Ion C. Chițimia

Date personale
Ion C. Chițimia
Născut	22 mai 1908
Decedat	19 februarie 1996 (87 de ani)
Cetățenie	România^[1]
Ocupație	filolog[] lingvist specialist în literatură[] istoric literar[] folclorist[] cadru didactic universitar[*] publicist jurnalist
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

Ion C. Chițimia (n. 22 mai 1908, Albulești, Mehedinți (?) – d. 19 februarie 1996) a fost un filolog român, cercetător științific în domeniile literaturii, istoriei literare, profesor universitar și publicist. Specializare în literatura veche, literatura poloneză și folclor.

Biografie

Învățământul secundar l-a absolvit la liceul „Traian” din Turnu Severin. În cadrul studiului de filologie și lingvistică la București, i-a avut profesori pe Nicolae Cartojan și Ovid Densusianu. Studii de specializare la Universitatea din Varșovia (1934-1938; printre profesori a fost Julian Krzyzanowski), care l-au consacrat ca polonist.

S-a implicat, împreună cu un grup de membri ai Societății pentru relații culturale și economice româno-cehoslovace (Společnost pro kulturní a hospodářske styky s Rumunskem, în publicarea revistei slavo-române Românoslavica. Revue des études slavoroumaines,^[2]^[3] al cărei comitet de redacție avea sediul la Praga.^[3]^[4] Comitetul de redacție al revistei era format din Vladimír Buben (redactor responsabil),^[2]^[3]^[4] Tr. Ionescu-Nișcov (redactor șef), Pandele Olteanu (coredactor), Bohuslav Havránek, Karel Krejčí, Gh. Staca, Josef Macůrek, J. Š. Kvapil, Ján Stanislav, I.C. Chițimia,^[2]^[3] Damian Bogdan, Frank Wollman^[2] și Josef Vašica (membri).^[3] Revista, care urma să publice studii istorice, etnografice, lingvistice și arheologice, în limbile franceză și română,^[3] cu privire la relațiile româno-slave și îndeosebi româno-cehoslovace, a apărut într-un singur număr, în 1948.^[2]

Distincții

Medalia Muncii (13 octombrie 1964) „cu prilejul aniversarii a 100 de ani de la înființarea Universității din București, pentru activitate îndelungată, contribuție în dezvoltarea științei și merite deosebite în dezvoltarea învățămîntului superior”^[5]

Activitatea de cercetare^[6]

Domeniile de interes deosebit

studii despre cultura și literatura română veche, cu prelungiri spre cea modernă (Nicolae Bălcescu, B. P. Hasdeu, Mihai Eminescu, Grigore Alexandrescu etc.)
studii despre civilizația și literatura poloneză (Maciej Miechowita, Adam Mickiewicz, Jarosław Iwaszkiewicz („Eleuter”), Martin Kromer, Jan Kochanowski, Maria Konopnicka etc.)
studii despre folclor și cărțile populare
studii de literatură universală și comparată

Publicistica

Debutul publicistic l-a avut ca medievist cu teza de licență despre cronicile slavo-române din secolul al XVI-lea, îndeosebi cu un studiu despre Cronica lui Ștefan cel Mare, publicat în 1939 în Cercetări literare^[7].

Printre primii care i-au recunoscut calitățile de cercetător au fost Nicolae Cartojan (în Istoria literaturii române vechi^[8]) și Constantin C. Giurescu (în Revista istorică română, 1943)^[9].

Bibliografie (parțială)

Studii și antologii

Începuturile scrisului în limba română
Antologie de literatură populară (I-III, 1953-1967)
Cărțile populare în literatura românească, I-II, EPL, București, 1963 (împreună cu Dan Simonescu)
Folcloriști și folcloristică românească, 1968
Folclorul românesc în perspectivă comparată, București, 1971
Probleme de bază ale literaturii române vechi, 1972 (inter alia, despre circulația și relevanța narațiunilor populare Esopia, Alexandria, Archirie și Anadan)
Istoria teatrului în Moldova, 1975 (împreună cu T. T. Burada)

Ediții îngrijite

Biblia de la București, 1988 - coordonatorul ediției

Articole în periodice de specialitate

L'évolution de la fable en tant que structure et art littéraires, în: Zagadnienia Rodzajow Literackich, 15:2, 1972 (p. 29-35)
L'évolution du type de la fable ésopique dans les littératures européennes, în: Actes du VIe Congrès de l'Association internationale de littérature comparée, éd. Michel Cadot et al., Stuttgart, Bieber, 1975 (p. 597-600)

