Deschide meniul principal

Sebastian Rusan (n. 22 septembrie 1884, Secășel, Alba — d. 1956) a fost un cleric ortodox român, care a avut rangul de arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei (1950–1956).

Sebastian Rusan a învățat la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj, apoi a urmat cursurile Institutului „Andreian” din Sibiu, pe care le-a absolvit în 1907. Ajunge paroh la Crăciunești (jud. Hunedoara), între 1907-1912, apoi la Vulcan, între 1912-1929. In timpul razboiului este arestat de austrieci si închis la Sopron (Ungaria), apoi este eliberat si trimis ca preot militar pe frontul italian, apoi în Bucovina. Între 1929-1931 este administrator protopopesc în Hațeg, apoi, la cererea sa, paroh la Ocna Sibiului, între 1931-1933, din nou administrator protopopesc în Odorhei, între 1933-1940, preot refugiat în Viștea de Jos (județul Făgăraș), până în 1945, când ajunge paroh si protopop de Satu Mare. În vremea păstoririi de la Ocna Sibiului ramâne vaduv.

A construit biserici si scoli la Crăciunești, Vulcan și Odorhei (în ultimele doua localități - catedrale) și a condus societăți culturale. La Odorhei a fost profesor de religie la Liceul de Baieti „Stefan O. Iosif”, iar la Vistea a condus un orfelinat. La 1 noiembrie 1946, Sfantul Sinod al BOR îl însarcineaza cu conducerea provizorie a Episcopiei Maramuresului. Dupa tunderea în monahism la manastirea Cernica, pe 30 noiembrie 1947, de catre episcopii Efrem Enachescu si Pavel {erpe, în 2 decembrie acelasi an avea sa primeasca cârja de arhiereu pentru eparhia de Maramures. În septembrie 1948 devine Arhiepiscop de Suceava si Maramures, pentru ca la 26 februarie 1950 sa fie ales Arhiepiscop de Iasi si Mitropolit al Moldovei (1). În calitatea de episcop, apoi de arhiepiscop, a refacut resedinta de la Sighet, a organizat administrativ eparhia si a îndrumat preotimea în misiunea de combatere a sectelor.

În timpul arhipastoririi de pe tronul mitropolitan de la Iasi, Sebastian Rusan a întretinut relatii cu reprezentantii celorlalte Biserici ortodoxe (Patriarhia Ecumenica, Patriarhia Antiohiei, Patriarhia Bulgariei etc), a sfintit numeroase biserici si a efectuat vizite canonice – fiind permanent în mijlocul credinciosilor, la rândul sau îndrumându-si preotii: „Voi, preotii trebuie sa aveti dragoste fata de credinciosii vostri, sa-i îndrumati, sa-i cercetati, sa îi mângâiati si sa fiti sinceri cu dânsii, caci numai asa va veti numi, cum a zis Mântuitorul, «lumina lumii si sarea pamântului» [Matei 5, 13-14]”.

La inspiratia patriarhului Justinian Marina s-a ocupat de buna desfasurare a activitatii de învatamânt din seminariile monahale de la Neamt, Agapia si Varatec, dar si a scolilor monahale, care în 1955 aveau 371 de cursanti. Tot pentru monahism mitropolitul Sebastian Rusan a urmarit îndeaproape acomodarea vietii monahale la noile realitati politice, prin organizarea, initiata de Patriarh, a atelierelor din manastiri, dar si prin urmarirea de catre monahi a unei intense vieti duhovnicesti. Din punct de vedere cultural a cautat sa-si aduca în jurul sau oamenii de cultura din eparhie si a initiat un vast program de reabilitate a bisericilor atinse de ultimul razboi mondial. Începând cu anul 1952, va trece la executarea lucrarilor de restaurare si conservare a mai multor monumente bisericesti.

Moare la 15 septembrie 1956.

La fel ca Patriarhul Justinian, a avut o atitudine ambivalenta fata de regimul comunist, fapt ce i-a adus reprosuri din partea exilului romanesc.

Legături externeModificare