Lista episcopilor Maramureșului

Această listă de episcopi ai Maramureșului își propune să menționeze toți episcopii care au avut jurisdicție asupra Maramureșului.

Nu sunt știri mai devreme de secolul al XIV-lea legate de organizarea unei vieți religioase în Maramureș. Abia începând cu acest secol, izvoarele atestă aici biserici și preoți români. La 1391 mănăstirea voievodală de la Peri este ridicată la rangul de stavropighie patriarhală, iar starețul primește atribuții apropiate celor episcopale, având o jurisdicție întinsă și peste nordul Transilvaniei. Scrisoarea patriarhului Antonie al IV-lea din 13 august 1391 amintește de ”arhiereii locali”. Cine erau aceștia?

S-ar părea că este vorba de mitropolitul ortodox din Haliciu (Polonia de azi) și de episcopii subordonați lui, dintre care cel mai apropiat era episcopul din Przemysl, unde trăiau mulți credincioși valahi, păstoriți la 1353 de episcopul Chiril Românul[1].

În 1491 regele Vladislav al II-lea supune Maramureșul jurisdicției episcopului Ioan din Muncaci. Trei ani mai târziu, în 1494, același rege cere ca egumenul mănăstirii Peri să fie supus episcopului din Muncaci și mitropolitului din Ardeal, pentru ca în 1498, regele să ceară autorităților comitatului să-l sprijine pe egumen împotriva amestecului ilegal al episcopului Ioan din Muncaci.[2] Dispozițiile acestea, contradictorii, precum și altele asemenea, au creat în următoarele două secole situații confuze și greu de înțeles, episcopii din Muncaci și (arhi)episcopii din Ardeal revendicându-și fiecare jurisdicția asupra Maramureșului.

La sfârșitul secolului al XVII-lea, începutul secolului al XVIII-lea în fața presiunilor calvine exercitate de autoritățile comitatului și a celor greco catolice reprezentate de autoritățile imperiale, episcopul Iosif Stoica reușește să consolideze episcopia ortodoxă. Stăpânirea austriacă va desființa această episcopie ortodoxă în 1720[3] și va transfera din nou autoritatea episcopilor greco catolici de la Muncaci.

În 1856 parohiile românești reușesc să se desprindă de episcopia ruteană din Muncaci și sunt alipite la nou înființata Episcopie greco catolică de Gherla. În 1930 se înființează Episcopia greco catolică a Maramureșului, desființată în 1948 de autoritățile comuniste și reînființată în 1990.

La începutul secolului XX o parte din credincioșii din Săcel și Dragomirești revin la ortodoxie. După Marea Unire revin mai multe sate la ortodoxie (re)înființându-se protopopiatul ortodox Sighet, sub jurisdicția Episcopiei Vadului Feleacului și Clujului, iar în anul 1937 se (re)înființează Episcopia Ortodoxă a Maramureșului, cu sediul la Sighetul Marmației având 5 protopopiate: Cetatea de Piatră – Baia Mare, Sighet, Vișeu, Satu Mare, SălajCarei, cu 87 de parohii[4].

În 1940 episcopia ortodoxă este desființată de autoritățile hortyste, este reactivată în 1944, desființată din nou, de această dată de autoritățile comuniste în 1948 și reînființată în 1990.

Azi în Maramureș există două episcopii: Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului cuprinzând județele Maramureș și Satu Mare și Episcopia greco Catolică a Maramureșului cuprinzând județele Maramureș, parte din Satu Mare și parte din Suceava. Ambele episcopii au sediu în Baia Mare.

Secolul al XIV-lea modificare

  • ”Arhierei locali”, probabil episcopii Mitropoliei Ortodoxe de Halici.

Secolul al XV-lea modificare

  • Ioanichie fost mitropolit al Belgradului, alungat de invazia turcilor, se stabilește la mănăstirea Peri și primește jurisdicție asupra Comitatului Maramureș, 1479[5]
  • Ioan episcopul Muncaciului, 1491 - 1498[6].

