Horia Petra-Petrescu

Horia Petra-Petrescu
Date personale
Născut	26 octombrie 1884 Brașov, Austro-Ungaria
Decedat	12 mai 1962 (77 de ani) Sibiu, România
Părinți	Nicolae Petra-Petrescu[*]​
Cetățenie	Austro-Ungaria  România
Ocupație	filolog[*]​ jurnalist
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Studii	Colegiul Național „Andrei Șaguna”

Horia Petra-Petrescu (n. 26 octombrie 1884, Brașov, Austro-Ungaria – d. 12 mai 1962, Sibiu, România) a fost un jurnalist, poet, prozator, dramaturg și traducător român.

Biografie

Scrisoare din 17 ianuarie 1906 a lui Horia Petra-Petrescu către Aurel Mureșianu.

S-a născut la 26 noiembrie 1884 în orașul Brașov din Austro-Ungaria (astăzi în România), ca fiu al lui Nicolae Petra-Petrescu. A absolvit studii preuniversitare în orașul natal și a urmat apoi studii superioare la universitățile din Budapesta (1903–1904) și Viena (1904–1906). Și-a continuat pregătirea cu studii de doctorat la Universitatea din Leipzig (1908–1910), obținând titlul de doctor în filologie cu teza Ion Luca Caragiales Leben und Werke („Viața și opera lui Ion Luca Caragiale”), elaborată sub îndrumarea științifică a profesorului german Gustav Weigand, membru de onoare din străinatate al Academiei Române și un bun cunoscător al culturii române. Teza sa de doctorat reprezintă prima monografie a vieții și operei lui Ion Luca Caragiale.

A îndeplinit funcția de secretar literar al Asociației pentru cultura și literatura poporului român din Transilvania (ASTRA). Interesul său pentru propășirea culturii române l-a făcut să doneze o broșură pentru biblioteca Fundațiunii Universitare Carol I din București, cu ocazia inaugurării noului local al instituției la 9 mai 1914, fiind menționat ca atare în darea de seamă a rectorului Toma Ionescu către regele Carol I.

După începerea Primului Război Mondial a fost încorporat în Armata Austro-Ungară și a fost rănit în lupte, fiind internat în spitalul militar de la Mănăstirea Strahov din Praga, condusă în acea vreme de abatele Metoděj Jan Zavoral. A predat acolo, în anul 1915, primele lecții de limba română tinerei studente cehe Jindra Huskovă-Flajshansovă (1898–1980), viitoare profesoară de limba și literatura română la Universitatea Comenius din Bratislava, care lucra atunci ca infirmieră voluntară. În cursul următoarelor decenii a purtat o lungă și amplă corespondență atât cu Jindra Huskovă, cât și cu abatele Zavoral.

Revenit în țară, Horia Petra-Petrescu s-a stabilit în anul 1919 în orașul Sibiu, unde a îndeplinit mai multe funcții în structura de conducere a Asociației pentru cultura și literatura poporului român din Transilvania (ASTRA), inclusiv pe cea de redactor șef al revistei Transilvania. A fost numit pe 1 septembrie 1933, prin decizia ministerială nr. 142.526 din 1933 a Ministerului Instrucțiunii, Cultelor și Artelor, în postul de bibliotecar la societatea „Astra” din Sibiu, în baza jurnalului Consiliului de Miniștri cu nr. 1.075 din 21 septembrie 1933.

A fost unul din fondatorii și vicepreședinte al Asociației „Româno-Cehă” Jarnik–Bârseanu, care fusese constituită în 15 martie 1931 la Sibiu și avea ca scop „cultivarea legăturilor științifice, culturale, artistice, literare, sportive, etc. dintre România și Cehoslovacia, răspândind pe scară întinsă cunoștințele asupra țărilor respective”.

A colaborat la numeroase ziare și reviste din România.