Note

^ Autoritatea BnF, accesat în 27 martie 2017
^ ^a ^b ^c ^d ^e Dagmar Maria Anoca, „Slovacistica la Universitatea din București”, în Asociația Slaviștilor din România, Romanoslavica, Editura Universității din București, serie nouă, vol. XLVI, 2010, nr. 1, p. 10.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f I.P., „O revistă românească pentru studiul slavisticei la Praga”, în Adevěrul, anul LXI, nr. 17144, joi 22 aprilie 1948, p. 2.
^ ^a ^b ***, „Sărbătorirea unui savant cehoslovac, prieten al țării noastre”, în Universul, anul LXV, nr. 238, 13 octombrie 1948, p. 3.
^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 635 din 13 octombrie 1964 pentru conferirea titlului de „Profesor Emerit al Republicii Populare Romîne”, de ordine și medalii unor cadre didactice și tehnic-administrative de la Universitatea din București, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 15, 25 octombrie 1964, p. 109.
^ Datcu, Iordan, Centenar: profesorul Ion C. Chițimia, în: România literară, 22, 2008 [1]^{[nefuncțională]}
^ Cercetări literare, III, 1939, p. 219-293
^ Cartojan, Nicolae, Istoria literaturii române vechi, II, 1940: „a verificat punct cu punct după còpii fotografice ale cronicei, aduse de noi, datele d-lui [Olgierd] Górka [1931], și, rectificând unele lucruri greșite, a ajuns la concluzii cu totul diferite de ale istoricului polon (...). Deși argumentele aduse de d. Chițimia nu sunt toate deopotrivă de convingătoare, totuși ipoteza pusă în discuție de d-sa are meritul de a îndrepta cercetările pe o nouă cale.”
^ Giurescu, C. C., în Revista istorică română, 1943, p. 95: „D. Chițimia este, incontestabil, învățatul român care s-a ocupat cel mai aproape de Cronica lui Ștefan cel Mare scrisă în limba germană și descoperită de profesorul Górka la München. D-sa a supus această cronică la o analiză amănunțită și a dat o ediție completă a ei (reproducerea fotografică a ms., text german și traducere românească). Concluziile la care ajunge d. Chițimia mi se par întemeiate; (...)”

Vezi și

Legături externe

Datcu, Iordan, Centenar: profesorul Ion C. Chițimia, în: România literară^{[nefuncțională]}, nr. 22, 2008

[b54810eaf0406a649ca1ef91b55ec2d8-1] Autoritatea BnF, accesat în 27 martie 2017

[Anoca10-2] Dagmar Maria Anoca, „Slovacistica la Universitatea din București”, în Asociația Slaviștilor din România, Romanoslavica, Editura Universității din București, serie nouă, vol. XLVI, 2010, nr. 1, p. 10.

[A17144-3] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f I.P., „O revistă românească pentru studiul slavisticei la Praga”, în Adevěrul, anul LXI, nr. 17144, joi 22 aprilie 1948, p. 2.

[U238-4] ***, „Sărbătorirea unui savant cehoslovac, prieten al țării noastre”, în Universul, anul LXV, nr. 238, 13 octombrie 1948, p. 3.

[5] Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 635 din 13 octombrie 1964 pentru conferirea titlului de „Profesor Emerit al Republicii Populare Romîne”, de ordine și medalii unor cadre didactice și tehnic-administrative de la Universitatea din București, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 15, 25 octombrie 1964, p. 109.

[6] Datcu, Iordan, Centenar: profesorul Ion C. Chițimia, în: România literară, 22, 2008 [1]^{[nefuncțională]}

[7] Cercetări literare, III, 1939, p. 219-293

[8] Cartojan, Nicolae, Istoria literaturii române vechi, II, 1940: „a verificat punct cu punct după còpii fotografice ale cronicei, aduse de noi, datele d-lui [Olgierd] Górka [1931], și, rectificând unele lucruri greșite, a ajuns la concluzii cu totul diferite de ale istoricului polon (...). Deși argumentele aduse de d. Chițimia nu sunt toate deopotrivă de convingătoare, totuși ipoteza pusă în discuție de d-sa are meritul de a îndrepta cercetările pe o nouă cale.”

[9] Giurescu, C. C., în Revista istorică română, 1943, p. 95: „D. Chițimia este, incontestabil, învățatul român care s-a ocupat cel mai aproape de Cronica lui Ștefan cel Mare scrisă în limba germană și descoperită de profesorul Górka la München. D-sa a supus această cronică la o analiză amănunțită și a dat o ediție completă a ei (reproducerea fotografică a ms., text german și traducere românească). Concluziile la care ajunge d. Chițimia mi se par întemeiate; (...)”

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]