Secolul al XVI-lea modificare

  • Ladislau (Vladislav !) de Ardanhaza, episcopul Muncaciului, 1551 – 1556[7].
  • Larion (Ilarion) episcopul Muncaciului, 1556 – 1567[8]
  • Antonie de la Hust 1557 (cel mai vechi episcop maramureșean atestat documentar)[9].
  • Ladislau de Sân-Miclăuș episcopul Muncaciului, 1567.[10]
  • Vladislav II episcopul Muncaciului, 1568[11]
  • Eftimie episcopul de la Bălgrad (devenit între 1574-1576, poate din pricina bătrâneții, numai episcop de Vad), 1572 – 1574/76[12].
  • Vladislav III episcopul Muncaciului , 1596 - 1601 [13].
  • Spiridon episcopul Vadului, 1585 – 1599[14].

Secolul al XVII-lea modificare

  • Serghie episcopul Muncaciului și al Maramureșului, fost egumen la mănăstirea Tismana, numit la cererea voievodului Mihai Viteazul, 1600 – 1616[15].
  • Spiridon episcopul Vadului(cu jurisdicție în Maramureș și între 1585 – 1599) ” Eu Vlădica Spiridon de Ardeal și Maramurăș și celelalte părți din țara ungurească”, 1606, 1619[16].
  • Silomon/ Silovan sau Silvan. Se pare că a fost episcop doar al Maramureșului, probabil cu reședința la mănăstirea Peri, 1608 – 1615[17].
  • Teofil de Prislop, episcop al Vadului Jurisdicția sa se întinde ”peste comitatele Turda, Doboca, Solnocul din lăuntru, Solnocul de mijloc, Maramurăș, Crasna, Bihor, și districtele Bistrița și Gurghiu”, 1615 – 1620[18].
  • Ieremia episcopul Muncaciului, 1620 – 1621[19].
  • Augustin din mănăstirea Vadului, ”episcop peste bisericile românești din comitatele Cluj, Doboca, Solnocul din lăuntru, Solnocul de Mijloc, Crasna, Bihor, Maramurăș și districtul Cetății de Piatră”, 1621[20].
  • Dosoftei episcopul Vadului, ”vlădică în Ardeal și Maramurăș”, 1622, episcop doar al Maramureșului între 1634 – 1635/37.(Dosoftei a fost episcop al Vadului între 1622 – 1623 și mitropolit al Bălgradului între 1623 – 1627. După părăsirea scaunului arhieresc al Bălgradului se retrage, în Maramureș. Nobilii români îi promit sprijin pentru a fi recunoscut ca episcop al Maramureșului în 1634, dar, principele Ardealului Gheorghe Rakoczi îl confirmă în funcție abia în 1635)[21].
  • Petronie ”episcop al Muncaciului și Maramurășului”, 1623[22].
  • Eftimie al II-lea, episcopul Vadului având jurisdicția asupra comitatelor Turda, Cluj, Dăbâca, Crasna, Bihor, Sătmar, Maramureș, districtele Bistrița, Gurghiu și Chioar, Solnocul Interior, Solnocul Mijlociu, 1623 -1627[23].
  • Ioan Gregorie ”episcop al Muncaciului și Maramurășului”, 1627 - 1633[24].
  • Ghenadie Brad, mitropolitul Bălgradului, care avea ca ajutor în Maramureș pe popa Ioan din Vișeul de Sus care se intitula ”chipul vlădicesc din Maramures” (Meteș 179), sau ”chipul Vlădicăi lui Ghenadie de Bălgrad” (Ciple258/10), 1628[25].
  • Benedict episcopul Vadului, 1631[26].
  • Demetriu Pop preotul Moiseiului și episcop al preotilor de legea greceasca din comitat[27]. Popa Dumitru a folosit titulatura de episcop între anii 1637-1639 fără a fi sfințit și fără a primi diplomă princiară, fiind cu greu acceptat de către Congregația nobiliară, nerenunțând la titlul de preot, intitulându-se „presbyter possessionis Majszin et episcopus”, sau „episcopus Demetriu Pap presbyter(Ciple 261/13, 291/43, Filipascu, 113), 1637 -1639[28].
  • Vasile Tarașovici episcop al Muncaciului și Maramurășului, 1639 – 1640, 1641 – 1643, 1646 - 1648.[29].
  • Ilie Iorest mitropolitul Bălgradului, 1641 – 1643.[30].
  • Ioan Iusko episcopul Muncaciului și Maramurășului, 1643 – 1645.[31].
  • Silvestru fost egumen la Govora, episcop doar al Maramureșului, 1645 – 1646.[32].
  • popa Sava cu reședința la mănăstirea Vadului, care în 1650 capătă drepturi episcopale în ” Solnocul Inferior și Mijlociu în Chioar în Sătmar și în Maramurăș”, 1650 - 1651.[33].
  • Mihai Molodeț, 'episcop doar al Maramureșului ,1651 – 1659/62.[34].
  • Sava Brancovici mitropolitul Bălgradului(1656-1680). A fost recunoscut de Congregația nobililor maramureșeni ca vlădică peste Maramureș abia în adunarea comitatului din 4 martie 1662. 1662 – 1680.[35].
  • Iosif Budai mitropolitul Bălgradului, 1681.[36].
  • Metodie Racovețchi episcopul Muncaciului cu reședința la mănăstirea Uglea, 1686 - 1690.[37].
  • Iosif Stoica (Sfântul ierarh Iosif Mărturisitorul)”episcop român al Maramurășului”, 1690 – 1711.[38].

