Deschide meniul principal
Ioan Alexi
Ioan Alexi.jpg
Ioan Alexi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Pericei, Pericei, Sălaj, România Modificați la Wikidata
Decedat (63 de ani) Modificați la Wikidata
Gherla, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog[*] Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
SediulGherla
TitlulEpiscop de Gherla
Perioada17 martie 1854 - 29 iunie 1863
Predecesor-
SuccesorIoan Vancea
Cariera religioasă
Hirotonire episcopală28 octombrie 1855
Episcop consacratorAlexandru Sterca-Șuluțiu

Ioan Alexi (n. 24 iunie 1801, Pericei sau, conform altor surse, Mălădia, Ținutul Sălajului - d. 29 iunie 1863, Gherla) a fost episcop greco-catolic al Diecezei de Gherla între 1854-1863, cu preocupări serioase și în filologie.

Cuprins

BiografieModificare

Ioan Alexi s-a născut la Mălădia, tatăl său era morar, (iar după alte surse, la Pericei, în Ținutul Sălajului, tatăl său fiind păstor din Mălădia).[1] Privind biografia acestuia, dascălul Daniil Graur a scris în 1932:

StudiiModificare

Ioan Alexi a studiat la Șimleu Silvaniei, Carei, Oradea, precum și la Colegiul Sfânta Barbara din Viena.
La Viena, în timpul studenției, a scris, în anul 1826, „Grammatica Daco-Romana sive Valachica”[3], lucrare care era foarte răspândită în mediul învățaților timpului. Filologul englez Bruce Whyte a demonstrat, sprijinindu-se pe această lucrare a lui Ioan Alexi, romanitatea limbii române și a celorlalte limbi romanice surori.

PreotModificare

În anul 1825, a fost hirotonit preot de către episcopul Samuil Vulcan. Acesta l-a numit preot la parohia Borozel. În anul 1831 Ioan Alexi a trecut arhivar episcopal, iar în anul 1835, preot paroh la Oradea-Olosig, apoi a primit funcția de canonic al Episcopiei de Oradea Mare.

EpiscopModificare

Prin decretul imperial[4] din 17 martie 1854, Ioan Alexi a fost numit episcop al Diecezei[5] Gherlei, care fusese înființată de curând, prin bulla papală „Ad apostolicam Sedam”, din 26 noiembrie 1853. Această dieceză nou înființată cuprindea 540 de parohii în nord-vestul Transilvaniei, împreună cu alte 94 de parohii dezmembrate din Eparhia Greco-Catolică de Muncaci, azi în Ucraina Transcarpatică, împreună 634 parohii cu 410.000 suflete. Prin bula din 6 decembrie 1854, papa Pius al IX-lea l-a confirmat episcop pe Ioan Alexi. La 28 octombrie 1858, Mitropolitul Alexandru Sterca-Șuluțiu l-a consacrat episcop, în Catedrala Sfânta Treime din Blaj, odată cu episcopul de Lugoj, Alexandru Dobra. La 7 septembrie 1856, a avut loc instalarea Episcopului Ioan Alexi, la Gherla, în prezența Mitropolitului Alexandru Sterca-Șuluțiu.[6]
În 1852, Ioan Alexi a înființat și a sfințit Școala capitală greco-catolică română din Târgu Lăpușului, care a devenit un focar de cultură românească, în zonă.

 
Clădirea în care Ioan Alexi a înfiinţat în 1859 Seminarul Teologic Greco-Catolic

În anul 1858, episcopul Ioan Alexi a înființat „Preparandia” de la Năsăud, cu un curs de 2 ani, iar în anul 1859, a deschis Seminariul Teologic de la Gherla, avându-l pe vicarul foraneu al Năsăudului Macedon Pop ca proto-director. S-a preocupat, în mod permanent, de aprovizionarea cu cărți școlare a tuturor școlilor sătești din eparhia sa, care erau în număr de 592, cu circa 36.240 de elevi și eleve. („Sionul românesc”, Viena, 1863). Însuși episcopul distribuia premiile celor mai merituoși elevi.
Din contribuțiile credincioșilor, a înființat fondul școlastic, pe care l-a folosit la întreținerea tinerilor care studiau la universitățile străine, pentru ca și românii să aibă intelectualii lor.
În anul 1860 episcopul Ioan Alexi a vizitat o mare parte a parohiilor din Vicariatul Maramureșului.[7] Împreună cu mitropolitul Alexandru Sterca-Șuluțiu și cu episcopul Vasile Erdeli a protestat la cererea celor 58 de maramureșeni, pretinși români,[6]din 1860, de redactare în limba maghiară, a cărților funciare.
A dispus înlocuirea limbii slavone cu limba română în bisericile din Maramureș, iar pe preoți i-a obligat să-și cumpere și să folosească cărțile liturgice editate la Blaj.[8]
Pastoralele sale, transmise tuturor parohiilor din eparhia sa, constituiau și îndemnuri de iubire a limbii și națiunii române.
În calitate de membru al Comitetului național român din Sibiu, între anii 1861-1863, a apărat interesul românilor din Transilvania.

