Ion C. Chițimia
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog[*]
lingvist
specialist în literatură[*]
istoric literar[*]
folclorist[*]
cadru didactic universitar[*]
publicist
jurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Ion C. Chițimia (n. 22 mai 1908, Albulești, Mehedinți (?) – d. 19 februarie 1996) a fost un filolog român, cercetător științific în domeniile literaturii, istoriei literare, profesor universitar și publicist. Specializare în literatura veche, literatura poloneză și folclor.

Biografie

modificare

Învățământul secundar l-a absolvit la liceul „Traian” din Turnu Severin. În cadrul studiului de filologie și lingvistică la București, i-a avut profesori pe Nicolae Cartojan și Ovid Densusianu. Studii de specializare la Universitatea din Varșovia (1934-1938; printre profesori a fost Julian Krzyzanowski), care l-au consacrat ca polonist.

S-a implicat, împreună cu un grup de membri ai Societății pentru relații culturale și economice româno-cehoslovace (Společnost pro kulturní a hospodářske styky s Rumunskem, în publicarea revistei slavo-române Românoslavica. Revue des études slavoroumaines,[2][3] al cărei comitet de redacție avea sediul la Praga.[3][4] Comitetul de redacție al revistei era format din Vladimír Buben (redactor responsabil),[2][3][4] Tr. Ionescu-Nișcov (redactor șef), Pandele Olteanu (coredactor), Bohuslav Havránek, Karel Krejčí, Gh. Staca, Josef Macůrek, J. Š. Kvapil, Ján Stanislav, I.C. Chițimia,[2][3] Damian Bogdan, Frank Wollman[2] și Josef Vašica (membri).[3] Revista, care urma să publice studii istorice, etnografice, lingvistice și arheologice, în limbile franceză și română,[3] cu privire la relațiile româno-slave și îndeosebi româno-cehoslovace, a apărut într-un singur număr, în 1948.[2]

Activitatea de cercetare[5]

modificare

Domeniile de interes deosebit

modificare

Publicistica

modificare

Debutul publicistic l-a avut ca medievist cu teza de licență despre cronicile slavo-române din secolul al XVI-lea, îndeosebi cu un studiu despre Cronica lui Ștefan cel Mare, publicat în 1939 în Cercetări literare[6].

Printre primii care i-au recunoscut calitățile de cercetător au fost Nicolae Cartojan (în Istoria literaturii române vechi[7]) și Constantin C. Giurescu (în Revista istorică română, 1943)[8].

Bibliografie (parțială)

modificare
Studii și antologii
modificare
  • Începuturile scrisului în limba română
  • Antologie de literatură populară (I-III, 1953-1967)
  • Cărțile populare în literatura românească, I-II, EPL, București, 1963 (împreună cu Dan Simonescu)
  • Folcloriști și folcloristică românească, 1968
  • Folclorul românesc în perspectivă comparată, București, 1971
  • Probleme de bază ale literaturii române vechi, 1972 (inter alia, despre circulația și relevanța narațiunilor populare Esopia, Alexandria, Archirie și Anadan)
  • Istoria teatrului în Moldova, 1975 (împreună cu T. T. Burada)
Ediții îngrijite
modificare
  • Biblia de la București, 1988 - coordonatorul ediției

Articole în periodice de specialitate

modificare
  • L'évolution de la fable en tant que structure et art littéraires, în: Zagadnienia Rodzajow Literackich, 15:2, 1972 (p. 29-35)
  • L'évolution du type de la fable ésopique dans les littératures européennes, în: Actes du VIe Congrès de l'Association internationale de littérature comparée, éd. Michel Cadot et al., Stuttgart, Bieber, 1975 (p. 597-600)
  1. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  2. ^ a b c d e Dagmar Maria Anoca, „Slovacistica la Universitatea din București”, în Asociația Slaviștilor din România, Romanoslavica, Editura Universității din București, serie nouă, vol. XLVI, 2010, nr. 1, p. 10.
  3. ^ a b c d e f I.P., „O revistă românească pentru studiul slavisticei la Praga”, în Adevěrul, anul LXI, nr. 17144, joi 22 aprilie 1948, p. 2.
  4. ^ a b ***, „Sărbătorirea unui savant cehoslovac, prieten al țării noastre”, în Universul, anul LXV, nr. 238, 13 octombrie 1948, p. 3.
  5. ^ Datcu, Iordan, Centenar: profesorul Ion C. Chițimia, în: România literară, 22, 2008 [1][nefuncțională]
  6. ^ Cercetări literare, III, 1939, p. 219-293
  7. ^ Cartojan, Nicolae, Istoria literaturii române vechi, II, 1940: „a verificat punct cu punct după còpii fotografice ale cronicei, aduse de noi, datele d-lui [Olgierd] Górka [1931], și, rectificând unele lucruri greșite, a ajuns la concluzii cu totul diferite de ale istoricului polon (...). Deși argumentele aduse de d. Chițimia nu sunt toate deopotrivă de convingătoare, totuși ipoteza pusă în discuție de d-sa are meritul de a îndrepta cercetările pe o nouă cale.”
  8. ^ Giurescu, C. C., în Revista istorică română, 1943, p. 95: „D. Chițimia este, incontestabil, învățatul român care s-a ocupat cel mai aproape de Cronica lui Ștefan cel Mare scrisă în limba germană și descoperită de profesorul Górka la München. D-sa a supus această cronică la o analiză amănunțită și a dat o ediție completă a ei (reproducerea fotografică a ms., text german și traducere românească). Concluziile la care ajunge d. Chițimia mi se par întemeiate; (...)”

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare

Datcu, Iordan, Centenar: profesorul Ion C. Chițimia, în: România literară[nefuncțională], nr. 22, 2008