Francisc-Septimiu Krausz

politician român

Francisc-Septimiu Krausz (n.  – d. )[1] a fost un deputat român din legislatura 1990-1992, ales în județul Hunedoara pe listele partidului FSN. Francisc-Septimiu Krausz a fost profesor universitar la Facultatea de Științe Petroșani, șef al catedrei de Sociologie,cel mai renumit sociolog din județul Hunedoara, a publicat Sociologia Conducerii. Francisc-Septimiu Krausz a deținut titlul de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989.[2]

Francisc Septimiu Krausz
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba franceză
limba engleză Modificați la Wikidata
Profesor Universitar
Politician

Biografie

modificare

Francisc Septimiu Krausz (n.11 noiembrie 1938 la Baia Mare, Maramureș, d. 11 aprilie 2024 la Petroșani, Hunedoara); a fost profesor universitar, doctor în Filosofie, personalitate marcantă în domeniul Sociologiei. A fost membru al Adunării Deputaților din primul Parlament de după 1989. În cadrul acestuia, a avut funcția de președinte al „Comisiei permanente pentru învățământ, știință, tineret și sport” (1991-1992) și președinte al „Comisiei speciale pentru analiza problemelor economice, sociale și a condițiilor de muncă și viață din minerit” (1991-1992).

A absolvit Academia de Studii Economice București în anul 1959 și a obținut titlul de doctor în Filosofie la Universitatea Babeș-Bolyai, în 1974, cu lucrarea „Intelectualitatea tehnică. Cercetări Sociologice în minerit” sub conducerea prof. univ.dr. Ernö Gall.

Între anii 1959-1962 a fost profesor de liceu iar din 1962 a devenit cadru didactic al Institutului de Mine din Petroșani, în care a funcționat timp de 43 de ani, parcurgând toate treptele carierei universitare, devenind conferențiar (1974) și profesor (din 1990).

S-a remarcat, prin competență științifică deosebită în domeniul metodologiei sociologice, al metodelor și tehnicilor de cercetare sociologică, al sociologiei muncii și conducerii și al eticii și deontologiei profesiei de  sociolog.

În 1968 a creat și predat primul curs de Sociologie din învățământul tehnic superior,  astfel că Sociologia se predă la Universitatea din Petroșani neîntrerupt, de peste 56 de ani. În 1992 a contribuit decisiv la înființarea specializării Psihosociologie (devenită ulterior Sociologie) și  a contribuit la înființarea specializării de Asistență socială.

A fost membru al Consiliului Facultății  (1970-2005), membru în Senatul Universității (1984-2005), prorector al Universității (1990-1992), șeful catedrei de Științe socio-umane timp de 20 de ani, până la pensionare (1985 - 2005), conducător de doctorat în Sociologie.

În decursul activității sale profesionale, a înființat două instituții de cercetare. Între 1973 și 1989 a funcționat Laboratorul Interdisciplinar pentru Probleme Social-economice Petroșani (LIPSEP) al cărui  director a fost, având ca membrii aproximativ 60 de reputați profesioniști din 13 specialități. Din 2008, a înființat Institutul Social Valea Jiului, al cărui președinte a fost până în 2024.       

A inițiat și a condus peste 180 de cercetări sociologice de teren; a coordonat 32 de cercetări pe bază de contracte; este autor sau coautor a 117 publicații. A organizat simpozioane științifice naționale: „Stabilizarea forței de muncă” (1972), „Sociologia tranziției” (1995), „Predarea sociologiei în învățământul superior” (2000). A elaborat 6 cursuri universitare și este autorul  sau coordonatorul a altor 8 cărți. A participat cu comunicări la  manifestări științifice internaționale: Congresele Mondiale de Sociologie – Varna (1970) și Toronto (1974), Congresele Mondiale de Minerit – București (1972), Lima (1974), Düsseldorf (1976), Conferința Mondială a Populației (1974), Colocviul Franco-Român de Sociologie – Paris (1973) și Româno-Francez – București (1976) și cu zeci de comunicări la sesiuni științifice naționale desfășurate la București, Cluj, Timișoara, Iași, Sibiu, Constanța etc.

Între anii 1970-1976 a fost membru al Asociației Internaționale de Sociologie, făcând parte din Comitetul de Cercetare „Sociologia muncii”. Din 1990,  a fost membru al Asociației Române de Sociologie (între 1990 – 1993 fiind și membru al Comitetului Director al acesteia).

Între anii 1995-1996 a fost expert în Programul Phare „Formarea formatorilor” iar în perioada 1997-2004, a fost expert evaluator al CNCSIS.

Între anii 1994 – 2000 a fost membru în Comisia de Științe Sociale a Consiliului Național de Evaluare și Acreditare Academică, care a autorizat și acreditat domeniile de Sociologie,  Psihologie și Asistență socială în diverse centre universitare, la București, Cluj, Oradea, Arad, Timișoara, Iași, Craiova etc.

În 2011 a primit din partea ARS „Diploma de inițiator al predării Sociologiei” iar în 2016 a primit titlul de „Cetățean de Onoare al Municipiului Petroșani”.

Câteva publicații

modificare
  • Sociologia conducerii, ed. Universitas, Petroșani, 2004, 194 pag.
  • Metodologia și metodica sociologiei, Ed. MatrixRom, București,  2007, 269 pag. (cu Stegar Irinel)
  • Mimetismul de la obiceiuri la crima organizată, Ed. MatrixRom, București, 2015, 204 pag. Cartea a fost onorată de Academia Română cu premiul „H.H.Stahl”, pentru anul 2015. (cu Stegar Irinel)
  • O antologie a sociologiei în minerit, Ed. MatrixRom, București, 2018, 302 pag.
  • Amintiri și posibile memorii, Ed.Focus, Petroșani, 2022, 237 pag.
  • Deontologie sociologică, (ediție completată), Ed. Focus, Petroșani, 2022, 187 pag.

Notă: Toate cărție menționate sunt postate pe site-ul www.bibliotecadesociologie.ro.       

  1. ^ Vințan, Tiberiu (). „Remarcabilul prof.univ.dr. Septimiu Krausz a trecut în eternitate!”. Accesat în . 
  2. ^ Francisc Septimiu Krausz. [www.cdep.ro „Camera Deputatilor”] Verificați valoarea |url= (ajutor). Camera Deputatilor. Accesat în 29 octombrie 2024.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  • Who’S Who in Romania, Ed. Pegasus Press, Ediție Princeps, București, 2002, p.344-345
  • Maria Razba, PersonalitatiHD.pdf: Personalități hunedorene; Oameni de cultură, artă, știință, tehnică și sport. Dicționar. Editura Emis; Deva, 2004, ediția a II-a, p.262 sau www.emia.ro, Dicționarele Emia
  • Who’s Who în știința și tehnica românească, vol.I, Editura tehnică, București, p.194-195
  • www.institutulsocialvj.ro
  • www.avantulliber.ro 25.01.2017
  • www.press-media.ro
  • www.cdep.ro

Legături externe

modificare