Wikipedia

Eijirō Tōno

actor japonez
Eijirō Tōno
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Prefectura Gunma, Japonia[2] Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Tokyo⁠(d), Tōkyō, Japonia Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiinsuficiență cardiacă Modificați la Wikidata
Cetățenie Japonia
 Imperiul Japonez (–) Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
seiyū[*][[seiyū (Japanese voice actor or actress)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză[3] Modificați la Wikidata
Alma materMeiji University[*][[Meiji University (private university in Tokyo, Japan)|​]]
Alte premii
Medal with Purple Ribbon[*][[Medal with Purple Ribbon (a type of Japanese Medals of Honor)|​]] (1975)
Premiul Panglica Albastră pentru cel mai bun actor în rol secundar[*]​ (1955) Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Eijirō Tōno (東野英治郎 Tōno Eijirō?, n. , Prefectura Gunma, Japonia – d. , Tokyo⁠(d), Tōkyō, Japonia) a fost un actor japonez, care, într-o carieră care a durat mai mult de 50 de ani, a apărut în peste 400 de emisiuni de televiziune, aproape 250 de filme și numeroase spectacole teatrale.

El este cunoscut cel mai bine cunoscut în Occident pentru rolurile sale din filmele lui Akira Kurosawa, precum Cei șapte samurai (1954) și Yojimbo (1961), și din filmele lui Yasujirō Ozu, cum ar fi Tokyo Story (1953) și An Autumn Afternoon (1962). A apărut și în Kill! al lui Kihachi Okamoto și în Tora! Tora! Tora! (1970), o reprezentare artistică a atacului japonez de la Pearl Harbor. Ultimul său film a fost A-ge-man („Povestea gheișei de aur”; 1990) al lui Juzo Itami. Tōno l-a interpretat personajul titular al serialului de televiziune jidaigeki de lungă durată, Mito Kōmon, din 1969 până în 1983. În primii ani ai carierei sale el a jucat sub pseudonimul Katsuji Honjō (本庄克二).

Biografie

modificare

Eijirō Tōno s-a născut la 17 septembrie 1907 în orașul Tomioka (prefectura Gunma, Japonia), ca fiu al unui fabricant de sake. A urmat cursuri la Școala Medie din Tomioka. După ce s-a înscris ca student la Facultatea de Comerț a Universității Meiji, s-a alăturat Societății pentru Studiul Științelor Sociale (社会科学研究会: Shakai-kagaku kenkyukai), care avea o orientare politică de stânga. Această înrolare era periculoasă din punct de vedere politic, întrucât Legea conservării păcii din 1925 îi făcea pe membrii oricărei asociații al căror obiect era modificarea kokutai (sistemul național de guvernare) sau al sistemului proprietății private pasibili de o pedeapsă cu închisoarea de până la zece ani. În 1931 s-a înscris la cursul de teatru muncitoresc organizat de Teatrul Mic Tsukiji (築地小劇場: Tsukiji shogekijo). A debutat ca actor în producția Tunelul din Muntele Osore (恐山トンネル: Osoreyama tonneru) de Jūrō Miyoshi, pusă în scenă de Teatrul de stânga din Tokyo (東京左翼劇場: Tokyo sayoku gekijo). După ce a absolvit cursul de teatru muncitoresc, s-a alăturat companiei teatrale Tsukiji și a jucat pe scenă sub pseudonimul Katsuji Honjō (本庄克二).

Prin anii 1930 Tōno a apărut în aproape toate producțiile companiei teatrale Tsukiji, obținând recenzii favorabile. Rolurile Heizō din Pământ (土: Tsuchi), Yugorō din Cursul de ortografie（綴方教室: Tsuzurikata kyōshitsu）și groparul din Hamlet i-au stabilit reputația de actor. El a ajuns, de asemenea, să joace un rol important în conducerea trupei. În 1936 a debutat ca actor de film în Fratele mai mare, sora mai mică（兄いもうと: Ani imōto. În 1938 a apărut în filmul Kuroda seichū roku（黒田誠忠録）al lui Teinosuke Kinugasa și a obținut ulterior roluri în filmele produse de studiourile Shōchiku, Nikkatsu și Tōhō. Până în acest moment a fost menționat sub numele său de scenă, „Katsuji Honjō”.

