Etimologia denumirilor românești ale păsărilor


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

AModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

BModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

CModificare

  • caprimulg (Caprimulgus europeus), din latină, caprimulgus, „rândunică de noapte”
  • caragață (Pica caudata), coțofană - împrumut din greaca modernă: karakáxa
  • călifar (Tadorna) - din bulgară kalefar
  • chirighiță (Clidonias) - Cf. caragață
  • cínteză (Fringilla coelebs) – din latina populară *cincitare („a cânta mierla”) (aromână: „cionă” , „cinteză”, meglenoromână „cifincă”; alte variante dialectale române: cintez, cintiță, cintezoi, țintizoi)
  • cioară 1. (Corvus frugilegus); 2. (Corvus cornix) - cuvânt autohton (cf. alb. sorrë, „cioară”)
  • ciocănitoare (Picus viridis) - cuvânt creat în limba română, prin derivare, din ciocăni + sufixul -itoare
  • ciocârlan (Galerida cristata) - cuvânt creat în limba română prin derivare, din cioc +-ârlă + -an
  • ciocârlie (Alauda arvensis) - cuvânt creat în limba română prin derivare, din cioc +-ârlă + -ie
  • ciovică / ciuvică 1. (Glaucidium passerinum); 2. (Gloreola pratincola) - cuvânt format din onomatopee, după strigătul ei: Ciovic-ciovic!
  • ciovlică (Vanellus cristatus) - cuvânt format din onomatopee.
  • ciuf (Asio și Otus) - din maghiară csuf: „dezagreabil”, „neplăcut”
  • ciuhurez (Surnia ulula ulula) - cuvânt creat în limba română, prin compunere, din ciuf + huhurez
  • cocor (Grus grus) - etimologie necunoscută
  • cocorel (Erythronium dens canis) - derivare lexicală din cocor + sufixul -el.
  • cocostârc (Ciconia ciconia), barză - prin compunere (contaminare lexicală) din cocor și stârc
  • cocoș, masculul găinii - din slavă kokoši: „găină”
  • cocoșar (Turdus pilaris); pasăre din genul sturzilor - din bulgară kokosar
  • codobatură (Motacilla alba) – din latina populară *codabattula (aromână: coadăbătură, cutrubatură, meglenoromână: coadărăbătură, calabreză: codiváttula)
  • codroș (Phoenicurus) - cuvânt creat în limba română, din coadă, moștenit din latină, coda (=cauda) + roșu, moștenit și acesta din latină, roseus
  • condor (Sarcorhamphus gryphus) - împrumut din franceză condor
  • corb (Corvus corax) - moștenit din latina populară corvus
  • coțofană (Pica caudata) (Cf. ucraineană kucohvostyp)
  • cuc (Cuculus canorus) - moștenit din latina populară cucus
  • cucuvea (Athene noctua), din greacă Κουκουβάγια / kuk(k)uvághia
  • cufundac (Padiceps cristatus) - din cufunda + sufixul -ac
  • cufundar 1. (Padiceps cristatus); 2. (Gavia arctica) - din cufunda + sufixul -ar


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

DModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

EModificare

  • egretă 1. (Egretta alba), 2. (Egretta garzetta) - împrumut din franceză: aigrette, „egretă”
  • erete 1. (Astur palumbarius) 2. (Falco subbuteo) etimologie necunoscută


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

FModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

GModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

HModificare

  • huhurez 1. (Syrnium aluco) 2. (Syrnium urelensis) - din verbul [a] huhura < onomatopee


