Ioan Dragomir

episcop român
Ioan Dragomir
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Ariniș, Maramureș, România Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot catolic[*]
episcop catolic[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Ioan Dragomir (n. 11 octombrie 1905, Ariniș, din Austro-Ungaria – d. 25 aprilie 1985, București, din România) a fost un episcop clandestin al Bisericii Române Unite cu Roma, care a activat în Episcopia de Maramureș în perioada interdicției din timpul regimului comunist.

În anul 1948 era protopop greco-catolic de Satu Mare. A fost arestat pentru prima dată în aprilie 1948.[2] Sub regimul comunist, Ioan Dragomir a fost urmărit și prigonit, mai ales după declanșarea acțiunii de trecere la Ortodoxie. După ruperea legăturilor diplomatice dintre România și Vatican, Ioan Dragomir a fost prins, arestat, condamnat și închis. A fost eliberat în 1964, în urma decretului de grațiere a condamnaților politici.[3] Papa Ioan Paul al II-lea a trimis – prin Cardinalul Agostino Cassaroli – preoților și credincioșilor români uniți din dieceza de Maramureș, o telegramă de condoleanțe, anunțând totodată că Sfântul Părinte a celebrat o Sfântă Liturghie pentru sufletul ierahului decedat, trimițându-i și binecuvântarea apostolică, pe care a extins-o la toți credincioșii din România.[4]

La 19 decembrie 1964 l-a hirotonit ca preot pe Lucian Mureșan, devenit ulterior arhiepiscop și cardinal, iar în 1965 l-a hirotonit ca preot pe Alexandru Mesaroș, ulterior episcop al Lugojului.[5]

Bibliografie

modificare
  • Gheorghe Velea, Episcopul Ioan Dragomir, în: Viața Creștină XVI (2005), nr. 11, p. 20-21 și nr. 12, p. 21.