Secolul al XVIII-lea modificare

  • Iov Țirca, 1709 – 1710.[39].
  • Serafim de Petrova, 1711 – 1714/15. Deși nerecunoscut de autoritățile Comitatului după 1715, funcționează ca și episcop pînă la moartea sa întâmplată în 1722 ?[40].
  • Andrei protopopul ierașului Cosău. Deși confirmat de autoritățile comitatului în 15 martie 1715, guvernul din Ardeal nu a recunoscut această alegere. [41].Nu știm dacă popa Andrei a fost hirotonit sau a condus biserica tot din postura de protopop.
  • Dosoftei Teodorovici, fost arhimandrit al mănăstirii de la Uglea, 1718 – 1735.[42].

Episcopia ortodoxă a fost desființată de autoritățile habsburgice în anul 1720, iar Maramureșul, prin decret imperial, intră din nou sub jurisdicția episcopilor de la Muncaci.[43]. Deși actul îl oprește pe episcopul Dosoftei de la slujirea episcopală, autoritățile calvine ale Comitatului Maramureș îl lasă pe Dosoftei să funcționeze până la moartea sa în 1735, tolerându-l și pe urmașul său, episcopul Gabriel din Bârsana, amintit într-un document la 1739.

  • Gabriel/ Gavrilă de Bârsana, 1739.[44]

Perioada greco-catolică cu episcopi ruteni de la Muncaci modificare

  • Gheorghe Ghenadie Bizantie, 1716 – 1733[45]
  • Ștefan Olszavszky, 1733 – 1738[46]
  • Gheorghe Blazsovszky , 1738 – 1742[47]
  • Mihail Manuel Olszavszky, 1742 – 1767
  • Ioan Bradacs, 1767 – 1772
  • Andrei Bacsinszky, 1773 – 1809

Secolul al XIX-lea modificare

  • Alexii Potsi 1821? – 1831
  • Basilii Popovics 1838 - 1856

Perioada greco-catolică cu episcopi de la Gherla modificare

În 1856 parohiile românești se desprind de eparhia ruteană greco-catolică a Muncaciului fiind anexate la nou înființata eparhie de Gherla.

Secolul al XX-lea modificare

Perioada greco-catolică cu episcopi de la Baia Mare modificare

 

În 1930 se înființează Eparhia Greco Catolică de Maramureș, cu sediul la Baia Mare.

Episcopia este desființată în 1948 de autoritățile statului și reînființată în 1990.

Secolul al XXI-lea modificare

Revenirea la ortodoxie - secolul XX modificare

La începutul secolului XX o parte din credincioșii din Săcel și Dragomirești revin la ortodoxie. După Marea Unire revin mai multe sate la ortodoxie (re)înființându-se protopopiatul Sighet, sub jurisdicția Episcopiei Clujului

În anul 1937 se (re)înființează Episcopia Ortodoxă a Maramureșului, cu sediul la Sighetul Marmației, având 5 protopopiate: Cetatea de Piatră – Baia Mare, Sighet, Vișeu, Satu Mare, Sălaj Carei.

  • Vasile Stan 1937 – 1945

Episcopia este desființată de autoritățile hortyste în 1940, iar episcopul Vasile Stan se refugiază la Sibiu. Episcopia își reia activitatea în 1944.

