Ioan Dejoianu
Ioan Dejoianu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 28 decembrie 1871 |
Naționalitate | România |
comandant al Brigăzii 2 Artilerie | |
Monarh | Ferdinand I |
Studii | Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, din București (1890 - 1892) |
Activitate | |
Gradul | Sublocotenent (1892) Locotenent (1895) Căpitan (1903) Maior (1911) Locotenent-colonel (1915) Colonel (1916) General de brigadă (1918)[1]:p. 628 |
A comandat | 1916 - comandant al Regimentului 5 Artilerie) 1918 - comandant al Brigăzii 12 Artilerie 1918-1919 - comandant al Brigăzii 2 Artilerie |
Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Balcanic (1913) Primul război mondial (1916-1918) Operațiile militare postbelice (1918-1920) |
Modifică date / text |
Ioan Dejoianu (n. 28 decembrie 1871 - d. ?) a fost unul dintre ofițerii Armatei României, care a exercitat comanda unor mari unități și unități militare, pe timp de război, în perioada Primului Război Mondial și operațiilor militare postbelice.
A îndeplinit funcții de comandant de regiment și de brigadă în campaniile din anii 1916-1919.[2]
Cariera militară
modificareDupă absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Constantin Neculcea a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de comandant al Regimentului 5 Artilerie.[3][4][5]
În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 5 Artilerie și comandant al Brigăzii 12 Artilerie, distingându-se în mod special în cursul Bătăliei din Valea Jiului, din anul 1916.[2]
A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus detașamentul mixt format din trupe ale Diviziei 1 Infanterie în timpul contraatacului decisiv din A doua bătălie de pe Valea Jiului, din toamna anului 1916.
- „Pentru vitejia și destoinicia cu care a condus operațiile de la Jiu, între 28 și 30 septembrie 1916, cucerind Muntele Muncelu, Tiglăul Mic și Mare și Zănoaga și aruncând pe inamic peste frontieră. S-a distins apoi prin energia cu care a condus detașamentul de la Cerna, între 12 și 17 octombrie 1916, în Valea Jiului.”
- Înalt Decret no. 570 din 12 iunie 1917[6]:p. 85
În cadrul acțiunilor militare postbelice, a comandat Brigada 2 Artilerie, în timpul operației ofensive la vest de Tisa.[7]:p. 333[8]
Decorații
modificare- Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer (1912) [1]:p. 628
- Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 12 iunie 1917[6]:p. 85
Note
modificare- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
- ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol. I, Tipografia Geniului, București, 1929
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
- ^ Lt. col. Constantin Drăgănescu, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930
- ^ Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
Bibliografie
modificare- Drăgănescu Constantin, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930
- Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- Mărdărescu Gheorghe, Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei (1918-1920), Editura Cartea Românească, București, 1921
- Preda Dumitru; Alexandrescu Vasile; Prodan Costică, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994