Ioan Alexi
| Ioan Alexi | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Pericei, Sălaj, România |
| Decedat | (63 de ani) Gherla, Imperiul Austriac |
| Cetățenie |  Imperiul Austriac |
| Religie | Biserica Română Unită cu Roma |
| Ocupație | Preot greco-catolic[*] Episcop greco-catolic român[*] filolog[*] diacon catolic[*] episcop catolic[*] |
| Funcția episcopală | |
| Sediul | Gherla |
| Titlul | Episcop de Gherla |
| Perioada | 17 martie 1854 - 29 iunie 1863 |
| Succesor | Ioan Vancea |
| Cariera religioasă | |
| Hirotonire episcopală | 28 octombrie 1855 |
| Episcop consacrator | Alexandru Sterca-Șuluțiu episcopi coconsacratori: Vasile Erdeli și Angelo Parsi |
Modifică date / text  | |
Ioan Alexi (n. 24 iunie 1801, Pericei sau, conform altor surse,[1] Mălădia, Ținutul Sălajului - d. 29 iunie 1863, Gherla) a fost episcop greco-catolic al Diecezei de Gherla între 1854-1863. A avut de asemenea preocupări serioase și în domeniul filologiei.
Biografie modificare
Ioan Alexi s-a născut la Mălădia, tatăl său era morar, (iar după alte surse, la Pericei, în Ținutul Sălajului, tatăl său fiind păstor din Mălădia).[2] Privind biografia acestuia, dascălul Daniil Graur a scris în 1932:
| “ | Episcopul Ioan Alexi, după cum ne spune tradiția, s-a născut în Mălădia. În strâmtoarea numită Sorușa era o moară. Trecând episcopul romano-catolic din Oradea cu trăsură prin Sorușa, cu oare care canonic, au poposit puțin la moara respectivă. Băiatul, care era de 4-5 ani, s-a așezat pe scândura din dosul trăsurii unde a adormit. Când a plecat trăsura, nu a fost observat de cei din trăsură. Ajungând la Nușfalău, s'au trezit cei din trăsură, cum ar auzi plâns de copil. Stând în loc au aflat că pe scândură stă un băiat plângând și ținându-se de scândură. Întrebându-l că de unde este, nu a știut spune decât că îl chiamă Ioan Alexuțan. Neștiind ce să facă cu băiatul l-au dus cu ei la Oradea și l'au crescut la școli. Din acest băiat cu timpul a ajuns de a fi episcopul de Gherla în Diecesa înființată din nou. În Mălădia sunt mulți țărani cu numele Alexuțan.[3] | ” |
Studii modificare
Ioan Alexi a studiat la Șimleu Silvaniei, Carei, Oradea, precum și la Colegiul Sfânta Barbara din Viena.
La Viena, în timpul studenției, a scris, în anul 1826, „Grammatica Daco-Romana sive Valachica”[4], lucrare care era foarte răspândită în mediul învățaților timpului. Filologul englez Bruce Whyte a demonstrat, sprijinindu-se pe această lucrare a lui Ioan Alexi, romanitatea limbii române și a celorlalte limbi romanice surori.
Preot modificare
În anul 1825, a fost hirotonit preot de către episcopul Samuil Vulcan. Acesta l-a numit preot la parohia Borozel. În anul 1831 Ioan Alexi a trecut arhivar episcopal, iar în anul 1835, preot paroh la Oradea-Olosig, apoi a primit funcția de canonic al Episcopiei de Oradea Mare.
Episcop modificare
Prin decretul imperial[5] din 17 martie 1854, Ioan Alexi a fost numit episcop al Diecezei[6] Gherlei, care fusese înființată de curând, prin Bula papală „Ad apostolicam Sedam”, din 26 noiembrie 1853. Această dieceză nou înființată cuprindea 540 de parohii în nord-vestul Transilvaniei, împreună cu alte 94 de parohii desprinse din Eparhia Greco-Catolică de Muncaci, azi în Ucraina Transcarpatică, împreună 634 parohii cu 410.000 suflete . Prin Bula din 6 decembrie 1854, Papa Pius al IX-lea l-a confirmat episcop pe Ioan Alexi. La 28 octombrie 1858, Mitropolitul Alexandru Sterca-Șuluțiu l-a
consacrat episcop, în Catedrala Sfânta Treime din Blaj, odată cu episcopul de Lugoj, Alexandru Dobra. Coconsacratori au fost Vasile Erdeli, episcopul de Oradea Mare, și episcopul Angelo Parsi, vicar apostolic al Țării Românești.[7] La 7 septembrie 1856, a avut loc instalarea Episcopului Ioan Alexi, la Gherla, în prezența Mitropolitului Alexandru Sterca-Șuluțiu.[8]
În 1852, Ioan Alexi a înființat și a sfințit Școala capitală greco-catolică română din Târgu Lăpușului, care a devenit un focar de cultură românească, în zonă.
