Deschide meniul principal


Pezizaceae (Barthélemy Charles Joseph Dumortier, 1829) din încrengătura Ascomycota, în subdivizia Pezizomycotina, clasa Pezizomycetes și ordinul Pezizales,[1] este o familie de ciuperci saprofite și/sau parazitare destul de mare, răspândită în toată lumea. În momentul de față conține 31 genuri cu mai mult de 250 specii, în Europa mai puține, cel mai mare între ele fiind Peziza cu peste 100 de specii.[2] În majoritate sunt determinate saprofite dar au fost descris de asemenea specii micorizante. Tip de gen este Peziza.

Pezizaceae
2005-05-03 Peziza vesiculosa.jpg
Peziza vesiculosa (găoace)
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Ascomycota
Subdiviziune: Pezizomycotina
Clasă: Pezizomycetes
Ordin: Pezizales
Familie: Pezizaceae
Dumort. (1829)
Genul tip
Peziza
(Dill.) Fr. (1822)
Diversitate
31 genuri

Cuprins

IstoricModificare

Familia a fost descrisă pentru prima și până în prezent (2019) singura dată de micologul francez Barthélemy Charles Joseph Dumortier în lucrarea sa Analyse des familles des plantes, avec l'indication des principaux genres qui s'y rattachent din 1829.[3]

DescriereModificare

Caracteristici macroscopiceModificare

O identificare macroscopică nu este posibilă: Deși Pezizaceae-le au preponderent corpuri fructifere în formă de ceașcă (Ascomata), în mare parte cărnoase, moi și fragile, care pot varia între câțiva milimetri și 15 cm în diametru, există și multe specii hipogene (edafone), adică specii subterane asemănător trufelor, printre ele (13 genuri). Mai departe sunt cunoscute și unele genuri de mucegai (de exemplu Chromelosporium fulvum). Din punct de vedere ecologic, familia acoperă o gamă largă de nișe, fructificând pe toate tipurile de sol: nisip, argilă, calcar, arsuri, bălegar și lemn. Se știe, că multe specii preferă solul cu un pH ridicat și, în unele cazuri, un conținut redus de materie organică.[4][5][6]

Caracteristici microscopiceModificare

Relațiile filogenetice între membrii familiei Pezizaceae au fost studiate folosind 90 de secvențe parțiale ARN ale rADN de la 51 de specii de genul Peziza și suplimentar 20 de specii Pezizaceae din 8 genuri care germină deasupra solului (Boudiera, Iodofanus, Iodowynnea, Kimbropezia, Pachyella, Plicaria, Sarcosphaera și Scabropezia) precum și 5 genuri hipogene (Amylascus, Cazia, Hydnotryopsis, Ruhlandiella și Tirmania). Pentru a testa caracteristica monofilă a Pezizaceae-lor și relațiile cu genurile Marcelleina și Pfistera (Pyronemataceae'') au fost incluse 6 specii din familiile Ascobolaceae, Morchellaceae și Pyronemataceae. Analizele acestor secvențe sugerează cu o probabilitate maximă că sunt monofiletice. Ciupercile sunt determinate mai departe prin ascele lor amiloze, ce înseamnă colorabilitatea structurilor tisulare folosind reactivi de iod), o caracteristică pe care o au în comun în ordinul Pezizales numai cu familia lor însurată Ascobolaceae. Ascele operculare, purtătoare de mereu 8 spori, sunt o caracteristică a tuturor Pezizales. Ascosporii sunt mononucleari, de obicei cu pereți subțiri, sferici, eliptici sau fusiformi, hialini (translucizi) până la palid maroniu, netezi sau reticulați și fin-verucoși. Dar, diviziunea în mai multe genuri încă nu este finalizată.[7]

Genurile familieiModificare

Genul include următoarele familii și specii:[1][8]

Pachyphlodes conglomerata, Pachyphlodes depressus, Pachyphlodes ligericus, Pachyphlodes marronina, Pachyphlodes melanoxanthus, Pachyphlodes nemoralis, Pachyphlodes pfisteri, Pachyphlodes thysellii, Pachyphlodes virescens)

