Ilie Balaci

Informații generale

Nume complet

Ilie Balaci

Data nașterii

13 septembrie 1956^[1]

Locul nașterii

Bistreț, România

Data decesului

21 octombrie 2018 (62 de ani)^[2]

Locul decesului

Craiova, România

Înălțime

1,78 m

Poreclă

Minunea Blondă, Prințul din Bănie^[3]

Post

Mijlocaș coordonator

Cluburi de juniori

Ani

Club

1965–1973

Universitatea Craiova

Cluburi de seniori*

Ani

Club

Ap

(G)

1973–1984

Universitatea Craiova

285

(76)

1985–1986

Scornicești

30

(7)

1986–1988

Dinamo

32

(1)

Total

347

(84)

Echipa națională

Ani

Țară

Ap

(G)

1974–1986

România

65

(8)

Echipe antrenate

1988–1989

Pandurii

1989–1991

Drobeta-Turnu Severin

1991–1992

Africain

1992–1994

Olympique Casablanca

1994–1996

Al-Shabab

1996–1997

Al-Nasr

1997–1998

Al-Hilal

1998

Universitatea Craiova

1998–2000

Al Ain FC

2000–2001

Al-Hilal

2001

Universitatea Craiova

2001–2002

2002–2003

2003–2005

2005–2006

2017–2018

Suwaiq Club

Palmares

Campionatul Mondial Universitar
Bronz	Ciudad de México 1979	(Echipă)

* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern

Ilie Balaci (n. 13 septembrie 1956, Bistreț, Dolj, România – d. 21 octombrie 2018, Craiova, România) a fost un jucător și antrenor de fotbal din România. Supranumit „Minunea blondă”, Balaci s-a consacrat ca unul dintre cei mai buni jucători români de fotbal. Cariera sa de fotbalist se leagă de marile succese obținute de Universitatea Craiova la începutul anilor 1980. Din păcate, a avut un final prematur de carieră, din cauza a 2 grave accidentări. Prima accidentare (care de fapt a fost o autoaccidentare) a fost la turneul amical de fotbal din vara anului 1983 la care naționala a participat la invitația clubului PSG, în 12 iulie 1983 la meciul România - PSG 1-0, în min 44 al primei reprize, chiar înainte de pauză (ruptură de menisc). A reușit să revină după cca 5 luni de absență (datorită operației și recuperării), pe la jumătatea lunii decembrie 1983, pe finalul turului de campionat. A 2-a accidentare, cea mai gravă, care practic i-a pus punct carierei de fotbalist a lui Balaci, a fost provocată de fundașul băimărean Grigore Arezanov, într-un meci de campionat (etapa a 19-a, în minutul 69 al partidei), jucat la Baia Mare, la 21 februarie 1984.^[4] (ruptură de ligamente încrucișate și menisc exterior la genunchiul stâng); A fost o pierdere imensă pentru echipa națională care în vara anului 1984 participa la turneul final al Campionatului European;

Ca antrenor a avut performanțe notabile cu echipe din Africa de Nord și din zona țărilor arabe.

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru participarea la Campionatul European din 1984 și pentru întreaga activitate.^[5]^[6]

A devenit cetățean de onoare al Municipiului Drobeta-Turnu Severin post-mortem.

Statistici carieră

Statistici carieră
Sezon	Club	Campionat	Meciuri	Goluri
1973–74	Universitatea Craiova	Divizia A	27	3
1974–75	Universitatea Craiova	Divizia A	29	7
1975–76	Universitatea Craiova	Divizia A	27	3
1976–77	Universitatea Craiova	Divizia A	32	12
1977–78	Universitatea Craiova	Divizia A	28	12
1978–79	Universitatea Craiova	Divizia A	17	0
1979–80	Universitatea Craiova	Divizia A	29	6
1980–81	Universitatea Craiova	Divizia A	29	12
1981–82	Universitatea Craiova	Divizia A	31	10
1982–83	Universitatea Craiova	Divizia A	27	10
1983–84	Universitatea Craiova	Divizia A	4	0
1984–85	Universitatea Craiova	Divizia A	5	1
1984–85	FC Olt Scornicești	Divizia A	13	3
1985–86	FC Olt Scornicești	Divizia A	17	4
1986–87	FC Dinamo București	Divizia A	26	1
1987–88	FC Dinamo București	Divizia A	6	0

Performanțe

Ca jucător

Campion național: 3 titluri, în 1974, 1980 și 1981
Cupa României: 4 victorii, în 1977, 1978, 1981 și 1983
Fotbalistul nr.1 în România: 2 titluri, în 1981 și 1982
347 prezențe în Divizia A, 84 de goluri
Debut în Divizia A: 12 august 1973: Jiul Petroșani - Universitatea 1-1
65 prezențe în echipa națională, 8 goluri
2 prezențe în echipa olimpică
2 prezențe în echipa U21
38 prezențe în cupele europene, 7 goluri
Debut în echipa națională: 23 martie 1974, Franța - România 1-0 (este cel mai tânăr debutant în echipa națională; avea numai 17 ani și 6 luni!)