În anul 1858, episcopul Ioan Alexi a înființat „Preparandia” de la Năsăud, cu un curs de 2 ani, iar în anul 1859, a deschis Seminariul Teologic de la Gherla, avându-l pe vicarul foraneu al Năsăudului Macedon Pop ca proto-director. S-a preocupat, în mod permanent, de aprovizionarea cu cărți școlare a tuturor școlilor sătești din eparhia sa, care erau în număr de 592, cu circa 36.240 de elevi și eleve. („Sionul românesc”, Viena, 1863). Însuși episcopul distribuia premiile celor mai merituoși elevi.
Din contribuțiile credincioșilor, a înființat fondul școlastic, pe care l-a folosit la întreținerea tinerilor care studiau la universitățile străine, pentru ca și românii să aibă intelectualii lor.
În anul 1860 episcopul Ioan Alexi a vizitat o mare parte a parohiilor din Vicariatul Maramureșului.[9]
Împreună cu Mitropolitul Alexandru Sterca-Șuluțiu și cu Episcopul Vasile Erdeli a protestat la cererea celor 58 de maramureșeni, pretinși români,[8]din 1860, de redactare în limba maghiară, a cărților funciare.
A dispus înlocuirea limbii slavone cu limba română în bisericile din Maramureș, iar pe preoți i-a obligat să-și cumpere și să folosească cărțile liturgice editate la Blaj.[10]
Pastoralele sale, transmise tuturor parohiilor din eparhia sa, constituiau și îndemnuri de iubire a limbii și națiunii române.
În calitate de membru al Comitetului Național Român din Sibiu, între anii 1861-1863, a apărat interesul românilor din Transilvania.
Sfârșitul vieții modificare
Episcopul Ioan Alexi s-a îmbolnăvit de pneumonie și a decedat la 29 iunie 1863, la Gherla. Este înmormântat în cimitirul greco-catolic din Gherla.
In memoriam modificare
- Istoricul Nicolae Iorga l-a numit pe Ioan Alexi „episcopul cărturar”.
- O stradă din Oradea, fostă „Ciocanului”, îi poartă numele: Strada Episcop Ioan Alexi.
Scrieri modificare
- Grammatica Daco-Romana sive Valachica latinitate donata, aucta, ac in hunc ordinem redacta, Viena, 1826
- Scrieri pastorale
- Manuale școlare
Vezi și modificare
Note modificare
- ^ Corneliu Diaconovich, Enciclopedia Română, tomul I: A - Copenhaga, Editura W. Krafft, Sibiu, 1898, pag. 104.
- ^ Dr. Victor Bojor, Episcopii Diecezei Gr.Cat. de Gherla, acum Gluj-Gherla, Tg. Mureș, 1933, pp. 79-170, apud Alexandru Pintelei, Ioan Alexi, Episcopul trainicelor întemeieri, in Viața Creștină, serie nouă, anul XXI, nr. 6 (376), iunie 2010, p.13.
- ^ Daniil Graur, 0 lămurire istorică, în Școala Noastră, Noemvrie 1932, anul IX, no.9, p.371.
- ^ Titlul întreg era: Grammatica Daco-Romana sive Valachica latinitate donata, aucta, ac in hunc ordinem redacta, Viena, 1826.
- ^ Decretul a fost emis de împăratul Franz Joseph al Austriei.
- ^ Forma recomandată de Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM2) este „dieceză”.
- ^ (în engleză). catholic-hierarchy.org. http://www.catholic-hierarchy.org/bishop/balexi.html. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Alexandru Pintelei, Ioan Alexi, Episcopul trainicelor întemeieri
- ^ Moldovan, Vasile (1913): Vizitație canonică în Maramurăș, 27 iunie - 24 iulie 1913, Gherla.
- ^ Silvestru A. Prunduș, Clemente Plaianu, Catolicism și ortodoxie românească, p. 107, apud Alexandru Pintelei, Ioan Alexi, Episcopul trainicelor întemeieri
Bibliografie modificare
- Ana Victoria Sima, O episcopie și un ierarh. Înființarea episcopiei greco-catolice de Gherla și organizarea sa în vremea episcopului Ioan Alexi, Presa Universitară Clujeană, 2003.
- Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, Cluj-Napoca, Casa de Editură "Viața Creștină", 1994, pp. 290-291.
- Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Roseti”, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Ediția a II-a revizuită și adăugită, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005.
- Dr. Victor Bojor, Canonicii Diecezei Gr.-Cat. de Gherla, acum Cluj-Gherla (1857-1937), Cluj, Imprimeria Fondul Cărților Funduare Cluj, 1937, pp. 11, 79-170.
- Ioan Mărculeț, Ioan Alexi (1854-1863) - cel dintâi episcop al Diecezei Greco-Catolice de Gherla, Deșteptarea Credinței, nr. 11-12 (224-225), Cluj-Napoca, pp. 12-13.
- Vasile Moldovan, Vizitație canonică în Maramurăș, 27 iunie - 24 iulie 1913, Gherla, 1913.
- Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, București, Editura Albatros, 1978, pp. 55-56.
- Silvestru A. Prunduș, Clemente Plaianu, Catolicism și ortodoxie românească, p. 107.
- Alexandru Pintelei, Ioan Alexi, Episcopul trainicelor întemeieri, in Viața Creștină, serie nouă, anul XXI, nr. 6 (376), iunie 2010, p. 13