Wikipedia

Homo neanderthalensis

Omul de Neanderthal (Homo neanderthalensis sau Homo sapiens neanderthalensis)[4] este o specie sau subspecie extinctă de oameni arhaici din genul Homo, care a locuit în Eurasia de acum aproximativ 430.000 de ani până acum aproximativ 40.000 de ani.[5][6][7][8]

Omul de Neanderthal
Fosilă: Pleistocen 0.43/0.25–0.04 mln. ani în urmă
↓
Craniul unui om de Neanderthal
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Mammalia
Ordin: Primate
Familie: Hominidae
Subfamilie: Homininae
Trib: Hominini
Subtrib: Hominina
Gen: Homo
Specie: †H. neanderthalensis
Distribuția omului de Neanderthal: Europa (bleu), Asia de Sud-Vest (portocaliu), Uzbekistan (verde), Munții Altai (violet).
Sinonime

Homo stupidus (Haeckel 1866)[1]
Homo mousteriensis (Klaatsch 1909)[2]
Palaeoanthropus neanderthalensis[3]

Modifică text Consultați documentația formatului

Cauzele dispariției lor încă nu sunt complet înțelese, însă este posibil ca o combinație de număr redus de populație, endogamia, și deriva genetică a dus într-un final la extincția speciei.[9][10] Alți oameni de știință au propus factori precum incapacitatea de a ține pasul cu Homo Sapiens,[11] asimilarea în genomul uman,[12] schimbări climatice[13][14][15] și boli.[16][17] Cel mai probabil dispariția neanderthalilor a fost o combinație din acești factori.[15]

În prezent, primele fosile ale Neanderthalilor din Europa sunt datate între 450.000 și 430.000 de ani în urmă, iar ulterior, Neanderthalienii s-au extins în Asia de Sud-Vest și Centrală. Sunt cunoscuți din numeroase fosile, precum și din ansamblurile de unelte din piatră. Specimenul tip este Neanderthal 1, găsit în Valea Neander din Renania Germană, în 1856.

În comparație cu oamenii moderni, Neanderthalii erau mai robuști, aveau picioarele mai scurte și corpurile mai mari. În conformitate cu regula lui Bergmann, precum și cu regula lui Allen, aceasta a fost probabil o adaptare pentru a păstra căldura în climatele reci. Neanderthalii masculi și femele aveau capacități craniene în medie de 1.600 cm3 și, respectiv, 1.300 cm3,[18] în intervalul valorilor pentru oamenii moderni anatomic.[19] Înălțimea medie la bărbații era în jur de 164 până la 168 cm și la femei 152-156 cm.[20]

Au existat dovezi crescânde pentru amestecul dintre Neanderthalieni și oamenii moderni din punct de vedere anatomic, reflectate în genomurile tuturor populațiilor moderne non-africane, dar nu și în genomurile majorității africanilor subsaharieni.[21][22][23] Se estimează că proporția de descendență derivată din Neanderthal este de aproximativ 1-4% din genomul modern eurasiatic.[21] Acest lucru sugerează că o anumită întrepătrundere între Neanderthali și oameni moderni anatomic a avut loc după ultima migrație „out of Africa”, în urmă cu aproximativ 70.000 de ani.[24]

Descoperiri arheologice atestă faptul că de acum 120.000 de ani încoace, grupe de Neanderthali au avut înclinații spre canibalism, fie ca ritual, fie ca rezultat al foamei.

Nume și clasificare

modificare

Neanderthalii sunt numiți după unul dintre primele situri unde au fost descoperite fosilele lor, la mijlocul secolului al XIX-lea, în Valea Neander, la est de Düsseldorf, la acea vreme în provincia Rin a Regatului Prusiei (în prezent Renania de Nord-Westfalia, Germania). În lună august 1856 în timpul exploatării carierei în această vale, lucrătorii au pătruns printr-o deschizătură în peștera Feldhofer. Acolo au găsit oase și o calotă craniană, pe care le-au predat lui Johann Carl Fuhlrott, un profesor din Elberfeld care era pasionat de istorie naturală.

Printr-o fericită coincidență, toponimul Neandertal înseamnă „valea omului nou”. Valea a fost numită după poetul și compozitorul Joachim Neander, Neander fiind forma elenizată a germanului Neumann ("om nou"), nume care fusese schimbat de bunicul lui Joachim într-o vreme în care traducerea în greacă a numelui de familie era o modă în rândul intelectualilor germani. Ortografia germană a Thal („Vale”) era actuală în secolul al XIX-lea (astăzi este Tal). Lui Joachim Neander, autor de cântece religioase încă populare în protestantismul german, i-a plăcut să-și caute inspirația în această vale, cândva idilică.

Cum, la vremea respectivă, numele văii era încă scris Neanderthal, omul care a fost descoperit acolo a primit numele latin de Homo neanderthalensis. Cea mai comună formă în limba română este Omul de Neanderthal[25] chiar daca uneori se găsesc și formele Omul de Neandertal, Neandertal sau Neanderthal.

Fuhlrott a înțeles rapid interesul descoperirii și a mers la fața locului pentru a încerca să descopere alte oase sau vestigii asociate acestora. El își dă seama că acestea sunt oase străvechi, dar mai ales, incredibil de primitive, care corespund unui om nou de „conformație naturală până acum necunoscută”.[26] · [27] Omul de Neanderthal este într-adevăr primul om fosil distinct de Homo sapiens iar el este descoperit înainte de Cro-Magnon (1868). Însăși ideea că o specie de om distinctă de a noastră a existat în trecut (și a dispărut) era deosebit de dificil de admis în acea perioadă. Charles Darwin a publicat Originea speciilor prin selecție naturală abia în 1859 și el a extins în mod explicit teoria sa la om abia în 1871 în "Filiația omului și selecția de gen".

 
Profesorul William King care a propus numele Homo neanderthalensis

Neanderthal 1 a fost cunoscut sub numele de „craniul Neanderthal” în literatura antropologică, iar individul reconstituit pe baza craniului a fost numit ocazional „Omul de Neanderthal”.[28] Numele binomial Homo neanderthalensis - extinderea numelui „Omul de Neanderthal” de la specimenul tip la întregul grup - a fost propusă pentru prima dată de geologul anglo-irlandez William King într-o lucrare citită Asociației Britanice în 1863,[29][30] deși în anul următor, el a declarat că specimenul nu este uman și a respins numele.[31] Numele lui King a avut prioritate față de propunerea înaintată în 1866 de Ernst Haeckel, Homo stupidus.[1]

Încă de la descoperirea fosilelor neandertale, opinia experților a fost împărțită cu privire la faptul dacă Neanderthalii trebuie considerați o specie separată (Homo neanderthalensis) sau o subspecie (Homo sapiens neanderthalensis) în raport cu oamenii moderni.[32][33][34] Pääbo (2014) a descris aceste „războaie taxonomice” ca fiind de nerezolvat în principiu, „deoarece nu există o definiție a speciilor care să descrie perfect cazul”.[35] Experții care preferă clasificarea Neanderthalilor ca subspecie au introdus denumirea subspeciei Homo sapiens sapiens pentru populația Cro-Magnon care a locuit în Europa în același timp cu Neanderthalii, în timp ce experții care preferă clasificarea ca specie separată folosesc Homo sapiens ca echivalent cu „om modern din punct de vedere anatomic“.