Opera

Lucrări proprii

• Probleme teatrale, Brașov, 1908;
• Ion Luca Caragiales Leben und Werke. Inaugural Dissertation, Leipzig, 1911;
• Publicul nostru și teatrul, Arad, 1911;
• Teatrul la țară, Brașov, 1911;
• Este mișcarea noastră teatrală un lux?, Brașov, 1912;
• Micul mincinos, comedie în 2 acte, Brașov, 1913;
• Mișcarea noastră teatrală și sbuciumul sufletesc al intelectualilor de la noi, conferință, Brașov, 1913;
• Poezii și monoloage de declamat, Brașov, 1913;
• Văduvioara și alte șase monoloage pentru bărbați și dame tinere. Originale și localizări, Orăștie, 1913;
• Îndemnuri, broșura nr. 1, Brașov, 1914;
• Viața intelectuală românească în orașele din Ardeal (cum este și cum ar trebui să fie), conferință, Brașov, 1914;
• Pentru cei mici și buni, versuri pentru copii, Sibiu, 1919;
• Faust și aviatorul, poem, Sibiu, 1921;
• În seara de Crăciun, dramă într-un act, Săliște, 1921;
• La răspântii. Câteva întrebări conștiinței, Sibiu, 1921 (semnat Ilie Marin);
• Gogu, piesă poporală în 3 acte, Sibiu, 1922;
• „Dacă dai de-un om de-al tău”. Pentru cei ce au îndrăgit meseriile sau fac propagandă pentru ele, Sibiu, 1923;
• Între două locuri, comedie, Lugoj, 1923;
• Călcâiul lui Achile, piesă în 3 acte, Sibiu, 1924;
• Cehi și români, discurs, Sibiu, 1924;
• Marele Galeotto, Sibiu, 1924;
• Pe pământ udat de sânge și alte schițe, Sibiu, 1924;
• Un tăciune și un cărbune…, triptic tragic-comedie în 3 acte, Sibiu, 1924;
• „Meșterul Nicu” (Povestire din viața pictorului Nicolae Grigorescu), Sibiu, 1926;
• Pacea de la Versailles. Impresii de la Congresul de pace din Paris, Brașov, 1926;
• Nicolae Bălcescu. Lectură la împlinirea a 75 de ani de la moartea lui, pentru o „șezătoare” literară, Sibiu, 1927;
• Abatele Zavoral și Institutul cehoslovac-român din Praga. Vorbire, Sibiu, 1928;
• Ceva despre Cehoslovacia. Dintr-o conferință ținută în Sibiu, 1923, Sibiu, 1928;
• Ultima audiență, Brașov, 1933;
• Gânduri de duminecă, Brașov, 1937;
• Poezii, Brașov, 1938;
• Clipe de întremare sufletească, f. 1., f.a.;
• Pentru serile de șezătoare, f. 1., f.a.;
• Povești din Țara cehului, f. 1., f.a. – în colaborare cu abatele Zavoral;

Antologii

• Poeții și prozatorii Ardealului până la Unire (1800–1918), antologie și studiu de Gh. Cardaș, București, 1936;
• Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire, antologie cu o pref., note biobibliografice și un glosar de Ion Breazu, Cluj, 1937;
• Povestitori ardeleni, antologie, note biobibliografice și glosar de Ion Buzași, pref. de Mircea Popa, Cluj, 1974.

Studii și articole

• „Abatele Zavoral a fost iarăși între noi”, în revista Societatea de mâine, Cluj, anul VII, nr. 21, 1 noiembrie 1930, pp. 369–370.
• „Însemnări: Abatele Metodiu Zavoral”, în revista Transilvania, Sibiu, anul LXXIII, nr. 7–8, iulie–august 1942, pp. 642–644.

Traduceri

• Maxim Gorki, Nuvele, Budapesta, 1906;
• J. E. Volkelt, Arta, morala și cultura, Brașov, 1909;
• Bjørnstjerne Bjørnson, Mary, roman, trad. liberă, Arad, 1911;
• Georges Courteline, Învingeri strălucite, piesă într-un act, localizată, Brașov, 1913;
• Alfred Sutro, În templul adevărului, comedie într-un act, Brașov, 1914;
• Lev Tolstoi, Stropi de rouă răcoritoare. Din „Cartea de căpătâi” a lui Tolstoi și altele, Sibiu, 1921 (semnat Ilie Marin).