George Demetrescu Mirea
| George Demetrescu Mirea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1852[1][2][3][4][5]  București, Țara Românească |
| Decedat | (82 de ani) București, România[6] |
| Părinți | Dimitrie Ionescu Mirea |
| Frați și surori | Dimitrie D. Mirea |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | pictor, portretist, muralist |
| Locul desfășurării activității | România |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Studii | Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris, Universitatea Națională de Arte București |
| Pregătire | Theodor Aman |
| Profesor pentru | Ipolit Strâmbescu, Nicolae Dărăscu, Camil Ressu, Leon Biju, Lucian Grigorescu, Constantin Artachino, Iosif Fekete, Vasile Popescu, Gheorghe Naum, Apcar Baltazar, Sever Burada, Ion Theodorescu-Sion, Corneliu Michăilescu |
| Mișcare artistică | academism, Sindicatul Artelor Frumoase, Salonul Oficial de pictură și sculptură |
| Influențat de | Theodor Aman, Carol Davila, Carolus-Duran[*] |
| Premii | Premiul național pentru pictură |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
George Demetrescu Mirea (n. 1852, București, Țara Românească – d. , București, România)[7] a fost un pictor și muralist român, fratele sculptorului Dimitrie D. Mirea.
Date biografice
modificareGeorge Demetrescu Mirea a fost cel de-al doilea din cei 12 copii ai protopopului Dimitrie Ionescu Mirea.[8]
A studiat la Școala de Belle-Arte București cu Theodor Aman, luând lecții simultan cu medicul Carol Davila[8].
La recomandarea doctorului Carol Davila, a participat la Războiul de Independență (1877-1878), ca pictor atașat Cartierului General al armatei, alături de Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmary și Sava Henția.[9]
Avându-l ca protector și mecena pe Ion Ghica, în urma recomandării lui Nicolae Grigorescu, în 1878 a obținut o bursă de studii la École des Beaux Arts[10] din Paris, unde a studiat cu Carolus Duran, un vestit portretist al înaltei societăți franțuzești, căruia i-a devenit elev după doar un an petrecut la Școala de Belle Arte, pe care o părăsise tocmai pentru a fi în preajma maestrului francez[11], pe lângă care a rămas până în 1884.[9]
În 1884, a primit comanda să realizeze decorația murală a Catedralei din Constanța, pe care a executat-o alături de arhitectul Ion Mincu. Lucrarea sa a fost distrusă în timp, fiind înlocuită. De asemenea, în perioada 1887 - 1888 a executat pictura plafonului Casei Vernescu din București, dar și patru panouri alegorice.[9]
Și-a început cariera pedagogică mai întâi ca profesor de desen la Școala Normală de învățători de la Câmpulung[8], iar în anul 1891 a fost numit profesor la Școala de Belle-Arte din București, unde era deja suplinitor din 1889. Opt ani mai târziu, a fost numit director al aceleiași instituții, funcție pe care a deținut-o până în 1927.[9]
Ca profesor și director la Școala de arte frumoase din București, a promovat academismul („Vârful cu Dor”, „Bacantă și satir” și unele compoziții istorice), rămânând însă un remarcabil portretist („Alexandru Odobescu”; „Portret de bărbat”; „C. Stăncescu”). A realizat decorațiile murale la Banca Națională a României, Casa scriitorilor, Universitatea din Iași.
Distincții
modificareIn memoriam
modificareÎn semn de respect pentru activitatea sa, o stradă din București, din preajma Arcului de Triumf, îi poartă numele.[8]
Note
modificare- ^ George Demetrescu Mirea, Benezit Dictionary of Artists, accesat în
- ^ George Demetrescu Mirea, Répertoire des artistes et personnalités du musée d'Orsay, accesat în zero width space character în
|publisher=la poziția 57 (ajutor) - ^ George Demetrescu Mirea, Union List of Artist Names, accesat în
- ^ George Demetrescu Mirea, Web umenia, accesat în
- ^ George Demetrescu Mirea, mutualart.com, accesat în
- ^ Union List of Artist Names, , accesat în
- ^ ro Localitatea de naștere și de deces Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ a b c d e Argeș Media
- ^ a b c d e Picturi create de George Demetrescu Mirea, în colectiile Muzeului de Artă Constanța
- ^ „O scrisoare de la pictorul George Demetrescu Mirea”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Nicolae Petrașcu, “G.D.Mirea”, Casa Școalelor, București, 1943
- ^ Câteva considerații privind învățământul artistic românesc (1830-1930)
Bibliografie
modificare- George Dragomirescu și Ion Frunzetti: G. Demetrescu Mirea[nefuncțională], Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională București, 1940, pe digibuc.ro, accesat 24 iulie 2018
Legături externe
modificare- Despre pictorul și muralistul George Demetrescu Mirea pe website-ul Muzeului de artă din Baia Mare
- George Demetrescu Mirea (1852 – 1934), pictor român