 
Reconstituire Homo neanderthalensis

În ciuda diferențelor importante cu oamenii moderni, Fuhlrott recunoaște oasele umane în descoperirile sale și le transmite lui Hermann Schaaffhausen pentru examinări suplimentare. Acesta din urmă prezintă primele sale concluzii în 1857. El consideră că oasele datează dintr-o perioadă anterioară celților și germanilor și sunt ale unui individ care aparține uneia dintre rasele sălbatice din nord-vestul Europei despre care vorbesc autorii latini. Nu toți cercetătorii acceptă această interpretare: pentru unii, oasele aparțineau unui gen diferit de al nostru, probabil mai aproape de maimuță; pentru alții oasele se referă la un individ patologic sau lovit de cretinism; alții evocă chiar un cazac care a părăsit armatele rusești în 1814.

La începutului secolului XX viziunea predominantă era tendința de a exagera diferențele anatomice dintre Neanderthali și Cro-Magnon.[36] Începând cu anii 1930, reconstrucțiile revizuite ale Neanderthalilor au accentuat din ce în ce mai mult similitudinea decât diferențele față de oamenii moderni. Din anii ’40 până în anii ’70, a fost din ce în ce mai comună utilizarea clasificării subspeciei de Homo sapiens neanderthalensis vs. Homo sapiens sapiens.[37] Ipoteza „originii multiregionale” a omului modern a fost formulată în anii ’80 pe astfel de motive, argumentând prezența unei succesiuni neîntrerupte a siturilor fosile atât în ​​Europa cât și în Asia.[38] Hibridizarea dintre Neanderthali și Cro Magnon a fost sugerată pe motive care țineau de schelet încă de la începutul secolului XX, și a găsit un sprijin din ce în ce mai mare spre sfârșitul secolului XX,[39] până când, în anii 2010 s-a descoperit în genomul populațiilor moderne amestecul de Neanderthal.

Evoluție

modificare
Articol principal: Evoluția_umană#Neanderthal_și_Denisovan.
Articole principale: Homo antecessor și Homo heidelbergensis.
 
Etapa 1: Pre-Neanderthal timpuriu, posibil Homo erectus, (Omul Tautavel, 450.000 de ani)
 
Etapa 2: Neanderthal arhaic (Miguelón, 430.000 de ani)
 
Etapa 3: Neanderthal intermediar (Saccopastore I, 130.000 de ani)
 
Etapa 4: Neanderthal european clasic (La Chapelle-aux-Saints 1, 50.000 de ani)
Evoluția neanderthalilor după modelul de acreție.

Inițial s-a crezut că atât Neanderthalii, cât și oamenii moderni anatomic au evoluat din Homo erectus acum 300.000-200.000 de ani în urmă. H. erectus a apărut în urmă cu aproximativ 1,8 milioane de ani și a fost mult timp prezent în diferite subspecii din întreaga Eurasie. Timpul de divergență dintre Neanderthal și Homo sapiens arhaic este estimat a fi între 800.000-400.000 de ani în urmă.

Mult timp s-a crezut că Homo heidelbergensis, datat 600.000-300.000 de ani în urmă, este un candidat probabil pentru ultimul strămoș comun al Neanderthalienilor și al liniilor umane moderne.

Cu toate acestea, dovezile genetice ale fosilelor de la Sima de los Huesos publicate în 2016 par să sugereze că H. heidelbergensis în ansamblul său ar trebui inclus în linia neanderthală, ca „pre-neanderthal” sau „neanderthal timpuriu”, iar timpul de divergență dintre Neanderthal și liniile moderne au fost împinse înapoi, până înainte de apariția lui H. heidelbergensis, până acum aproximativ 600.000-800.000 de ani, vârsta aproximativă a lui Homo antecessor.[40]

Distincția taxonomică dintre H. heidelbergensis și Neanderthali se datorează mai ales unui decalaj fosil în Europa de acum 300.000-243.000 de ani în urmă. Prin convenție, "Neanderthalii" sunt fosile datate după acest decalaj.[41][42] Calitatea înregistrărilor fosile crește mult de la 130.000 de ani în urmă.[43] Specimene mai tinere decât această dată alcătuiesc cea mai mare parte a scheletelor neandertale cunoscute și au fost primele a căror anatomie a fost studiată în mod cuprinzător.[44][45] În studiile morfologice, termenul „Neanderthal clasic” poate fi utilizat într-un sens mai restrâns pentru Neanderthalii cu vârsta mai mică de 71.000 de ani.[41]

Habitat și rază de acțiune

modificare
 
Zona aproximativă a habitatului Omului de Neanderthal; intervalul pre-neanderthal și neanderthal timpuriu (în mov), târziu (în albastru).

Neanderthalii timpurii, care au trăit înaintea interglaciarelor Eemiene (130.000 de ani în urmă), sunt slab cunoscuți și provin în mare parte din siturile europene. De la 130.000 de ani încoace, calitatea înregistrărilor fosilelor crește puternic. De atunci, rămășițe de Neanderthal s-au găsit în Europa de Vest, Centrală, de Est și Mediterană[46] precum și în Asia de Sud-Vest, Centrală și de Nord până la Munții Altai din Siberia. Nici un Neanderthal nu a fost găsit vreodată la sud de 30°N (Shuqba, Levant) sau la est de 85°E (Denisova, Siberia).

Limita gamei lor nordice pare să fi fost la sud de 53 °N (Bontnewydd, Țara Galilor),[47] deși este dificil de evaluat, deoarece avansul glaciar distruge majoritatea resturilor umane. Artefacte din Paleoliticul mijlociu au fost găsite până la 60 °N pe câmpiile rusești.[48]

Mărimea populației efective neandertale a fost estimată la aproape 15.000 de indivizi (corespunzând unei populații totale de aproximativ 150.000 de indivizi), care trăiau în grupuri mici și izolate.[49] Analiza ADN-ului genomic din trei locații sugerează că în urmă cu aproximativ 120.000 de ani existau populații neanderthale distincte genetic în Europa de Vest și Siberia. Specimene ulterioare arată că populația vestică nu numai că încă popula Europa până acum 40.000 de ani, dar s-a răspândit și la est, fiind prezentă în Siberia.

Anatomie

modificare
 
Comparație anatomică a craniilor de Homo sapiens (Oase 1, stânga) și Homo neanderthalensis (dreapta)
Caracteristicile comparate sunt: forma creierului, fruntea, sprânceana, proiecția oaselor nazale, angulația oaselor obrazului, bărbia și conturul occipital.

