Agenția Spațială Europeană

Agenția Spațială Europeană
European Space Agency (engleză) Agence spatiale européenne (franceză) Europäische Weltraumorganisation (germană)

Stabilit	1975/1980
Sediu	Paris, Franța
Port spațial	Kourou, Guyana Franceză
Administrator	Johann-Dietrich Wörner (Directorul General)
Buget	5,75 miliarde € (2017)^[1]
Website	www.esa.int
Modifică date / text

Agenția Spațială Europeană (engleză European Space Agency, prescurtare: ESA, iar în franceză Agence spatiale européenne, prescurtat: ASE)^[2] este o organizație interguvernamentală creată în 1980, cu sediul la Paris, în scopul asigurării și dezvoltării cooperării, exclusiv pașnice, între statele europene în domeniile cercetării și tehnologiei spațiale. Coordonează proiectele spațiale puse în comun de peste douăzeci de țări europene. Agenția Spațială Europeană, care prin bugetul său de 4.433.000.000 de euro (în 2015)^[3] este a treia agenție spațială în lume, după NASA și Agenția Federală Spațială Rusă, a fost fondată la 31 mai 1975.

Agenția Spațială Europeană își desfășoară activitatea în trei centre: Noordwijk (Țările de Jos), Darmstadt (Germania) și Frascati (Italia) și la ora actuală are ca membri 22 țări. ESA este o organizație independentă de Uniunea Europeană.

State membre

Țările participante la ESA nu fac parte, în mod necesar, din Uniunea Europeană și invers: astfel Norvegia și Elveția sunt membre ale ESA; a contrario unele țări care au aderat la Uniunea Europeană nu sunt membre ale ESA. Ungaria a devenit stat membru al Agenției Spațiale Europene, la 24 februarie 2015. Bulgaria a declarat recent că vrea să se apropie de ESA. Canada este un membru asociat, stat cooperant cu statut privilegiat.

Austria, din 30 decembrie 1986
Belgia, din 30 octombrie 1980
Cehia, din 8 iulie 2008
Danemarca, din 30 octombrie 1980
Elveția, din 30 octombrie 1980
Estonia, din 4 februarie 2015
Finlanda, din 1 ianuarie 1995
Franța, din 30 octombrie 1980
Germania, din 30 octombrie 1980
Grecia, din 9 martie 2005
Irlanda, din 10 decembrie 1980
Italia, din 30 octombrie 1980
Luxemburg, din 30 iunie 2005
Norvegia, din 30 decembrie 1986
Polonia, din 19 noiembrie 2012
Portugalia, din 14 noiembrie 2000
Regatul Unit, din 30 octombrie 1980
România, din 20 ianuarie 2011^[4]
Spania, din 30 octombrie 1980
Suedia, din 30 octombrie 1980
Țările de Jos, din 30 octombrie 1980
Ungaria, din 24 februarie 2015

Agenția, în scopul strângerii legăturilor cu țările europene nemembre și cu țări extraeuropene, a încheiat acorduri cu diferite țări. Carta PECS, Programul pentru Țările Europene Colaboratoare, a fost semnată cu țările următoare: Slovenia (2010), Letonia (2015).

Carta ECS, Acordului de Cooperare Stat European, a fost semnată cu țările următoare: Lituania (2014), Slovacia (2015), Bulgaria (2015).

Alte state, europene sau neeuropene, au încheiat acorduri de cooperare:

Canada (1979)
Turcia (2004)
Ucraina (2008)

Cipru (2009)
Israel (2011)
Malta (2012)

Persoanele care au îndeplinit / îndeplinesc funcția de
Director general al ESA
Director general	Perioada	Țara de origine	Comentariu
Roy Gibson	1975–1980	Regatul Unit
Erik Quistgaard	1980–1984	Danemarca
Reimar Lüst	1984–1990	Germania
Jean-Marie Luton	1990–1997	Franța
Antonio Rodotà	1997–2003	Italia
Jean-Jacques Dordain	2003–2015	Franța
Johann-Dietrich Wörner ^[5]	de la 01 iulie 2015	Germania	în funcție

Proiecte

Sateliți

COS-B
GEOS-1
GEOS-2
IUE
Meteosat
Spacelab
HIPPARCOS
Telescopul spațial Hubble (Hubble Space Telescop)

Sonde spațiale

Mars Express, prima sondă europeană spre Marte

Listă parțială:

Rachete

Lansatorul (racheta) Ariane 1 face parte din primele programe dezvoltate de
Agenția Spațială Europeană.

