Géza Pálfi

preot catolic maghiar
Géza Pálfi
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Satu Mare, Harghita, România Modificați la Wikidata
Decedat (42 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Târgu Mureș, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatOdorheiu Secuiesc Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot catolic[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba maghiară Modificați la Wikidata

Géza Pálfi (n. , Satu Mare, Harghita, România – d. , Târgu Mureș, România) a fost un preot romano-catolic secui din Transilvania, deținut politic, victimă a regimului Nicolae Ceaușescu.

A fost hirotonit preot în data de 5 aprilie 1964 de către episcopul Áron Márton în Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia.

În ziua de Crăciun a anului 1983, care a fost o zi de duminică, și-a terminat predica la Odorheiu Secuiesc cu întrebarea dacă va veni vreodată timpul în care ziua Crăciunului să fie nelucrătoare, cu referire la faptul că în România comunistă ziua de Crăciun era zi obișnuită de lucru. A fost reținut și anchetat de Securitate. A decedat în urma bătăilor brutale primite în timpul anchetei. Cazul său a făcut obiectul unui raport întocmit de Amnesty International cu privire la încălcările libertății de exprimare în România lui Nicolae Ceaușescu.[2]

Amnesty International cite le cas d'un prêtre, Géza Pálfi, professeur de théologie, qui a été arrête à Odorheiu le soir de Noël, pour avoir critiqué en chaire le fait que la journée du 25 décembre n'était pas chômée en Roumanie. Sauvagement battu par la police secrète il devait décéder peu après à l'hôpital.

În cadrul slujbei duminicale din data de 24 noiembrie 1985 papa Ioan Paul al II-lea l-a evocat pe preotul Géza Pálfi alături de alți preoți care „au fost nimiciți de brutalitatea orânduirii comuniste” și care au devenit în acest fel martirii națiunilor.[3]

  1. ^ a b Pálfi 
  2. ^ Encyclopaedia Universalis France, Universalia 1988, p. 307.
  3. ^ Budeanu ș.a., Clopotul amuțit, pag. 88.

Legături externe

modificare