Anatomia neanderthală s-a diferențiat de cea a oamenilor moderni, prin faptul că au o construcție mai robustă și caracteristici morfologice distinctive, în special legate de craniu, care a acumulat treptat mai multe aspecte derivate,[50] în special în anumite regiuni geografice izolate. Printre diferențe se includ: brațe și picioare mai scurte, o cutie toracică mai largă, în formă de butoi, bărbia redusă, fruntea teșită și un nas mare.

Craniul de neanderthal este, de obicei, mai alungit și mai puțin globular decât cel al oamenilor moderni anatomic și prezintă un torus occipital și fosă suprainiacă.[42] Variantele de ADN Neandertal moștenite pot influența subtil forma craniului persoanelor vii.[51]

Neanderthalii erau mult mai puternici decât oamenii moderni, având brațele și mâinile deosebit de puternice, în timp ce erau comparabile cu înălțime; pe baza a 45 de oase lungi de la 14 bărbați și 7 femei, trei metode diferite de estimare a înălțimii au prezentat o înălțime medie pentru bărbații de Neanderthal între 164 și 168 cm și 152 până la 156 cm pentru femei.[20] Mostre de la 26 de specimene au găsit o greutate medie de 77,6 kg pentru bărbați și 66,4 kg pentru femei.[52]

Neanderthalii sunt cunoscuți pentru capacitatea lor cranială mare, care la 1.600 cm3 este mai mare în medie decât cea a oamenilor moderni. Un studiu a descoperit că drenarea sinusurilor venoase durale în regiunea lobului occipital din creierul neanderthal apare mai asimetric decât la celelalte creiere hominide.[53] Reconstrucții tridimensionale asistate de calculator a copiilor de neandertal bazate pe fosile din Rusia și Siria au indicat că dimensiunea creierul neanderthal și a omului modern este aceeași la naștere, dar că, până la vârsta adultă, creierul neanderthal devine mai mare decât creierul uman modern.[54] Ei au avut aproape același grad de encefalizare (adică raport creier-corp) ca și la oamenii moderni.[55][56]

Reconstrucțiile tridimensionale ale cavităților nazale și tehnicile de mecanica fluidelor computerizată au descoperit că Neanderthalii și oamenii moderni și-au adaptat nasul (independent și într-un mod convergent) pentru a ajuta respirația în condiții reci și uscate.[57] Nasul mare văzut la Neanderthalieni, precum și la Homo heidelbergensis, au afectat forma craniului și mușchilor și au dat o forță de mușcătură mai slabă decât la oamenii moderni.[58] Orbitele oculare mari și zone mai mari ale creierului dedicate vederii sugerează că vederea Neanderthalilor ar fi putut fi mai bună decât cea a oamenilor moderni.[59] Resturile dentare din două site-uri italiene indică faptul că trăsăturile dentare neandertale au evoluat cu aproximativ 450.000 de ani în urmă, în epoca Pleistocenului mijlociu.[60]

În peștera Pontnewydd din Țara Galilor au fost descoperiți 19 dinți de copii și adulți Neanderthal datați la o vechime de 230.000 de ani. Dinții prezintă o caracteristică numită taurodontism, molarii neavând două rădăcini atât de distincte ca la oamenii moderni, ci ocupă un spațiu mare și nedivizat sub linia gingiei; în cazul oamenilor moderni taurodontimul este rar și este considerta anomalie.

Este posibil ca picioarele mai scurte și, în general, proporțiile mai scurte de corp ale neanderthalienilor să fi fost o adaptare la clima mai rece. În comparație cu oamenii moderni, neanderthalii au fost mai potriviți pentru activități de sprint mai degrabă decât de alergare de anduranță, mai potrivit pentru păduri, care par să fi fost mediul lor preferat. Dovezile genomice indică, probabil, o proporție mai mare de fibre musculare cu acțiune rapidă la Neanderthal.[61] Dovada sugerează că neanderthalii au mers în poziție verticală la fel ca oamenii moderni.[62][63]

Comportament

modificare
 
Unelte realizate prin tehnica Levallois – Beuzeville, Franța

Neanderthalii au făurit unelte de piatră, au folosit focul,[64] și au fost vânători. Multă vreme s-a dezbătut dacă Neanderthalii au fost vânători sau se hrăneau cu animale moarte,[42] însă descoperirea sulițelor de lemn Schöningen din Germania a ajutat la soluționarea dezbaterii în favoarea vânătorii. Cele mai multe dovezi disponibile sugerează că erau prădători de vârf,[65] și se hrăneau cu căprioară roșie, ren, ibex, mistreț, bour și, ocazional, mamut, elefanți cu colți-drepți și rinoceri.[66][67][68] Se pare că ocazional foloseau legume ca hrană,[69] lucru dezvăluit prin analiza izotopică a dinților și studiul coproliților (fecalele fosilizate).[67] Analiză dentară a specimenelor din Spy, Belgia și El Sidrón, Spania[70] a sugerat că acești Neanderthali aveau o dietă largă, nu există dovezi că neanderthalii din El Sidrón erau carnivori ci mâncau „un amestec de mușchi de pădure, semințe de pin și o ciupercă cunoscută sub numele de bureți de mătreață”.[71] Totuși, studiile izotopice ale neanderthalilor din două situri franceze au arătat profiluri similare cu alte carnivore, ceea ce sugerează că aceste populații ar fi putut mânca carne.[72][73][74] Scheletul de Neanderthal sugerează că ei consumau cu 100 până la 350 kcal mai mult pe zi decât bărbații moderni de 68,5 kg sau femei moderne de 59,2 kg.


Mărimea și distribuția siturilor neandertale, împreună cu dovezi genetice, sugerează că neanderthalii au trăit în grupuri mult mai mici și mai puțin distribuite decât Homo sapiens modern.[75][76] Oasele a doisprezece neanderthali au fost descoperite în peștera El Sidrón din nord-vestul Spaniei. Se crede că a fost un grup ucis și măcelărit acum aproximativ 50.000 de ani. Analiza ADNmt a arătat că cei trei bărbați adulți aparțineau aceleiași linii materne, în timp ce, cele trei femele adulte aparțineau unor linii diferite. Acest lucru sugerează o structură socială în care bărbații au rămas în același grup social și femeile „s-au căsătorit”.[77]

Oasele grupului El Sidrón prezintă semne de descarnare, ceea ce sugerează că au fost victime ale canibalismului.[77] Scheletul St. Césaire 1 de la La Roche à Pierrot, Franța, a arătat o fractură vindecată pe partea superioară a craniului, aparent cauzată de o rană profundă de lamă, sugerând o violență interpersonală.[78] Shanidar 3, un bărbat adult datat Paleoliticul mijlociu târziu, s-a dovedit că are o leziune caracteristică rănilor provocte de arme proiectile, pe care unii antropologi le consideră dovezi pentru conflictul dintre specii.[79]

Neanderthalii au suferit o rată ridicată de leziuni traumatice, se estimează că aproximativ 79% din specimene prezintă dovezi de traumatisme majore vindecate.[80] Astfel, s-a teoretizat că neanderthalii au folosit o strategie de vânătoare mai riscantă și posibil mai puțin sofisticată. Cu toate acestea, ratele de traumatism cranian nu sunt semnificativ diferite între mostrele umane neandertale și ale omlului modern din paleoliticul mijlociu.[81] Ambele populații au avut grijă în mod evident de răniți și aveau un anumit grad de cunoștințe medicale.