Ariane
- Ariane 1 a fost o rachetă purtătoare proiectată pentru a transporta sateliți pe orbită geostaționară sau orbită terestră joasă.
  Cu o masă la decolare de 210 tone, o înălțime de 47,4 m și un diametru de 3,8 m, racheta era capabilă să plaseze o sarcină utilă de 1.850 kg pe o orbită de transfer geostaționară (GTO) Putea să transporte, la alegere, un singur satelit mare sau un grup de doi sateliți mai mici.
- Ariane 2 a fost o rachetă purtătoare proiectată pentru a transporta sateliți pe orbită geostaționară sau orbită terestră joasă. Structura rachetei Ariane 2 era identică celei a rachetei Ariane 1, însă înălțimea a crescut la 49 m, iar greutatea la 219 tone. Capacitatea sa de transport pe orbită de transfer geostaționară era de 2.175 kg, cu 325 kg mai mult decât Ariane 1.
- Ariane 3 a fost o rachetă purtătoare proiectată pentru a transporta sateliți pe orbită geostaționară sau orbită terestră joasă. Era identică cu Ariane 2, exceptând faptul că i s-au adăugat două propulsoare suplimentare cu pulbere (combustibil solid), la nivelul primului etaj; a zburat înainte de Ariane 2.
- Ariane 4 a fost o rachetă purtătoare proiectată pentru a transporta sateliți pe orbită geostaționară sau orbită terestră joasă. Prima lansare a rachetei Ariane 4 a avut loc la 15 iunie 1988. A fost lansată de 116 ori, între 1988 și 2003, necunoscând decât 3 eșecuri. Putea transporta de la sol o sarcină utilă de 3.585 kg; a lansat 186 de sateliți.
- Ariane 5 este o rachetă purtătoare proiectată pentru a transporta sateliți pe orbită geostaționară sau orbită terestră joasă. A fost dezvoltată începând din 1995 pentru a înlocui racheta Ariane 4, ale cărei capacități limitate nu mai permiteau lansarea, într-un mod concurențial, al sateliților de comunicație cu mase crescânde, în timp ce sectorul precedent era punctul forte al lansatorului european.^[6]
- Ariane 6

Bugetul Agenției Spațiale Europene

În 2015 bugetul Agenției Spațiale Europene este de 4.433 de milioane de euro, dintre care 3.241,2 de milioane de euro pentru programe și activități ale Agenției Spațiale Europene și 1.197,1 de milioane € (26,88%) pentru programe ale partenerilor instituționali europeni.

Contribuția diferitelor țări membre

Contribuția membrilor la bugetul pe 2015

Participarea diferitelor țări membre ale Agenției Spațiale Europene reflectă politici spațiale naționale foarte variate. De la crearea agenției, Franța și Germania furnizează împreună peste 40% din buget. Italia și Regatul Unit sunt și ele contributori importanți (circa 10% pentru fiecare dintre cele două țări), dar dacă se ia în considerare PIB-ul fiecăreia, efortul făcut este de două ori mai puțin important decât al celor două țări aflate pe primele locuri. Primii zece contributori, care sunt și membrii fondatori ai agenției, furnizează împreună peste 90% din fonduri, fără participarea Uniunii Europene. Bugetul european consacrat cercetării spațiale este relativ redus, întrucât reprezintă prețul unui bilet de cinema pe cetățean al unui stat membru al ESA. În Statele Unite ale Americii, sumele consacrate activităților spațiale civile sunt aproape de patru ori mai mari.

În 2015 principalele țări care au contribuit la bugetul Agenției Spațiale Europene erau, în ordine descrescătoare:^[7]

Germania (24,6%)
Franța (22,2%).
Italia (10,2%)
Regatul Unit (9,9%)
Belgia (5,8%)
Elveția (4,2%)
Spania (4,1%)
Suedia(2,5%)
Țările de Jos (2,3%)

În 2017 principalele țări care contribuie la bugetul Agenției Spațiale Europene sunt, în ordine descrescătoare:^[1]

Franța (22,7 %)
Germania (22,7 %)
Italia (14,6 %)
Regatul Unit (7,9 %)
Belgia (5,5 %)
Spania (4 %)
Elveția (3,8 %)
Țările de Jos (1,9 %)
Suedia (1,9%)

Participația financiară a membrilor în 2012, 2014 și 2015^[8]^[7]
Țară membră	2015		2014		2012
Țară membră	Participație (în M€)	Procentaj	Participație (în M€)	Procentaj	Participație (în M€)	Procentaj
Germania	797,4	24,6 %	765,7	22,9 %	713,8	22,9 %
Austria	51,5	1,6 %	50,2	1,5 %	52,2	1,5 %
Belgia	189,5	5,8 %	188,6	5,6 %	169,8	5,6 %
Danemarca	26,8	0,8 %	23,4	0,7 %	27,8	0,7 %
Spania	131,77	4,1 %	139,2	4,2 %	184	4,2 %
Finlanda	19,6	0,6 %	19,9	0,6 %	19,4	0,6 %
Franța	718,2	22,2 %	754,6	22,6 %	751,4	22,6 %
Grecia	12,1	0,4 %	14,5	0,4 %	8,6	0,4 %
Irlanda	18	0,6 %	18,4	0,6 %	15,6	0,6 %
Italia	329,9	10,2 %	350,0	10,5 %	350,5	10,5 %
Luxemburg	23	0,7 %	18,3	0,5 %	15	0,5 %
Țările de Jos	74,7	2,3 %	125,1	3,7 %	60,3	3,7 %
Norvegia	59,8	1,8 %	57,1	1,7 %	63,1	1,7 %
Polonia	30	0,9 %	28,7	0,9 %	36,4	0,9 %
Portugalia	16,7	0,5 %	16,3	0,5 %	15,8	0,5 %
Cehia	14,2	0,4 %	13,9	0,4 %	11,5	0,4 %
România	25,4	0,8 %	22,5	0,7 %	7,6	0,7 %
Regatul Unit	322,3	9,9 %	270,0	8,1 %	240	8,1 %
Suedia	80,3	2,5 %	94,6	2,8 %	65,3	2,8 %
Elveția	134,9	4,2 %	126,5	3,8 %	105,6	3,8 %
Ungaria
Estonia
Canada	15,5	0,5 %	19,5	0,6 %	18,7	0,6 %
Uniunea Europeană	-	-	59,1	1,8 %	-	-
Alte finanțări	149,8	4,6 %	163,0	4,9 %	-	-
Total programe ale agenției	3.241,3	100 %	3.339,3	100 %	2.932,4	100 %
Uniunea Europeană	1030,5	-	623,9	-	867,7	-
EUMETSAT	122,4	-	75	-	-	-
Altele	38,8	-	63,8	-	264,5	-
Total programe alte instituții	1.030,5	-	623,9	-	867,7
Buget total	4.433	-	4.102	-	4.064,6	-