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

IModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

LModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

MModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

NModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

PModificare

  • pajură (Aquila chrysaëtos) - împrumut din ucraineană: pažera, „ființă lacomă, nesățioasă”
  • păun (Pavo cristatus) - cuvânt moștenit din latină: pavo, pavonis
  • pelican 1. (Pelecanus onocrotalus), 2. (Pelecanus crispus) - etimologie multiplă: greacă pelekán, latină pelecanus, franceză pélican; variantă regională / învechită: pelecan
  • pescăraș (Cinclus cinclus) - din pescar (moștenit din latină: piscarius) + sufixul -
  • pescăruș (Laridae) - din pescar (moștenit din latină: piscarius) + sufixul -
  • pescărel 1. (Alcedo atthis); 2. (Cinclus cinclus) - din pescar (moștenit din latină: piscarius) + sufixul -el.
  • petrel (Procellariidae) - împrumut din franceză petrel, care este un împrumut din engleză pitteral.
  • pitpalac - prepeliță (Coturnix coturnix) - onomatopee
  • pitulice (Troglodytes troglodytes) - derivat, în limba română, din pitula: „a (se) ascunde”, + sufixul -ice
  • pițigoi (Parus major) ♢ din latina târzie medievală *pizzi>italiana veche>pizzo>pizzicare >pizzicato („ciupit, „pișcat”, „ciugulit”, „înțepat”) (Variante dialectale române: pițică, pițicat, pițicoiu, piț, pițiguș, pițigaie, pițigan, pișcoi)
  • ploier (Charadrius apricarius) - cuvânt obținut prin derivare lexicală: ploaie: (moștenit din latină *plovia (=pluvia)) + sufixul -ar > ploiar > ploier.
  • porcăraș 1. (Charadrius apricarius); 2. (Calidris arenaria) - cuvânt obținut prin derivare lexicală: porc (moștenit din latina populară: porcus+ sufixul - ar > porcar) + sufixul -.
  • porumbel (Columba livia; livia domestica) - derivat, în limba română, din porumb + sufixul diminutival -el, iar cuvântul românesc porumb, cu semnificația de „porumbel”, este moștenit din Latină: palumbus, „porumbel sălbatic”
  • potârniche (Perdix perdix) ♢ din latina populară * perturnicula (< per[dix] + *[co]turnicula) (aromână: piturniche, pirturnică)
  • prepeliță (Coturnic coturnix) - împrumut din bg prepelica.
  • prigoare (Merops apiaster) - de la verbul [a] prigori, „a (se) expune la căldura focului sau a soarelui”, „a se chinui, a se frământa, a se zbuciuma”, din bulgară pregorja; variante: prigorie, prihor (regionalism)
  • privighetoare (Luscinia megarhynchos) - din Latină *pervigilare> a priveghea (var. dialectale: privigheá)
  • prundar (Motacilla alba), codubatură - cuvânt creat în limba română, prin derivare din cuvântul împrumutat din slavă: prondǔ > română prund + sufixul -ar
  • prundăraș (Charadius dubisu curonicus) - prin derivare din prundar + sufixul diminutival -
  • pupăză (Upupa epops) - cuvânt autohton, cf. albaneză pupëzë


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

RModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

SModificare

  • sfrâncioc 1. (Lanius excubitor), 2. (Lanius collurio), 3. (Dendrocopus major pinetorum) - din sârbă svračak.
  • sórliță / surliță, șorliță, șurliță (Gypaëtus barbatus aureus) - Cf. bg. usorlița
  • spurcaci / spârcaci, dropie mică (Oris tetrax) - termen format pe teritoriul limbii române: spurc (< Lat. spurco, spurcare, „a murdări”, „a spurca”) + sufixul -aci
  • stârc 1. (Ardea cinerea), 2. (Ardea purpurea), 3. (Ardeola ralloides), 4. (Egretta alba), 5. (Egretta garzetta), 6. (Nycticorax nycticorax), 7. învechit (Ciconia ciconia) - împrumut din slavă: strǔkǔ
  • sticlete (Carduelis carduelis) - împrumut din sârbă steglić, bulgară stiglic
  • strigă (Tyto alba guttata) - cuvânt moștenit din latină striga
  • struț (Struthio camelus) - etimologie dublă: latină struthio, -onis, italiană struzzo
  • sturz (Turdus musicus) - din latina populară *turdus, pl. turdi, influențat probabil de latinescul clasic sturnus


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

ȘModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

TModificare

  • turturea (Streptopelia turtur) - moștenit din latină *turturella, diminutiv feminin al substantivului latin turtur, -uris: „turturea”
  • turturică (Streptopelia turtur) - din turturea - sufixul diminutival -ică
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

VModificare

  • vânturel 1. (Falco tinnunculus tinnunculus), 2. (Falco peregrinus peregrinus) - cuvânt obținut prin derivarea cuvântului românesc vânt, care este moștenit din latină ventus
  • viespar (Pernis apivorus) - cuvânt creat în limba română prin derivare lexicală din viespe, moștenit din latina populară, vespa, + sufixul -ar
  • vindereu 1. (Falco peregrinus peregrinus), 2. (Falco tinnunculus tinnunculus), 3. (Falco vespertinus vespertinus) - Cf . magh. - vándorol, vádor (sólyom).
  • vrabie (Paser domesticus domesticus) - din slavă vrabij
  • vultan (Gyps fulvus) Cf. vultur; variantă regională hultan
  • vultur (Accipitridae) - cuvânt moștenit din latină * vultur, -uris


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

ZModificare

BibliografieModificare

  • Gheorghe Guțu, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, în 1983 (1326 de pagini, format 24 cm x 17 cm). Ediția a doua, revăzută și adăugită, a apărut la Editura Humanitas, din București, în anul 2003 (1448 de pagini, 25 cm). ISBN 9732809337.
  • Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, ediția a doua, Editura Litera Universal, București - Chișinău 2007 ISBN 978-973-675-307-7