Mult timp s-a crezut că un adeziv (gudron de scoarță de mesteacăn) realizat de neanderthali trebuia să urmeze o rețetă complexă și că Omul de Neanderthal arăta astfel abilități cognitive complexe și transmitere culturală. Un studiu din 2019 a arătat însă că producția de gudron de mesteacăn poate fi un proces foarte simplu, implicând doar arderea scoarței de mesteacăn lângă suprafețe verticale netede în condiții de aer liber.[82]

Afirmațiile că Neanderthalii și-au îngropat în mod deliberat morții și, dacă au făcut-o, aceste înmormântări au vreun sens simbolic,[43] sunt puternic contestate.[83][84][85] Dezbaterea privind înmormântările neanderthale deliberate a devenit activă începând cu descoperirea din 1908 a scheletului Chapelle-aux-Saints 1, bine conservat într-o mică gaură dintr-o peșteră din sud-vestul Franței. În cea mai recentă versiune a acestei controverse, o echipă de cercetători francezi a reinvestigat peștera Chapelle-aux-Saints și, în ianuarie 2014, a reafirmat că exemplarul de Neanderthal din 1908 a fost înmormântat în mod deliberat,[86] iar acest lucru a fost la rândul său puternic criticat.[87]

João Zilhão, profesor la Universitatea din Lisabona, a spus că oamenii de Neanderthal aveau capacitatea de a folosi simboluri și de a gândi abstract, pe baza peșterilor din Spania.[88]

Dovada existenței probabile a neanderthalilor în Cefalonia și Zakynthos și descoperirea artefactelor paleolitice timpurii din Creta pot sugera că neanderthalii foloseau bărci și stăpâneau navigația.[89][90][91]