Familia Terfeziaceae și PezizaceaeModificare

Familia Terfeziaceae cu între altele genurile hipogene Terfezia și Tirmania este filogenetic identică cu familia Pezizaceae și, prin urmare, trebuie văzută doar un sinonim, cum a declarat micologa Karen Hansen cu coautorii ei în 2008.[7] Ddeja în 1999 de exemplu, a fost dovedit de către micologii J. E. Norman, și K. N. Egger, că soiurile familiei aparțin mai degrabă familiei Pezizaceae decât celei ale Terfeziaceae-lor, familie care prin urmare a fost abolită de autori.[17] Totuși, discuția pare încă neterminată. Nu rar, Terfeziaceae mai este acceptată familie proprie până în prezent (2019).[18][19][20]

Specii din genurile familiei în imaginiModificare

DelimitareModificare

Următoarele genuri sunt apropiat înrudite, dar nu aparțin familiei Pezizaceae:

NoteModificare

  1. ^ a b Mycobank
  2. ^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Wallingford 2008, p. 512, ISBN 0-85199-826-7
  3. ^ B.- C. Dumortier: „Analyse des familles des plantes, avec l'indication des principaux genres qui s'y rattachent”, Editura J. Casterman, Tournay 1829, p. 72 [1]
  4. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 53-55, ISBN 3-405-12116-7
  5. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 674-677, ISBN 978-3-440-14530-2
  6. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 642-647, ISBN 978-3-8354-1839-4
  7. ^ a b Karen Hansen, Thomas Læssøe, Donald H. Pfister: „Phylogenetics of the Pezizaceae, with an emphasis on Peziza”, în: „In: Mycologia”, vol. 93, nr. 5, 2001, p. 958-990
  8. ^ NCBI
  9. ^ Mycobank 2
  10. ^ [ http://www.mycobank.org/BioloMICS.aspx?TableKey=14682616000000067&Rec=56281&Fields=All Mycobank 3]
  11. ^ Mycobank 4
  12. ^ Mycobank 5
  13. ^ Mycobank 6
  14. ^ Mycobank 7
  15. ^ Mycobank 8
  16. ^ Mycobank 9
  17. ^ Geoffrey Clough Ainsworth: „Ainsworth & Bisby's Dictionary of the Fungi”, editia a 8-a, Wallingford 2008, p. 682, ISBN 978-0-85199-826-7
  18. ^ Universitatea din Göttingen
  19. ^ GBIF
  20. ^ EPPO Global Database
  21. ^ Erich Heinz Benedix: „Zur polyphyletischen Herkunft der Helvelaceen ss. lat.”, în: „Zeitschrift für Pilzkunde”, Editura Einhorn Verlag, vol. 27, Schwäbisch Gmünd 1962, p. 93-102, familia pe pagina 100
  22. ^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Wallingford 2008, p. 214-215, ISBN 0-85199-826-7
  23. ^ Elias Fries: „Systema mycologicum”, vol. 2, Editura Officina Berlingiana, Lund 1822, p. 1
  24. ^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Wallingford 2008, p. 310, ISBN 0-85199-826-7
  25. ^ Ludwig Reichenbach: „Das Pflanzenreich in seinen natürlichen Classen und Familien”, Editura Verlag der Expedition des Naturfreundes, Leipzig1834, p. 2
  26. ^ Encyclopedia of Life
  27. ^ Hermann Friedrich Bonorden: „Handbuch der allgemeinen Mykologie”, Editura Schweizerbart'sche Verlagshandlung, Stuttgart 1851, p. 205
  28. ^ Brian A. Perry, Karen Hansen, Donald H. Pfister: „A phylogenetic overview of the family Pyronemataceae (Ascomycota, Pezizales)”, în: „”Mycological Research”, vol. 111, nr. 5, 2007, p. 549-571
  29. ^ Eduard Fischer: „Natürliche Pflanzenfamilien, Editura Wilhelm Engelmann, Leipzig 1897, p. 312
  30. ^ Terfeziaceae în Mycobank

BibiliografieModificare

  • Hermann Theodor Jahn „Pilzbriefe”, vol. 6-8, Editura Pilzkundlichen Arbeitsgemeinschaft in Westfalen, 1966
  • Elke Brechner, Daniel Dreesmann, Barbara Dinkelaker: „Kompaktlexikon der Biologie”, vol. 1: „A până Fotom”, Editura Spektrum Akademischer Verlag GmbH, Tübingen 2012, ISBN 3827430674, 9783827430670
  • Gustav Lindau: „Kryptogamenflora für Anfänger: Eine Einführung in das Studium der blütenlosen Gewächse für Studierende und Liebhaber”, vol. 2, Editura Julius Springer, Berlin 1922
  • Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze – vol. II a.: „Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”, Editura Gustav Fischer, Jena 1963

Legături externeModificare