În august 1940 compania teatrală Tsukiji a fost desființată forțat, iar Tōno și alți actori au fost arestați pentru încălcarea Legii conservării păcii. Tōno a fost eliberat fără a fi acuzat, nouă luni mai târziu, și și-a reluat activitatea actoricească, dar a fost supus unui ordin al Ministerului de Interne （内務省）care îi cerea să joace doar sub numele său real. Din acest moment, a fost menționat sub numele „Tōno Eijirō”. În 1943 a apărut în Portul florilor（花咲く港: Hana saku minato), filmul de debut al lui Keisuke Kinoshita. În 1944 Tōno, Eitarō Ozawa, Koreya Senda, Sugisaku Aoyama, Chieko Higashiyama și alții au fondat Teatrul Actorilor （俳優座). În ultimul an al Războiului Pacificului, el a vizitat Japonia sub patronajul Ligii Japoneze de Teatru Peripatetic（日本移動演劇連盟), o instituție sponsorizată oficial de guvern care avea ca misiune creșterea moralului populației japoneze și, prin urmare, a productivității muncii, prin organizarea unor spectacole teatrale drama în fabrici, mine, comunități agricole și sate de pescari.

După ce războiul s-a încheiat în august 1945, Tōno a revenit la Teatrul Actorilor ca una dintre figurile sale centrale, atât ca actor, cât și ca administrator. Eijirō Tōno a apărut în aproape 250 de filme între 1936 și 1990.[4] A jucat în șapte filme pentru Akira Kurosawa, patru pentru Yasujirō Ozu și nouă pentru Keisuke Kinoshita. Provenit din teatrul shingeki (care a generat un stil actoricesc foarte apreciat pentru interpretarea rolurilor secundare în film),[5] el a marcat cinematografia japoneză cu roluri secundare, precum cel al banditului răpitor ucis de un samurai pe care l-a interpretat în filmul Cei șapte samurai (1954) al lui Akira Kurosawa,[5] dar și în Yojimbo (1961), Kill, The Fortress of the Samurai, Voyage la Tokyo sau Tora! Tora! Tora! (1970).

Rolul pentru care este probabil cel mai bine cunoscut în Japonia este, totuși, cel al personajului titular din popularul serial jidaigeki de televiziune Mito Kōmon (1969-1983), în care personajul istoric Tokugawa Mitsukuni, daimyō-ul retras al domeniului Mito, parcurge țara deghizat într-un vechi negustor cu numele de Mitsuemon, îndreptând greșelile și corectând nedreptățile cu ajutorul a doi samurai. Tōno a jucat acest rol în 381 de episoade între 1969 și 1983. (Seria a continuat până în 2011, iar rolul Mitsuemon a fost interpretat de alți patru actori.)

A murit din cauza insuficienței cardiace la 8 septembrie 1994, la vârsta de 86 de ani.

Fiul lui, Eishin Tōno, a fost, de asemenea, actor, dar nu a fost la fel de prolific ca tatăl său.[6]

Filmografie selectivă

modificare
 
Eijirō Tōno și Kinuyo Tanaka în Le Mariage (1947)

Premii și distincții

modificare
  • 1954: Premiul Panglica Albastră pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru Kuroi Ushio și Kunsho[14]
  • 1956: Premiul Mainichi pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru Le Fleuve de la nuit și Nuages au soleil couchant[15]
  • 1962: Premiul Mainichi pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru Le Goût du saké și Kyūpora no aru machi[16]
  • 1973: Medalia de Onoare cu panglică violetă

Note

modificare
  1. ^ a b Eijirō Tōno, Autoritatea BnF 
  2. ^ „Eijirō Tōno”, Freebase Data Dumps[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ IdRef, accesat în  
  4. ^ „Filmografie”. JMDB (în japoneză). Accesat în . 
  5. ^ a b fr Tadao Sato (). Le Cinéma japonais [Nihon Eiga Shi]. Cinéma/Pluriel. I. Paris: éd. du Centre Pompidou. p. 25. ISBN 2-85850-919-0. 
  6. ^ Eishin Tōno la Internet Movie Database
  7. ^ Galbraith IV (2002), p. 675.
  8. ^ Galbraith IV (2002), p. 680.
  9. ^ Galbraith IV (2002), p. 685.
  10. ^ Galbraith IV (2002), p. 697.
  11. ^ Galbraith IV (2002), p. 702.
  12. ^ Galbraith IV (2002), p. 706.
  13. ^ Galbraith IV (2002), p. 721.
  14. ^ Hammer (1991), p. 334.
  15. ^ Hammer (1991), p. 326.
  16. ^ Hammer (1991), p. 328.

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Eijirō_Tōno&oldid=15602894