Note

modificare
  1. ^ a b Howell, F. Clark (). „The evolutionary significance of variation and varieties of 'Neanderthal' man”. The Quarterly Review of Biology. 32 (4): 330–47. doi:10.1086/401978. ISSN 0033-5770. PMID 13506025. (necesită abonare) Foley, Tim. TalkOrigins Archive. "Neanderthal or Neandertal?". 2005.
  2. ^ Romeo, Luigi (). Ecce Homo!:A Lexicon of Man. Amsterdam: John Benjamins Publishing Company. p. 92. ISBN 978-9027220066. 
  3. ^ Camp, C. L; Allison, H. J.; Nichols, R. H. (). Bibliography of Fossil Vertebrates 1954–1958. New York: The Geological Society of America, Inc. p. 556. ISBN 9780813710921. 
  4. ^ Zeberg, Hugo; Pääbo, Svante (). „A genomic region associated with protection against severe COVID-19 is inherited from Neandertals”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 118 (9): e2026309118. Bibcode:2021PNAS..11826309Z. doi:10.1073/pnas.2026309118  . ISSN 0027-8424. PMC 7936282  . PMID 33593941. 
  5. ^ T. Higham; K. Douka; R. Wood; C.B. Ramsey; F. Brock; L. Basell; M. Camps; A. Arrizabalaga; J. Baena; C. Barroso-Ruíz; C. Bergman; C. Boitard; P. Boscato; M. Caparrós; N.J. Conard; C. Draily; A. Froment; B. Galván; P. Gambassini; A. Garcia-Moreno; S. Grimaldi; P. Haesaerts; B. Holt; M.-J. Iriarte-Chiapusso; A. Jelinek; J.F. Jordá Pardo; J.-M. Maíllo-Fernández; A. Marom; J. Maroto; M. Menéndez; L. Metz; E. Morin; A. Moroni; F. Negrino; E. Panagopoulou; M. Peresani; S. Pirson; M. de la Rasilla; J. Riel-Salvatore; A. Ronchitelli; D. Santamaria; P. Semal; L. Slimak; J. Soler; N. Soler; A. Villaluenga; R. Pinhasi; R. Jacobi (). „The timing and spatiotemporal patterning of Neanderthal disappearance”. Nature. 512 (7514): 306–09. Bibcode:2014Natur.512..306H. doi:10.1038/nature13621. PMID 25143113. We show that the Mousterian [the Neanderthal tool-making tradition] ended by 41,030–39,260 calibrated years BP (at 95.4% probability) across Europe. We also demonstrate that succeeding 'transitional' archaeological industries, one of which has been linked with Neanderthals (Châtelperronian), end at a similar time.  T. Higham (). „European Middle and Upper Palaeolithic radiocarbon dates are often older than they look: problems with previous dates and some remedies” (PDF). Antiquity. 85 (327): 235–49. doi:10.1017/s0003598x00067570. Few events of European prehistory are more important than the transition from ancient to modern humans around 40 000 years ago, a period that unfortunately lies near the limit of radiocarbon dating. This paper shows that as many as 70 per cent of the oldest radiocarbon dates in the literature may be too young, due to contamination by modern carbon. 
  6. ^ R. Pinhasi; T.F.G. Higham; L.V. Golovanova; V.B. Doronichev (). „Revised age of late Neanderthal occupation and the end of the Middle Paleolithic in the northern Caucasus”. Proceedings of the National Academy of Sciences USA. 108 (21): 8611–16. Bibcode:2011PNAS..108.8611P. doi:10.1073/pnas.1018938108. PMC 3102382  . PMID 21555570. The direct date of the fossil (39,700 ± 1,100 14C BP) is in good agreement with the probability distribution function, indicating at a high level of probability that Neanderthals did not survive at Mezmaiskaya Cave after 39 ka cal BP. [...] This challenges previous claims for late Neanderthal survival in the northern Caucasus. [...] Our results confirm the lack of reliably dated Neanderthal fossils younger than ≈40 ka cal BP in any other region of Western Eurasia, including the Caucasus. 
  7. ^ B. Galván; C.M. Hernández; C. Mallol; N. Mercier; A. Sistiaga; V. Soler (). „New evidence of early Neanderthal disappearance in the Iberian Peninsula” (PDF). Journal of Human Evolution. 75: 16–27. doi:10.1016/j.jhevol.2014.06.002. PMID 25016565. 
  8. ^ McKie, Robin (). „Why did the Neanderthals die out?”. The Guardian. Accesat în . "It was once thought we appeared in Europe around 35,000 years ago and that we coexisted with Neanderthals for thousands of years after that. They may have hung on in pockets – including caves in Gibraltar – until 28,000 years ago [said Chris Stringer]" Previous research on Neanderthal sites which suggested that they were more recent than 40,000 years old appears to be wrong," said Stringer. "That is a key finding that will be discussed at the conference."[...] However, scientists have set out to get round these problems. At Oxford University, scientists led by Tom Higham have developed new methods to remove contamination and have been able to make much more precise radiocarbon dating for this period. 
  9. ^ Vaesen, Krist; Dusseldorp, Gerrit L.; Brandt, Mark J. (). „An emerging consensus in palaeoanthropology: Demography was the main factor responsible for the disappearance of Neanderthals”. Scientific Reports. 11 (1): 4925. Bibcode:2021NatSR..11.4925V. doi:10.1038/s41598-021-84410-7. PMC 7921565  . PMID 33649483. 
  10. ^ Vaesen, Krist; Dusseldorp, Gerrit L.; Brandt, Mark J. (). „Author correction: 'An Emerging Consensus in Palaeoanthropology: Demography Was the Main Factor Responsible for the Disappearance of Neanderthals'”. Scientific Reports. 11 (1): 8450. Bibcode:2021NatSR..11.8450V. doi:10.1038/s41598-021-88189-5. PMC 8044239  . PMID 33850254. 
  11. ^ Wynn, Thomas; Overmann, Karenleigh A; Coolidge, Frederick L (). „The false dichotomy: A refutation of the Neandertal indistinguishability claim”. Journal of Anthropological Sciences. 94 (94): 201–221. doi:10.4436/jass.94022. PMID 26708102. 
  12. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Villa2014
  13. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite bradtmoller2012
  14. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite wolf2018
  15. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite black2015
  16. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite underdown2008
  17. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite sullivan2017
  18. ^ Stringer, C. (). „Human evolution and biological adaptation in the Pleistocene”. În Foley, R. Hominid evolution and community ecology. New York: Academic Press. ISBN 978-0122619205.  Holloway, R.L. (). „The poor brain of Homo sapiens neanderthalensis: see what you please”. În Delson, E. Ancestors: The hard evidence. New York: Alan R. Liss. ISBN 978-0471843764. ; extending to 1.736 cm3 (105,9 cu in) in the male Amud 1. Amano, H.; Kikuchi, T.; Morita, Y.; Kondo, O.; Suzuki, Hiromasa; et al. (august 2015). „Virtual Reconstruction of the Neanderthal Amud 1 Cranium”. American Journal of Physical Anthropology. 158 (2): 185–97. doi:10.1002/ajpa.22777. PMID 26249757. 