În 18 septembrie 1948 Episcopia Maramureșului este desființată, iar parohiile trecute în jurisdicția Episcopiei de Oradea până în 1 februarie 1949. De la această dată protopopiatele Vișeu și Lăpuș au fost trecute la Episcopia Vadului Feleacului și Clujului. În 1968 odată cu reforma administrativă a țării pe județe, actualul județ Satu Mare va rămâne la Episcopia Oradiei, iar județul Maramureș (care va cuprinde și zona Lăpușului, Baia Mare și Chioar) este trecut la Episcopia Vadului Feleacului și Clujului

  • Nicolae Colan, Episcopul Vadului Feleacului și Clujului între 1936 – 1957, cu jurisdicție în Maramureș în perioada 1936-1937, 1940 – 1944, 1949 - 1957
  • Teofil Herineanu, Episcopul Vadului Feleacului și Clujului, 1957 – 1990

Episcop vicar

În 1990 se reînființează Episcopia Ortodoxă a Maramureșului cu sediul la Baia Mare

  • Iustinian Chira, 1990 – 2016

Arhiereu vicar

  • Justin Sigheteanul 1994 – 2016 (din 2016 titular cu numele de Iustin Hodea )

Secolul al XXI-lea modificare

Arhiereu vicar

Note modificare

  1. ^ Păcurariu, Mircea (). Istoria Bisericii Românești din Transilvania, Banat Crișana și Maramureș,. Cluj Napoca. p. 107. 
  2. ^ Ciple, Alexandru (). Documente privitoare la episcopia din Maramurăș. Analele Academiei Române, seria II, Tom XXXVIII, București 1916. p. 285/37 – 287/39. 
  3. ^ Ciple. Documente... p. 280/32. 
  4. ^ Augustin, Vasile (). Episcopia Maramureșului organizare administrativă. editura Universității de Nord Baia Mare. p. 132 - 135. 
  5. ^ Meteș, Ștefan (). Istoria Bisericii și a vieții religioase a românilor din Ardeal și Ungaria, vol. I până la 1700. Tiparul tipografiei diecezane gr. ort. Rom, Arad 1918. p. 57.  Ciple. Documente... p. 252/4. Ciubotă. Episcopia .. p. 280. 
  6. ^ Ciple. Document.. p. 285/37 – 287/39. Păcurariu. Istoria .. p. 179. Ciubotă, Viorel (). Episcopia Greco Catolică de Munkacevo. Documente. editura Muzeului Sătmărean , 2007. p. 275, 280. 
  7. ^ Meteș. Istoria .. p. 171. Ciple. Documente .. p. 257/9, 288/40.  Păcurariu. Istoria.. p. 179. Ciubotă. Episcopia .. p. 276. 
  8. ^ Meteș. Istoria .. p. 171.  Ciple. Documente .. p. 257/9.  Păcurariu. Istoria .. p. 179.  Ciubotă. Episcopia .. p. 276. 
  9. ^ Ciubotă, Viorel (). Două inventare inedite ale mănăstirilor Bârsana și Boroneaevo (Ucraina) din anul 1791, în Revista Arhivei maramureșene. Baia Mare, 2016. p. 286. 
  10. ^ Ciple. Documente .. p. 257/9. 
  11. ^ Păcurariu. Istoria .. p. 179. 
  12. ^ Păcurariu. Istoria .. p. 130. Meteș. Istoria .. p. 171. 
  13. ^ Păcurariu. Istoria .. p. 179. Ciubotă. Episcopia .. p. 277. 
  14. ^ Ciple. Documente .. p. 258/10. 
  15. ^ Păcurariu. Istoria .. p. 179-180. Ciple. Documente .. p. 258/10. Ciubotă. Episcopia .. p. 277. 
  16. ^ Paclisanu, Zenovie (). O carte care nu trebuia scrisă, Dr. Simion Reli , Biserica Ortodoxă din Maramureș în vremuri trecute. Cultura Creștină, an XVII iunie Iulie 1938. p. 389 – 409. Păcurariu. Istoria .. p. 168. Meteș. Istoria .. p. 82, 173. 
  17. ^ Păcurariu. Istoria .. p. 160. 
  18. ^ Meteș. Istoria .. p. 173. Ciple. Documente .. p. 258/10. Păcurariu. Istoria .. p. 168, 180. 
  19. ^ Meteș. Istoria .. p. 173. Păcurariu. Istoria .. p. 171. 
