Ion Barac

poet iluminist ardelean, cărturar și traducător
(Redirecționat de la Ioan Barac)
Ion Barac
Ioanbarac.jpg
Date personale
Născut1776 Modificați la Wikidata
Alămor, comitatul Sibiu
Decedat (72 de ani) Modificați la Wikidata
Brașov
NaționalitateFlag of Romania.svg română
CetățenieFlag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Ocupațietraducător, scriitor, poet
Activitate
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Ion Barac, grafiat și Ioan Barac, cunoscut și sub numele de Johann Baracu, (n. 1776, Alămor, comitatul Sibiu - d. 18 iulie 1848, Brașov) a fost un traducător, scriitor și poet român, exponent al Școlii Ardelene.[1][2]

BiografieModificare

A absolvit studii juridice la Cluj.[1]

În 1801 era dascăl „normalicesc” la Avrig, iar din 1802 a fost dascăl la școala românească din Șcheii Brașovului[3], cu obligația de a învăța pruncii gramaticește, ungurește și nemțește și pe lângă acestea și alte trebuincioase științe frumoase, întrucât filozofia deplin a săvârșit-o.[4]

Cunoscând limbile latină, maghiară și germană, a fost angajat din 1805 ca translator la primăria din Brașov, meserie pe care a exercitat-o până la sfârșitul vieții.[3]

A întemeiat în 1837 revista Foaia Duminecii, primul periodic ilustrat din Transilvania.[1] Foaia duminecii, al cărei prim număr a apărut la 2 ianuarie 1837, purta subtitlul: spre înmulțirea ceii de obște folositoare cunoștințe, alcătuită de o soțietate a celor învățați. Publicația nu reușește însă să atragă atenția unui public larg datorită conținutului ei, care aduce în prim plan tot felul de curiozități zoologice și botanice și fără legătură cu realitățile autohtone, astfel că în 1838 ea își încetează apariția.[5]

Ioan Barac a desfășurat și o activitate intensă de traducere și adaptare în limba română a literaturii germane și maghiare.[1] A realizat traduceri din Shakespeare, Marmontel, Gessner, Schiemann etc.[3]

OperaModificare

  • O mie și una de nopți - istorii arabicești sau Chalima, Brașov, 1836–1838.
  • Risipirje čje depre urme a Jerusalémuluj,[6] Szeben (Sibiu), 1843.
  • Tragedia lui Samson, U. ott., 1846 (editată la Sibiu, în 1859).
  • Istoria prea frumosului Arghir și a prea fromoasei Elena, cea cu părul de aur, Sibiu, 1801.[7]

Casa Ioan BaracModificare

În Brașov, în Piața Unirii nr. 3, se găsește Casa Ioan Barac, fosta locuință a cărturarului Ioan Barac.[8] După moartea sa, aici a locuit fiul său, protopopul Iosif Barac, apoi protopopul Vasile Saftu, iar după 1844 devine circă sanitară, pentru ca din 1967 să devină sediu al bibliotecii și arhivei istorice din Șcheii Brașovului.[9]

ReferințeModificare

BibliografieModificare

  • Ion Colan: Viața și opera lui Ioan Barac, 84 pagini + planșe cu ilustrații, Editura Cultura Națională, București, 1928
  • Gheorghe Bogdan-Duică: Ioan Barac, 168 pagini (Volumul 22 din Academia română, Studii și cercetări), Imprimeria națională, 1933
La Wikisursă există texte originale legate de Ion Barac