  19. ^ Beals, Kenneth; Smith, Courtland; Dodd, Stephen (). „Brain Size, Cranial Morphology, Climate, and Time Machines” (PDF). Current Anthropology. 12 (3): 301–30. doi:10.1086/203138. 
  20. ^ a b Helmuth H (). „Body height, body mass and surface area of the Neanderthals”. Zeitschrift für Morphologie und Anthropologie. 82 (1): 1–12. PMID 9850627. 
  21. ^ a b Green RE, Krause J, Briggs AW, Maricic T, Stenzel U, Kircher M, Patterson N, Li H, Zhai W, Fritz MH, Hansen NF, Durand EY, Malaspinas AS, Jensen JD, Marques-Bonet T, Alkan C, Prüfer K, Meyer M, Burbano HA, Good JM, Schultz R, Aximu-Petri A, Butthof A, Höber B, Höffner B, Siegemund M, Weihmann A, Nusbaum C, Lander ES, Russ C, Novod N, Affourtit J, Egholm M, Verna C, Rudan P, Brajkovic D, Kucan Z, Gusic I, Doronichev VB, Golovanova LV, Lalueza-Fox C, de la Rasilla M, Fortea J, Rosas A, Schmitz RW, Johnson PL, Eichler EE, Falush D, Birney E, Mullikin JC, Slatkin M, Nielsen R, Kelso J, Lachmann M, Reich D, Pääbo S (). „Draft full sequence of Neanderthal Genome”. Science. 328 (5979): 710–22. Bibcode:2010Sci...328..710G. doi:10.1126/science.1188021. PMC 5100745  . PMID 20448178. 
  22. ^ Sankararaman, Sriram; Mallick, Swapan; Patterson, Nick; Reich, David (). „The Combined Landscape of Denisovan and Neanderthal Ancestry in Present-Day Humans”. Current Biology. 26 (9): 1241–47. doi:10.1016/j.cub.2016.03.037. ISSN 0960-9822. PMC 4864120  . PMID 27032491. 
  23. ^ S. Sankararaman; S. Mallick; M. Dannemann; K. Prüfer; J. Kelso; N. Patterson; D. Reich (). „The landscape of Neandertal ancestry in present-day humans”. Nature. 507 (7492): 354–57. doi:10.1038/nature12961. PMC 4072735  . PMID 24476815. 
  24. ^ Sánchez-Quinto, F; Botigué, LR; Civit, S; Arenas, C; Avila-Arcos, MC; Bustamante, CD; Comas, D; Lalueza-Fox, C (). „North African Populations Carry the Signature of Admixture with Neandertals”. PLOS ONE. 7 (10): e47765. Bibcode:2012PLoSO...747765S. doi:10.1371/journal.pone.0047765. PMC 3474783  . PMID 23082212.  Fu, Q; Li, H; Moorjani, P; Jay, F; Slepchenko, SM; Bondarev, AA; Johnson, PL; Aximu-Petri, A; Prüfer, K; de Filippo, C; Meyer, M; Zwyns, N; Salazar-García, DC; Kuzmin, YV; Keates, SG; Kosintsev, PA; Razhev, DI; Richards, MP; Peristov, NV; Lachmann, M; Douka, K; Higham, TF; Slatkin, M; Hublin, JJ; Reich, D; Kelso, J; Viola, TB; Pääbo, S (). „Genome sequence of a 45,000-year-old modern human from western Siberia”. Nature. 514 (7523): 445–49. Bibcode:2014Natur.514..445F. doi:10.1038/nature13810. PMC 4753769  . PMID 25341783.  Brahic, Catherine. "Humanity's forgotten return to Africa revealed in DNA", The New Scientist (February 3, 2014).
  25. ^ „neanderthal - definiție DE și paradigmă”. Https:. Accesat în . 
  26. ^ C. J. Fuhlrott, « Menschliche Ueberreste aus einer Felsengrotte des Düsselthals. Ein Beitrag zur Frage über die Existenz fossiler Menschen », p. 131, pe Google Books, Verhandl. Naturhist. Ver. Preuss. Rheinlande Westphalen, 16, 1859, p. 131–153
  27. ^ Fuhlrott, C.J. (1865) - Der fossile Mensch aus dem Neanderthal und sein Verhältniß zum Alter des Menschengeschlechts, Duisbourg, 78 S. 2 Abb.
  28. ^ Vogt, Karl C (). Lectures on Man: His Place in Creation, and in the History of the Earth. London: Longman, Green, Longman and Roberts. pp. 302, 473. 
  29. ^ King, W. (). „On the Neanderthal Skull, or reasons for believing it to belong to the Clydian Period and to a species different from that represented by man”. Report of the British Association for the Advancement of Science, Notices and Abstracts, Newcastle-upon-Tyne, 1863: 81–82. Accesat în . 
  30. ^ Murray, John; Nasheuer, Heinz Peter; Seoighe, Cathal; McCormack, Grace P.; Williams, D. Michael & Harper, David A.T. (), „The Contribution of William King to the Early Development of Palaeoanthropology”, Irish Journal of Earth Sciences, 33: 1–16, doi:10.3318/ijes.2015.33.1 
  31. ^ King, William (). „The Reputed Fossil Man of the Neanderthal” (PDF). The Quarterly Journal of Science. 1: 96. 
  32. ^ Tattersall, Ian; Schwartz, Jeffrey H. (). „Hominids and hybrids: The place of Neanderthals in human evolution”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 96 (13): 7117–19. Bibcode:1999PNAS...96.7117T. doi:10.1073/pnas.96.13.7117. PMC 33580  . PMID 10377375. 
  33. ^ Duarte, C.; Mauricio, J.; Pettitt, P. B. (). „The early Upper Paleolithic human skeleton from the Abrigo do Lagar Velho (Portugal) and modern human emergence in Iberia”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 96 (13): 7604–09. Bibcode:1999PNAS...96.7604D. doi:10.1073/pnas.96.13.7604. ISSN 0027-8424. PMC 22133  . PMID 10377462. 
  34. ^ Hublin, J. J. (). „The origin of Neandertals”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 106 (38): 16022–27. Bibcode:2009PNAS..10616022H. doi:10.1073/pnas.0904119106. PMC 2752594  . PMID 19805257.  Harvati, K.; Frost, S.R.; McNulty, K.P. (). „Neanderthal taxonomy reconsidered: implications of 3D primate models of intra- and interspecific differences”. Proc. Natl. Acad. Sci. USA. 101 (5): 1147–52. Bibcode:2004PNAS..101.1147H. doi:10.1073/pnas.0308085100. PMC 337021  . PMID 14745010. 
  35. ^ Pääbo, Svante (). Neanderthal Man: In Search of Lost Genomes. New York: Basic Books. p. 237. 
  36. ^ „L'homme fossile de La Chapelle-aux-Saints – full text: Volume VI (pp. 11–172), Volume VII (pp. 21–56), Volume VIII (pp. 1–70), 1911–13”. Royal College of Surgeons of England. Accesat în . 
  37. ^ Shermer, Michael (). „Our Neandertal Brethren: Why They Were Not a Separate Species”. Scientific American. 303 (2): 34. doi:10.1038/scientificamerican0810-34. PMID 20684369. 
  38. ^ Wolpoff, MH; Hawks, J; Caspari, R (). „Multiregional, not multiple origins” (PDF). American Journal of Physical Anthropology. 112 (1): 129–36. doi:10.1002/(SICI)1096-8644(200005)112:1<129::AID-AJPA11>3.0.CO;2-K. PMID 10766948. 
  39. ^ Cairney, Christopher Thomas (). Clans and Families of Ireland and Scotland, an Ethnography of the Gael. London: McFarland. p. 14. ISBN 978-0899503622. 
  40. ^ Matthias Meyer, Juan-Luis Arsuaga, Cesare de Filippo, Sarah Nagel, Ayinuer Aximu-Petri, Birgit Nickel, Ignacio Martínez, Ana Gracia, José María Bermúdez de Castro, Eudald Carbonell, Bence Viola, Janet Kelso, Kay Prüfer & Svante Pääbo, "Nuclear DNA sequences from the Middle Pleistocene Sima de los Huesos hominins", Nature 531, pp. 504–07 (March 24, 2016), doi:10.1038/nature17405. Ewen Callaway, "Oldest ancient-human DNA details dawn of Neanderthals" Sequence of 430,000-year-old DNA pushes back divergence of humans and Neanderthals", Nature News, March 14, 2016.
  41. ^ a b D. Dean; J.-J. Hublin; R. Holloway; R. Ziegler (). „On the phylogenetic position of the pre-Neandertal specimen from Reilingen, Germany”. Journal of Human Evolution. 34 (5). pp. 485–508. doi:10.1006/jhev.1998.0214. 
