Opredelitel' gribov”, vol. 1, 1913, p. 414
  10. ^ Mycobank 2
  11. ^ Elias Fries: „Systema mycologicum”, vol. 2, Editura Officina Berlingiana, Lund 1822, p. 1
  12. ^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Wallingford 2008, p. 310, ISBN 0-85199-826-7
  13. ^ Ludwig Reichenbach: „Das Pflanzenreich in seinen natürlichen Classen und Familien”, Editura Verlag der Expedition des Naturfreundes, Leipzig1834, p. 2
  14. ^ Encyclopedia of Life
  15. ^ Barthélemy Charles Joseph Dumortier: „Analyse des familles des plantes, avec l'indication des principaux genres qui s'y rattachent”, Editura J. Casterman, Tournnay 1829, p. 72
  16. ^ C. H. Persoon: „Observationes mycologicae”, vol. 2, Editura Peter Phillipp Wolf, Leipzig 1800, p. 78
  17. ^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Wallingford 2008, p. 512, ISBN 0-85199-826-7
  18. ^ Hermann Friedrich Bonorden: „Handbuch der allgemeinen Mykologie”, Editura Schweizerbart'sche Verlagshandlung, Stuttgart 1851, p. 205
  19. ^ Brian A. Perry, Karen Hansen, Donald H. Pfister: „A phylogenetic overview of the family Pyronemataceae (Ascomycota, Pezizales)”, în: „”Mycological Research”, vol. 111, nr. 5, 2007, p. 549-571
  20. ^ Eduard Fischer: „Natürliche Pflanzenfamilien, Editura Wilhelm Engelmann, Leipzig 1897, p. 312
  21. ^ Terfeziaceae în Mycobank

Bibiliografie

modificare
  • Hermann Theodor Jahn „Pilzbriefe”, vol. 6-8, Editura Pilzkundlichen Arbeitsgemeinschaft in Westfalen, 1966
  • Elke Brechner, Daniel Dreesmann, Barbara Dinkelaker: „Kompaktlexikon der Biologie”, vol. 1: „A până Fotom”, Editura Spektrum Akademischer Verlag GmbH, Tübingen 2012, ISBN 3827430674, 9783827430670
  • Gustav Lindau: „Kryptogamenflora für Anfänger: Eine Einführung in das Studium der blütenlosen Gewächse für Studierende und Liebhaber”, vol. 2, Editura Julius Springer, Berlin 1922
  • Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze – vol. II a.: „Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”, Editura Gustav Fischer, Jena 1963

Legături externe

modificare