Ioan Dejoianu
1922 - General Ioan Dejoianu.jpg
Date personale
Născut28 decembrie 1871
Naționalitate România
comandant al Brigăzii 2 Artilerie
MonarhFerdinand I
StudiiȘcoala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, din București (1890 - 1892)
Activitate
GradulSublocotenent (1892)
Locotenent (1895)
Căpitan (1903)
Maior (1911)
Locotenent-colonel (1915)
Colonel (1916)
General de brigadă (1918)[1]:p. 628
A comandat1916 - comandant al Regimentului 5 Artilerie)
1918 - comandant al Brigăzii 12 Artilerie
1918-1919 - comandant al Brigăzii 2 Artilerie
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916-1918)
Operațiile militare postbelice (1918-1920)

Ioan Dejoianu (n. 28 decembrie 1871 - d. ?) a fost unul dintre ofițerii Armatei României, care a exercitat comanda unor mari unități și unități militare, pe timp de război, în perioada Primului Război Mondial și operațiilor militare postbelice.

A îndeplinit funcții de comandant de regiment și de brigadă în campaniile din anii 1916-1919.[2]

Cariera militarăModificare

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Constantin Neculcea a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de comandant al Regimentului 5 Artilerie.[3][4][5]

În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 5 Artilerie și comandant al Brigăzii 12 Artilerie, distingându-se în mod special în cursul Bătăliei din Valea Jiului, din anul 1916.[2]

A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus detașamentul mixt format din trupe ale Diviziei 1 Infanterie în timpul contraatacului decisiv din A doua bătălie de pe Valea Jiului, din toamna anului 1916.

Pentru vitejia și destoinicia cu care a condus operațiile de la Jiu, între 28 și 30 septembrie 1916, cucerind Muntele Muncelu, Tiglăul Mic și Mare și Zănoaga și aruncând pe inamic peste frontieră. S-a distins apoi prin energia cu care a condus detașamentul de la Cerna, între 12 și 17 octombrie 1916, în Valea Jiului.
Înalt Decret no. 570 din 12 iunie 1917[6]:p. 85

În cadrul acțiunilor militare postbelice, a comandat Brigada 2 Artilerie, în timpul operației ofensive la vest de Tisa.[7]:p. 333[8]

DecorațiiModificare

NoteModificare

  1. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  2. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol. I, Tipografia Geniului, București, 1929
  3. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  4. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  5. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
  6. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
  7. ^ Lt. col. Constantin Drăgănescu, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930
  8. ^ Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994

BibliografieModificare

  • Drăgănescu Constantin, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Mărdărescu Gheorghe, Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei (1918-1920), Editura Cartea Românească, București, 1921
  • Preda Dumitru; Alexandrescu Vasile; Prodan Costică, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994

Vezi șiModificare