Diverse

Acțiuni pentru tineri

ESA a avut mereu o politică de informare a tineretului prin numeroase mijloace pedagogice puse în operă prin diverse expoziții.

Ea a semnat, în 1985, o convenție de partenariat cu Asociația PARSEC care difuzează informație științifică pe Coasta de Azur. Convenția a fost reînnoită la 23 iunie 2001^[9], de către Jean-Jacques Dordain, director general al Agenției Spațiale Europene (ESA).

Departamentul educativ al agenției este foarte activ mai ales cu organizarea unor misiuni spațiale reale pentru tineri ca proiect ESMO care vizează punerea pe orbită în jurul Lunii a unui satelit conceput și realizat, în întregime, de studenți europeni.

Limbi

Limbile utilizate de organele, comitetele sau grupele de lucru ale ESA, cât și de Consiliul Agenției și organele sale subsidiare, sunt germana, engleza și franceza; celelalte documente emise de ESA sunt redactate în engleză și în franceză. Limba italiană poate fi și ea folosită în reuniunile Consiliului. Documentele cu caracter administrativ, juridic, științific sau tehnic emise de statele membre ale ESA pot fi redactate în orice limbă a oricărui stat membru, deși folosirea englezei și francezei este recomandată; folosirea altor limbi decât engleza sau franceza în corespondențele destinate ESA este tolerată atâta timp cât nu ar conduce la creșterea costului legat de traducere și la prea multe complicații administrative. Corespondențele Agenției sunt redactate în engleză sau în franceză. ^[10]

Note

^ ^a ^b „ESA budget 2017”. Accesat în 16 ianuarie 2017.
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 12 septembrie 2015. Accesat în 7 ianuarie 2016.
^ ESA budget 2015 (în engleză), www.esa.int
^ România a aderat la Agenția Spațială Europeană, 20 ianuarie 2011, Flavius Toader, Evenimentul zilei, accesat la 13 august 2012
^ ro Johann-Dietrich Wörner este noul Director General al ESA
^ „Ariane 5”. Accesat în 27 august 2008.
^ ^a ^b en ASE Budget for 2015 consultat la 24 ianuarie 2015
^ en ASE Budget for 2014 consultat la 24 ianuarie 2015
^ Protocole d'accord de coopération Arhivat în 14 decembrie 2013, la Wayback Machine. - iunie 2001 PDF
^ „Convention portant création d'une Agence spatiale européenne et Règlement intérieur du conseil de l'ASE” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 4 august 2012. (voir archive)

Lectură suplimentară

Fifty Years of European Cooperation in Space, John Krige's, Les Editions Beauchesne, 2014, ISBN 97820701020297 - recenzie

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Agenția Spațială Europeană

Acest articol despre astronomie este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa!

[budget2017-1] „ESA budget 2017”. Accesat în 16 ianuarie 2017.

[2] „copie arhivă”. Arhivat din original la 12 septembrie 2015. Accesat în 7 ianuarie 2016.

[3] ESA budget 2015 (în engleză), www.esa.int

[r2012-08-13-4] România a aderat la Agenția Spațială Europeană, 20 ianuarie 2011, Flavius Toader, Evenimentul zilei, accesat la 13 august 2012

[5] ro Johann-Dietrich Wörner este noul Director General al ESA

[6] „Ariane 5”. Accesat în 27 august 2008.

[budget2015-7] ASE Budget for 2015 consultat la 24 ianuarie 2015

[8] ASE Budget for 2014 consultat la 24 ianuarie 2015

[9] Protocole d'accord de coopération Arhivat în 14 decembrie 2013, la Wayback Machine. - iunie 2001 PDF

[10] „Convention portant création d'une Agence spatiale européenne et Règlement intérieur du conseil de l'ASE” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 4 august 2012. (voir archive)

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]