Expoziția Tinerimii artistice din anul 1910

Expoziția Tinerimii artistice din anul 1910
Expoziția Tinerimii artistice din anul 1910
Sigla Societății Tinerimea artistică din anul 1904
Datăaprilie 1910
LocațiePanorama Grivița
TipExpoziție de arte plastice
Temăpictură, sculptură, arhitectură
Organizat deSocietatea Tinerimea artistică
ParticipanțiConstantin Artachino, Ștefan Luchian, Ipolit Strâmbulescu, Kimon Loghi, Ștefan Popescu, Arthur Verona, Nicolae Grant, Nicolae Vermont, Gheorghe Petrașcu, Frederic Storck, Oscar Späthe, Jean Alexandru Steriadi

Expoziția Tinerimii artistice din anul 1907 a fost cea de a noua manifestare expozițională a Societății Tinerimea artistică. Deschiderea ei s-a făcut în luna aprilie a anului 1910 la Panorama Grivița din București și i-a avut ca principali actori pe Constantin Aricescu, Ipolit Strâmbulescu, Kimon Loghi, Ștefan Popescu, Arthur Verona, Nicolae Grant, Nicolae Vermont, Gheorghe Petrașcu, Frederic Storck, Ștefan Luchian, Dimitrie Paciurea și Oscar Späthe.

Deschiderea manifestării

modificare

În luna aprilie a anului 1910 s-a deschis în mod solemn cea de a noua expoziție a Tinerimii artistice în clădirea Panoramei Grivița.[1][2] Evenimentul a fost precedat de primirea de noi membrii în rândurile societății.[1] Totul s-a desfășurat într-o atmosferă sărbătorească fiind cea mai amplă manifestare de artă plastică ce s-a cunoscut până în acel moment.[1]

Lucrări și participanți

modificare

Au fost prezente exponate care au corespuns tuturor genurilor, manierelor și tehnicilor artistice.[1] Dacă unii dintre vizitatori apreciau creația lui Ștefan Luchian, Camil Ressu, Ștefan Popescu, Gheorghe Petrașcu sau Jean Alexandru Steriadi, publicul larg și oficialitățile admirau lucrările de factură academistă a invitatului special George Demetrescu Mirea sau Eustațiu Stoenescu.[1] Alții au apreciat picturile lui Arthur Verona și Ipolit Strâmbu care au fost prezenți cu scene idilice rurale.[1] De asemenea, gusturi mai restrânse au avut și ele ce vedea: operele secesioniste ale Ceciliei Cuțescu, primitivismul lui Constantin Brâncuși și neoimpresionismul lui George Mărculescu.[1][3][4][5][6]

Participanții și lucrările lor au fost următoarele: În octogonul central al clădirii au fost:[7]

 
Grup de artiști la expoziția Tinerimii artistice din anul 1910. Pe fundal stânga se vede lucrarea lui Arthur Verona intitulată Drum lung. Artiștii, sunt de la stanga la dreapta următorii: Nicolae Vermont, Ary Murnu, Kimon Loghi, Frederic Storck, Cecilia Cuțescu-Storck, N. Petrașcu, Ștefan Popescu, Filip Marin și stând jos dreapta - Arthur Verona.

În sala așa zisă sală de onoare, Sala V, au expus:[7]

  • Ștefan Popescu, cu numeroase tablouri din care se remarcă cel intitulat Muncitorii la masă.[7]
  • Arthur Verona, a expus peisaje. Presa a identifica cel denumit La Izvor, Toamna și peisajul cu iarnă românească - Drum lung.[7]
  • Nicolae Vermont, a venit cu un panou decoratic cu numele Muzele.[7]
  • Kimon Loghi, a adus lucrări puține din cauză că era ocupat cu realizarea unor comenzi. S-au remarcat Zi frumoasă de iarnă, Pe marginea lacului și Fetița.[7]
  • Jean Alexandru Steriadi, cu Căsuță cu lipoveni, Hamalii și Pe malul Dunării.[7]
  • Au mai fost: Biserica din Oeslau de Manea, Interiorul de d-șoara Popea, Râul Doamnei din Câmpulung de Nicolae Grant, La vie de Stoica și Pălăria verde de Mărculescu.[7]

Cum manierele și tendințele erau uneori radical diferite, ele au fost susținute cu o pasiune excesivă de artiștii ce le promovau, fapt care a dus la comparații și aprecieri nepotrivite la adresa celorlalți colegi.[1] Această stare de fapt, a dus în final la disensiuni între membrii societății.[1] Presa vremii a preluat comentariile și cronica artistică a făcut o speculație mediatică al cărei izvor se găsea în cancanurile lumii artistice.[1] Prin urmare, divergențele au escaladat în scandaluri publice.[1][8] Aplanarea pentru moment a dezbinărilor a constat în excluderea Ceciliei Cuțescu din rândul membrilor societății.

În anul 1910, Arthur Verona a fost ales ca președinte al Tinerimii române, funcție pe care a deținut-o până în anul 1921.[9]

Referințe

modificare
  1. ^ a b c d e f g h i j k Petre Oprea... pag. 53
  2. ^ Catalog. A noua expozițiune de pictură și sculptură a societății Tinerimea artistică, București, 1910
  3. ^ Léo Bachelin: Tinerimea artistică, în Seara 11, 16 și 30 aprilie 1910
  4. ^ B. Brănișteanu: Tinerimea artistică, în Adevărulu, 15 aprilie 1910
  5. ^ V. Ravici: A 1X-a expozițiune de pictură și sculptură a societății Tinerimea artistică, Salonul oficial, 1910, în Arta română, mai—iunie 1910
  6. ^ Ion Nicoară (N.D. Cocea): Expoziția Tinerimea artistică, în Facla, nr. 9, 1910
  7. ^ a b c d e f g h i j k l m n o Tinerimea artistică - o preumblare prin cea de a noua expoziție a ei, în Adevărul din 15 aprilie 1910 și pe digibuc.ro
  8. ^ Ion Nicoară: Oficialitatea artistică, în Facla, nr. 17, 1910. Societatea a respins cererea de demisie a sculptorului Storck care se solidarizase cu atitudinea soției
  9. ^ Mariana Preutu, Brandușa Răileanu: Pictorii familiei Verona, București, Editura Humanitas, 2011, pag. 11 ISBN 978-973-50-3055-1

Bibliografie

modificare

Lectură suplimentară

modificare

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Expoziția Tinerimii artistice din anul 1910