Odorheiu Secuiesc

municipiu din județul Harghita, România
Odorheiu Secuiesc
Székelyudvarhely
—  municipiu  —
Székelyudvarhely 5.jpg
Drapel
Drapel		Stemă
Stemă
Odorheiu Secuiesc se află în România
Odorheiu Secuiesc
Odorheiu Secuiesc
Odorheiu Secuiesc (România)
Poziția geografică
Coordonate: 46°18′50″N 25°18′6″E / 46.31389°N 25.30167°E
ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema Harghita.svg Harghita
SIRUTA83133
Atestare documentară1301
ReședințăOdorheiu Secuiesc[*]​
ComponențăOdorheiu Secuiesc[*]​
Guvernare
 - PrimarÁrpád Gálfi[*]​[3] ( POL[*]​, )
Populație (2011)[1][2]
 - Total▼ 34257 locuitori
Fus orarUTC+2
Cod poștal535600
Localități înfrățite
 - TatabányaUngaria
 - BarcsUngaria
 - VácUngaria
 - CeglédUngaria
 - BichișciabaUngaria
 - SuboticaSerbia
 - Dunajská StredaSlovacia
 - SoroksárUngaria
 - BudapestaUngaria
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
Facebook Places Modificați la Wikidata
Poziția localității Odorheiu Secuiesc
Poziția localității Odorheiu Secuiesc
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Odorheiu Secuiesc, colocvial Odorhei, (în maghiară Székelyudvarhely, în germană Oderhellen alternativ Hofmarkt, în latină Areopolis) este un municipiu în județul Harghita, Transilvania, România. În 2011 avea o populație de 34.257 de locuitori.

Așezare geograficăModificare

Orașul se află situat la 105 km sud-est de Târgu Mureș și este străbătut de râul Târnava Mare.

IstoricModificare

Într-un document din 1301[4] este amintită existența aici a unui castru regal, Castram Vduord, Denumirea Vduord indică faptul că executorul secuilor își avea aici sediul.

Se presupune că localitatea a fost oraș liber înainte de secolul al XIV-lea. În anul 1357 aici s-a ținut prima dietă (adunare reprezentativă) a secuilor. Cetatea (castelul) din oraș a fost edificată în anul 1492 cu folosirea materialelor de construcție ale unei mănăstiri. Ioan Sigismund, principele maghiar al Transilvaniei, a luat în stăpânire cetatea după ce a câștigat o bătălie contra secuilor. Între anii 1562 și 1565 Principatul Transilvaniei a finanțat construirea noului castel Székelytámadt (textual, "a atacat secuiul"), ceea ce a fost interpretat ca o umilință adusă secuilor înfrânți în bătălia cu trupele maghiare princiare. Secuii au distrus acest castel în anul 1599, când au luptat alături de voievodul Țării Românești Mihai Viteazul, și principe al Transilvaniei în 1600. Reconstruirea lui a fost ordonată numai după anul 1621 de noul principe Gabriel Bethlen. În 1616, pașa Ali a ars castelul din temelii, iar în 1704 generalul austriac Tiege l-a jefuit. În cele din urmă, castelul a fost demolat parțial de secui, la ordinul lui Lőrinc Pekry, care l-a recucerit. De atunci, castelul se numește Csonkavár („castelul trunchiat”) și a dăinuit până în zilele noastre.

În 1558 regina Isabella a acordat Odorheiului (atestat ca târg din 1485) statutul de oraș liber, cu drept de folosire a sigiliului și stemei, scutit de orice alte obligații, cu excepția tributului datorat otomanilor.

La începutul secolului al XVII-lea (1613) în numele localității a apărut și atributul Secuiesc.

În anul 1876, localitatea a devenit reședința comitatului Odorhei, care a luat ființă prin unirea a trei scaune secuiești. În perioada interbelică, localitatea a fost reședința județului Odorhei.

În timpul regimului comunist, orașul a făcut parte mai întâi din Regiunea Stalin (1950-1960), apoi din Regiunea Autonomă Maghiară, după care, în anul 1968, nu și-a mai redobândit statutul de reședință de județ, ci a fost integrat în nou înființatul județ Harghita, cu reședința la Miercurea Ciuc.

DemografieModificare



 

Componența etnică a municipiului Odorheiu Secuiesc

     Români (2,51%)

     Maghiari (92,43%)

     Romi (1,48%)

     Necunoscută (3,48%)

     Altă etnie (0,08%)


 

Componența confesională a municipiului Odorheiu Secuiesc

     Ortodocși (2,34%)

     Romano-catolici (49,29%)

     Reformați (28,25%)

     Unitarieni (14,12%)

     Martori ai lui Iehova (1,06%)

     Necunoscută (3,57%)

     Altă religie (1,33%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Odorheiu Secuiesc se ridică la 34.257 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 36.948 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (92,43%). Principalele minorități sunt cele de români (2,51%) și romi (1,49%). Pentru 3,49% din populație nu este cunoscută apartenența etnică.[2] Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (49,3%), cu minorități de reformați (28,25%), unitarieni (14,12%), ortodocși (2,35%) și martori ai lui Iehova (1,06%). Pentru 3,58% din populație nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Odorheiu Secuiesc - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Politică și administrațieModificare

Municipiul Odorheiu Secuiesc este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, Árpád Gálfi[*]​, de la Partidul Oamenilor Liberi[*]​, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Oamenilor Liberi12            
Uniunea Democrată Maghiară din România6            
Partidul Civic Maghiar1            

MonumenteModificare

PersonalitățiModificare

La Odorheiu Secuiesc s-au născut:

Aici a studiat marele povestitor de basme Elek Benedek.

Preotul ortodox Sebastian Rusan (1884-1956) a slujit în perioada 1933-1940 ca paroh și administrator protopopesc la Odorhei, construind o biserică ortodoxă monumentală în acest oraș.[7]

SportModificare

Orașe înfrățiteModificare

Galerie de imaginiModificare

  • Odorheiu Secuiesc în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

  • Odorheiu Secuiesc în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

  • Odorheiu Secuiesc în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

  • Odorheiu Secuiesc în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

  • Primăria orașului

  • Biserica romano-catolică

  • Casă de meșteșugar cu prăvălie la parter (Urogdi Anna), str. Szent Imre 33 sf. sec. XIX (monument istoric)

  • Capela lui Isus
    (sec. XIII)

  • Casă de meșteșugar, cu prăvălie la parter, str. Szent Imre 41, sec. XIX (monument istoric)

  • Vedere din centrul orașului

  • Casă cu prăvălie și atelier, str. Szent Imre 39 (monument istoric)
  • Placa comemorativă de pe casa memorială Tompa Lászlo
  • Indicator stradal bilingv
  • Grupul școlar „Eötvös József” (monument istoric)
  • Casă, monument istoric, str. Cetății

NoteModificare

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*]​ 
  4. ^ „Odorhei” la DEX online
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  7. ^ Adrian Nicolae Petcu (). „Memoria Bisericii în imagini: Mitropolitul Sebastian Rusan - finul lui Petru Groza, dar și dușmanul comuniștilor”. Ziarul Lumina.  Mai multe valori specificate pentru |website= și |newspaper= (ajutor)

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Odorheiu Secuiesc

Vezi șiModificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Odorheiu_Secuiesc&oldid=13712699