  42. ^ a b c Papagianni, Dmitra; Morse, Michael (). The Neanderthals Rediscovered. Thames & Hudson. ISBN 978-0-500-05177-1. 
  43. ^ a b Stringer, C.; Gamble, C. (). In Search of the Neanderthals . London: Thames and Hudson. ISBN 978-0500050705. 
  44. ^ B. Vandermeersch; M.D. Garralda (). S. Condemi; G.-C. Weniger, ed. „Continuity or Discontinuity in the Peopling of Europe: One Hundred and Fifty Years of Neanderthal Study”. Vertebrate Paleobiology and Paleoanthropology. Springer Netherlands. pp. 113–25. doi:10.1007/978-94-007-0492-3_10. 
  45. ^ N.J. Conard; J. Richter, ed. (). „2”. Neanderthal Lifeways, Subsistence and Technology. Vertebrate Paleobiology and Paleoanthropology. 19. Springer. pp. 7–14. doi:10.1007/978-94-007-0415-2_2. ISBN 978-9400704145. 
  46. ^ „Ancient tooth provides evidence of Neanderthal movement” (Press release). Durham University. . Accesat în . 
  47. ^ Wade, Nicholas (). „Fossil DNA Expands Neanderthal Range”. The New York Times. Accesat în .  Ravilious, Kate (). „Neandertals Ranged Much Farther East Than Thought”. National Geographic Society. Accesat în . 
  48. ^ Pavlov P, Roebroeks W, Svendsen JI (). „The Pleistocene colonization of northeastern Europe: a report on recent research”. Journal of Human Evolution. 47 (1–2): 3–17. doi:10.1016/j.jhevol.2004.05.002. PMID 15288521.  Slimak, L., et al. (2012). "Response to 'Comment on Late Mousterian Persistence near the Arctic Circle'" Science, 335 (6065), 167 doi:10.1126/science.1210211 Zwyns, N., et al. (2012). "Comment on 'Late Mousterian Persistence near the Arctic Circle'" Science, 335 (6065), 167 doi:10.1126/science.1209908
  49. ^ Fabrizio Mafessoni, Kay Prüfer, "Better support for a small effective population size of Neandertals and a long shared history of Neandertals and Denisovans", PNAS 114 (48), November 28, 2017, E10256–E10257, doi:10.1073/pnas.1716918114. Alan R. Rogers, Ryan J. Bohlender, Chad D. Huff, "Early history of Neanderthals and Denisovans", PNAS 114 (37), September 12, 2017, 9859–63, doi:10.1073/pnas.1706426114.
  50. ^ Puech, Pierre-François; Puech, Bernard. „L'Homme de Neanderthal par Paul Dardé : L'Homme Primitif” [Neanderthal Man by Paul Dardé: Primitive Man]. Academia.edu (în French). Accesat în . 
  51. ^ Fisher, Simon E.; Grabe, Hans J.; Macciardi, Fabio; Pääbo, Svante; Franke, Barbara; Hublin, Jean-Jacques; Pourcain, Beate St; Kelso, Janet; Manzi, Giorgio (). „Neandertal Introgression Sheds Light on Modern Human Endocranial Globularity”. Current Biology (în English). 29 (1): 120–127.e5. doi:10.1016/j.cub.2018.10.065. ISSN 0960-9822. PMC 6380688  . PMID 30554901. 
  52. ^ Froehle, Andrew W; Churchill, Steven E (). „Energetic Competition Between Neandertals and Anatomically Modern Humans” (PDF). PaleoAnthropology: 96–116. Accesat în . 
  53. ^ SINC Servicio de Información y Noticias Científicas (). „El cerebro neandertal era más asimétrico que el del 'Homo sapiens'”. 
  54. ^ Braun, David Maxwell (). „Neanderthal Brain Size at Birth Sheds Light on Human Evolution”. National Geographic. Accesat în . 
  55. ^ Silberman, Neil. The Oxford Companion to Archaeology, p. 455 (Oxford University Press 2012): "[I]t is with the Neanderthals that we see the full achievement, for the first time, of the degree of encephalization (brain to body size ratio) that characterizes modern humans."
  56. ^ Abramiuk, Marc. The Foundations of Cognitive Archaeology, p. 199 (MIT Press 2012): "the encephalization quotient was slightly smaller".
  57. ^ de Azevedo, S.; González, M. F.; Cintas, C.; Ramallo, V.; Quinto-Sánchez, M.; Márquez, F.; Hünemeier, T.; Paschetta, C.; Ruderman, A.; Navarro, P.; Pazos, B.; Silva de Cerqueira, C.; Velan, O.; Ramírez-Rozzi, F.; Calvo, N.; Castro, H.; Paz, R.R.; González-José, R. (). „Nasal airflow simulations suggest convergent adaptation in Neanderthals and modern humans”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 114 (47): 12442–12447. doi:10.1073/pnas.1703790114. ISSN 0027-8424. PMC 5703271  . PMID 29087302. 
  58. ^ Gray, Richard (). „Your face is probably more primitive than a Neanderthal's”. BBC News. 
  59. ^ „Neanderthal brains focused on vision and movement leaving less room for social networking”. Science Daily. . 
  60. ^ Zanolli, Clément; Martinón-Torres, María; Bernardini, Federico; Boschian, Giovanni; Coppa, Alfredo; Dreossi, Diego; Mancini, Lucia; Martínez de Pinillos, Marina; Martín-Francés, Laura; Bermúdez de Castro, José María; Tozzi, Carlo; Tuniz, Claudio; Macchiarelli, Roberto (). „The Middle Pleistocene (MIS 12) human dental remains from Fontana Ranuccio (Latium) and Visogliano (Friuli-Venezia Giulia), Italy. A comparative high resolution endostructural assessment”. PLOS ONE. Plos. 13 (10): e0189773. Bibcode:2018PLoSO..1389773Z. doi:10.1371/journal.pone.0189773. PMC 6169847  . PMID 30281595. 
  61. ^ „Palaeoecological and genetic evidence for Neanderthal power locomotion as an adaptation to a woodland environment”. ResearchGate (în engleză). Accesat în . 
  62. ^ Haeusler, Martin; et al. (). „Morphology, pathology, and the vertebral posture of the La Chapelle-aux-Saints Neandertal”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 116 (11): 4923–4927. doi:10.1073/pnas.1820745116. PMC 6421410  . PMID 30804177. 
  63. ^ Cassella, Carly (). „We Have Been Wrong About a Key Feature of Neanderthals' Appearance”. ScienceAlert.com. Accesat în . 
  64. ^ Heyes, Peter; Anastasakis, Konstantinos; de Jong, Wiebren (). „Selection and Use of Manganese Dioxide by Neanderthals”. Scientific Reports. 6: 22159. Bibcode:2016NatSR...622159H. doi:10.1038/srep22159. ISSN 2045-2322. PMC 4770591  . PMID 26922901. 
  65. ^ Bocherens, Hervé; Drucker, Dorothée G.; Billiou, Daniel; Patou-Mathis, Marylène; Vandermeersch, Bernard (). „Isotopic evidence for diet and subsistence pattern of the Saint-Césaire I Neanderthal: Review and use of a multi-source mixing model”. Journal of Human Evolution. 49 (1): 71–87. doi:10.1016/j.jhevol.2005.03.003. PMID 15869783. 
  66. ^ Lichfield, John (). „French dig up Neanderthal 'butcher's shop'”. The New Zealand Herald. 
  67. ^ a b Richards, Michael P.; Pettitt, Paul B.; Trinkaus, Erik; Smith, Fred H.; Paunović, Maja; Karavanić, Ivor (). „Neanderthal diet at Vindija and Neanderthal predation: The evidence from stable isotopes”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 97 (13): 7663–66. Bibcode:2000pnas...97.7663r. doi:10.1073/pnas.120178997. JSTOR 122870. PMC 16602  . PMID 10852955. 