Sfârșitul viețiiModificare

Episcopul Ioan Alexi s-a îmbolnăvit de pneumonie și a decedat la 29 iunie 1863, la Gherla. Este înmormântat în cimitirul greco-catolic din Gherla.

In memoriamModificare

  • Istoricul Nicolae Iorga l-a numit pe Ioan Alexi „episcopul cărturar”.
  • O stradă din Oradea, fostă „Ciocanului”, îi poartă numele: Strada Episcop Ioan Alexi.

ScrieriModificare

  • Grammatica Daco-Romana sive Valachica latinitate donata, aucta, ac in hunc ordinem redacta, Viena, 1826
  • Scrieri pastorale
  • Manuale școlare

NoteModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ioan Alexi
  1. ^ Dr. Victor Bojor, Episcopuii Diecezei Gr.Cat. de Gherla, acum Gluj-Gherla, Tg. Mureș, 1933, pp. 79-170, apud Alexandru Pintelei, Ioan Alexi, Episcopul trainicelor întemeieri, in Viața Creștină, serie nouă, anul XXI, nr. 6 (376), iunie 2010, p.13.
  2. ^ Daniil Graur, 0 lămurire istorică, în Școala Noastră, Noemvrie 1932, anul IX, no.9, p.371.
  3. ^ Titlul întreg era: Grammatica Daco-Romana sive Valachica latinitate donata, aucta, ac in hunc ordinem redacta, Viena, 1826.
  4. ^ Decretul a fost emis de împăratul Franz Joseph al Austriei.
  5. ^ Forma recomandată de Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM2) este „dieceză”.
  6. ^ a b Alexandru Pintelei, Ioan Alexi, Episcopul trainicelor întemeieri
  7. ^ Moldovan, Vasile (1913): Vizitație canonică în Maramurăș, 27 iunie - 24 iulie 1913, Gherla.
  8. ^ Silvestru A. Prunduș, Clemente Plaianu, Catolicism și ortodoxie românească, p. 107, apud Alexandru Pintelei, Ioan Alexi, Episcopul trainicelor întemeieri

BibliografieModificare

  1. Ana Victoria Sima, O episcopie și un ierarh. Înființarea episcopiei greco-catolice de Gherla și organizarea sa în vremea episcopului Ioan Alexi, Presa Universitară Clujeană, 2003.
  2. Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, Cluj-Napoca, Casa de Editură "Viața Creștină", 1994, pp. 290-291.
  3. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Roseti”, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Ediția a II-a revizuită și adăugită, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005.
  4. Dr. Victor Bojor, Canonicii Diecezei Gr.-Cat. de Gherla, acum Cluj-Gherla (1857-1937), Cluj, Imprimeria Fondul Cărților Funduare Cluj, 1937, pp. 11, 79-170.
  5. Ioan Mărculeț, Ioan Alexi (1854-1863) - cel dintâi episcop al Diecezei Greco-Catolice de Gherla, Deșteptarea Credinței, nr. 11-12 (224-225), Cluj-Napoca, pp. 12-13.
  6. Vasile Moldovan, Vizitație canonică în Maramurăș, 27 iunie - 24 iulie 1913, Gherla, 1913.
  7. Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, București, Editura Albatros, 1978, pp. 55-56.
  8. Silvestru A. Prunduș, Clemente Plaianu, Catolicism și ortodoxie românească, p. 107.
  9. Alexandru Pintelei, Ioan Alexi, Episcopul trainicelor întemeieri, in Viața Creștină, serie nouă, anul XXI, nr. 6 (376), iunie 2010, p. 13

Legături externeModificare