  20. ^ Meteș. Istoria .. p. 173. Ioan Aurel Pop. „Tradiția istorică a Arhiepiscopiei Vadului Feleacului și Clujului, p 35-51”. Accesat în 12.12.2021.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  21. ^ Meteș. Istoria .. p. 173-174. Ciple. Documente .. p. 258/10, 261/13. Păcurariu. Istoria .. p. 171. Ioan Aurel Pop. „Tradiția istorică a Arhiepiscopiei Vadului Feleacului și Clujului, p 35-51”. Accesat în 12.12.2021.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  22. ^ Ciple. Documente .. p. 258/10, 261/13. 
  23. ^ Meteș. Istoria .. p. 83. Ioan Aurel Pop. „Tradiția istorică a Arhiepiscopiei Vadului Feleacului și Clujului, p 47”. Accesat în 12.12.2021.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  24. ^ Ciple. Documente .. p. 258/10, 260/12. Păcurariu. Istoria .. p. 181. Ciubotă. Episcopia .. p. 281. 
  25. ^ Ciple. Documente .. p. 258/10. 
  26. ^ Ciple. Documente .. p. 258/10, 261/13. 
  27. ^ Bîrlea, Ioan (). Însemnări din bisericile Maramureșului. București 1909. p. 31. Ciple. Documente .. p. 261/13, 291/43. 
  28. ^ Filipașcu, Alexandru (). Istoria Maramureșului. Gutinul Baia Mare 1997. p. 113. Ciple. Documente .. p. 261/13, 291/43. 
  29. ^ Ciple. Documente .. p. 258/10, 260/12, 292/44. Păcurariu. Istoria .. p. 181. Meteș. Istoria .. p. 175. Paclisanu. O carte.. p. 405. 
  30. ^ Meteș. Istoria .. p. 175. Paclisanu. O carte.. p. 404. 
  31. ^ Meteș. Istoria .. p. 175.  {Citat carte|nume=Ciple|titlu=Documente ...|pagină=262/14}}
  32. ^ Ciple. Documente .. p. 295/47. Păcurariu. Istoria .. p. 181. Meteș. Istoria .. p. 175. Paclisanu. O carte.. p. 404. 
  33. ^ Ciple. Documente .. p. 258/10. Păcurariu. Istoria .. p. 169. Meteș. Istoria .. p. 175. Paclisanu. O carte.. p. 406. 
  34. ^ Ciple. Documente .. p. 263/15. Păcurariu. Istoria .. p. 182. Meteș. Istoria .. p. 176. Paclisanu. O carte.. p. 406-407. Georgiță, Mihai (). Păstorirea episcopului Mihai Molodeț de Maramureș- noi contribuții documentare, în Revista Arhivei Maramureșene. editura Baia Mare. p. 70 - 83. 
  35. ^ Ciple. Documente .. p. 258/10, 304/56. Meteș. Istoria .. p. 177-178. Paclisanu. O carte.. p. 407. 
  36. ^ Păcurariu. Istoria .. p. 253. Meteș. Istoria .. p. 178. 
  37. ^ Ciple. Documente .. p. 258/10. Păcurariu. Istoria .. p. 183. Meteș. Istoria .. p. 180. 
  38. ^ Ciple. Documente .. p. 266/18. Păcurariu. Istoria .. p. 252. Meteș. Istoria .. p. 181. Paclisanu. O carte.. p. 407. 
  39. ^ Ciple. Documente .. p. 272/24. Păcurariu. Istoria .. p. 253. 
  40. ^ Ciple. Documente .. p. 273/25-275/27, 343/95. Păcurariu. Istoria .. p. 254. Paclisanu. O carte.. p. 406. 
  41. ^ Păcurariu. Istoria .. p. 254. Ciple. Documente .. p. 276/28. 
  42. ^ Ciple. Documente .. p. 276/28. Păcurariu. Istoria .. p. 254. Paclisanu. O carte.. p. 406. 
  43. ^ Ciple. Documente .. p. 276/28.  ”Dovedindu-se în mod îndestulitor înaintea Majestății Sale, grațiosul nostru domn că episcopia Maramurășului din vechime atârnă de Sfântul Scaun din Muncaciu, se dă nobilului comitat grațioasa poruncă, ca de acum înainte ca episcop al bisericilor de rit grecesc de aici să fie recunoscut Măria sa domnul episcop din Muncaciu, iar domnul Dososfteiu să fie oprit de la .. slujbei.”
  44. ^ Ciple. Documente .. p. 280/32. 
  45. ^ Ciubotă. Episcopia .. p. 294. 
  46. ^ Ciubotă. Episcopia .. p. 294. 
  47. ^ Ciubotă. Episcopia .. p. 294. 

Vezi și modificare