  68. ^ Fiorenza, Luca; Benazzi, Stefano; Tausch, Jeremy; Kullmer, Ottmar; Bromage, Timothy G.; Schrenk, Friedemann (). Rosenberg, Karen, ed. „Molar Macrowear Reveals Neanderthal Eco-Geographic Dietary Variation”. PLOS ONE. 6 (3): e14769. Bibcode:2011PLoSO...614769F. doi:10.1371/journal.pone.0014769. PMC 3060801  . PMID 21445243. 
  69. ^ Henry, A. G.; Brooks, A. S.; Piperno, D. R. (). „Microfossils in calculus demonstrate consumption of plants and cooked foods in Neanderthal diets (Shanidar III, Iraq; Spy I and II, Belgium)”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 108 (2): 486–91. Bibcode:2011PNAS..108..486H. doi:10.1073/pnas.1016868108. PMC 3021051  . PMID 21187393. 
  70. ^ Weyrich, Laura S.; Duchene, Sebastian; Soubrier, Julien; Arriola, Luis; Llamas, Bastien; Breen, James; Morris, Alan G.; Alt, Kurt W.; Caramelli, David; Dresely, Veit; Farrell, Milly; Farrer, Andrew G.; Francken, Michael; Gully, Neville; Haak, Wolfgang; Hardy, Karen; Harvati, Katerina; Held, Petra; Holmes, Edward C.; Kaidonis, John; Lalueza-Fox, Carles; de la Rasilla, Marco; Rosas, Antonio; Semal, Patrick; Soltysiak, Arkadiusz; Townsend, Grant; Usai, Donatella; Wahl, Joachim; Huson, Daniel H.; et al. (). „Neanderthal behaviour, diet, and disease inferred from ancient DNA in dental calculus”. Nature. 544 (7650): 357–361. Bibcode:2017Natur.544..357W. doi:10.1038/nature21674. hdl:10261/152016. PMID 28273061. 
  71. ^ Nicola Davis (). „Neanderthal dental tartar reveals plant-based diet – and drugs”. The Guardian. Accesat în . 
  72. ^ Jaouen, Klervia; et al. (). „Exceptionally high δ15N values in collagen single amino acids confirm Neandertals as high-trophic level carnivores”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 116 (11): 4928–4933. doi:10.1073/pnas.1814087116. PMC 6421459  . PMID 30782806. 
  73. ^ Yika, Bob (). „Isotopes found in bones suggest Neanderthals were fresh meat eaters”. Phys.org. Accesat în . 
  74. ^ Max Planck Institute for Evolutionary Anthropology (). „Neanderthals' main food source was definitely meat – Isotope analyses performed on single amino acids in Neanderthals' collagen samples shed new light on their debated diet”. Science Daily. Accesat în . 
  75. ^ Shaw, Kate (). „Sheer Numbers Gave Early Humans Edge Over Neanderthals”. Wired. Wired.com. 
  76. ^ Vergano, Dan (). „Neanderthals Lived in Small, Isolated Populations, Gene Analysis Shows”. National Geographic. 
  77. ^ a b Tattersall, Ian (). The Strange Case of the Rickety Cossack and other Cautionary Tales from Human Evolution. Palgrave Macmillan. p. 202. ISBN 978-1-137-27889-0. 
  78. ^ Zollikofer, C. P. E.; Ponce de Leon, M. S.; Vandermeersch, B.; Lévêque, F. (). „Evidence for Interpersonal Violence in the St. Césaire Neanderthal”. PNAS. 99 (9): 6444–48. Bibcode:2002PNAS...99.6444Z. doi:10.1073/pnas.082111899. PMC 122968  . PMID 11972028. 
  79. ^ Churchill, Steven E.; Franciscus, Robert G.; McKean-Peraza, Hilary A.; Daniel, Julie A.; Warren, Brittany R. (august 2009). „Shanidar 3 Neandertal rib puncture wound and paleolithic weaponry”. Journal of Human Evolution. 57 (2): 163–178. doi:10.1016/j.jhevol.2009.05.010. ISSN 1095-8606. PMID 19615713. 
  80. ^ Nakahashi, W. (martie 2017). „The effect of trauma on Neanderthal culture: A mathematical analysis”. Homo: Internationale Zeitschrift Fur die Vergleichende Forschung Am Menschen. 68 (2): 83–100. doi:10.1016/j.jchb.2017.02.001. ISSN 1618-1301. PMID 28238406. 
  81. ^ Harvati, Katerina; Wahl, Joachim; Anthes, Nils; Beier, Judith (noiembrie 2018). „Similar cranial trauma prevalence among Neanderthals and Upper Palaeolithic modern humans”. Nature. 563 (7733): 686–690. Bibcode:2018Natur.563..686B. doi:10.1038/s41586-018-0696-8. ISSN 1476-4687. PMID 30429606. 
  82. ^ Schmidt, P., Blessing, M., Rageot, M., Iovita, R., Pfleging, J., Nickel, K. G.; Righetti, L. & Tennie, C. „Birch tar extraction does not prove Neanderthal behavioral complexity”. PNAS. doi:10.1073/pnas.1911137116. 
  83. ^ Rendu W, Beauval C, Crevecoeur I, Bayle P, Balzeau A, Bismuth T, Bourguignon L, Delfour G, Faivre JP, Lacrampe-Cuyaubère F, Muth X, Pasty S, Semal P, Tavormina C, Todisco D, Turq A, Maureille B (). „Let the dead speak...comments on Dibble et al.'s reply to 'Evidence supporting an intentional burial at La Chapelle-aux-Saints'”. Journal of Archaeological Science. 69: 12–20. doi:10.1016/j.jas.2016.02.006. 
  84. ^ Gargett, R.H. (). „Grave Shortcomings: The Evidence for Neandertal Burial”. Current Anthropology. 30 (2): 157–90. doi:10.1086/203725. 
  85. ^ Gargett, R.H. (). „Middle Palaeolithic burial is not a dead issue: the view from Qafzeh, Saint-Césaire, Kebara, Amud, and Dederiyeh”. Journal of Human Evolution. 37 (1): 27–90. doi:10.1006/jhev.1999.0301. PMID 10375476. 
  86. ^ Rendu W, Beauval C, Crevecoeur I, Bayle P, Balzeau A, Bismuth T, Bourguignon L, Delfour G, Faivre JP, Lacrampe-Cuyaubère F, Tavormina C, Todisco D, Turq A, Maureille B (ianuarie 2014). „Evidence supporting an intentional Neandertal burial at La Chapelle-aux-Saints”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 111 (1): 81–86. Bibcode:2014PNAS..111...81R. doi:10.1073/pnas.1316780110. PMC 3890882  . PMID 24344286. 
  87. ^ Dibble, H.; Aldeias, V.; Goldberg, P.; Sandgathe, D.; Steele, T. E. (). „A critical look at evidence from La Chapelle-aux-Saints supporting an intentional burial”. Journal of Archaeological Science. 53: 649–57. doi:10.1016/j.jas.2014.04.019. 
  88. ^ Koto, Koray (). „The Origin of Art and the Early Examples of Paleolithic Art” (în engleză). Accesat în . 
  89. ^ Ferentinos et al., 2012, Early seafaring activity in the southern Ionian Islands, Mediterranean Sea. Journal of Archaeological Science 39, pp. 2167-2176. https://doi.org/10.1016/j.jas.2012.01.032
  90. ^ Phys.org, 2012, Evidence suggests Neanderthals took to boats before modern humans, https://phys.org/news/2012-03-evidence-neanderthals-boats-modern-humans.html
  91. ^ Strasser et al., 2011, Dating Palaeolithic sites in southwestern Crete, Greece. Journal of Quaternary Science, 26, pp. 553-560. https://doi.org/10.1016/j.jas.2012.01.032


HolocenPleistocenPliocenMiocenNeolithicPaleoliticHomo sapiensParanthropus robustusHomo rhodesiensisParanthropus boiseiHomo heidelbergensisParanthropus aethiopicusHomo neanderthalensisAustralopithecus garhiKenyanthropus platyopsHominidé de DenisovaHomo antecessorAustralopithecus sedibaAustralopithecus bahrelghazaliHomo erectusAustralopithecus afarensisHomo floresiensisHomo ergasterAustralopithecus africanusArdipithecus ramidusArdipithecus kadabbaHomo habilisAustralopithecus anamensisSahelanthropus tchadensisHomo rudolfensisOrrorin tugenensis


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Homo_neanderthalensis&oldid=16488080