Ioan Istrate

Date personale
Ioan Istrate

Născut	12 decembrie 1860 Tecuci, Galați, România
Decedat	1942^[1] București, România
Părinți	Gheorghe și Elena Istrate
Căsătorit cu	Alexandrina Tabacopol
Copii	Ionel, Ecaterina și Elena
Cetățenie	România
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba română
comandant al Corpului V Armată
În funcție
1917 - 1918
Monarh	Ferdinand I
Prim-ministru	Ion I. C. Brătianu
Studii	Școala Fiilor de Militari, din Iași (1875 - 1879) Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1879 - 1881) Școala de Aplicație pentru Artilerie și Geniu, din Fontainebleau (1881 - 1883)
Activitate
Gradul	Sublocotenent (1881) Locotenent (1884) Căpitan (1887) Maior (1892) Locotenent-colonel (1896) Colonel (1902) General de brigadă (1907) General de divizie (1917)^[2]^{:p. 430}
A comandat	1916 - comandant al Corpului V Armată
Bătălii / Războaie	Al Doilea Război Balcanic (1913) Primul război mondial (1916-1918)
Modifică date / text

Ioan Istrate - ortografiat uneori și Istrati^[3] - (n. 12 decembrie 1860, Tecuci - 1942, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcțiiile de comandant al Diviziei 7 Infanterie și Corpului V Armată în campaniile anilor 1916 și 1917.^[4]

Biografie și familie

Ioan Istrate la gradul de căpitan

Ioan Istrate a fost al doilea copil al soților Gheorghe și Elena Istrate (născută Șerbănescu).^[3] Fratele său mai mare, Dumitru - zis Tache (născut în 1857), a fost ofițer de artilerie, trecut în rezervă cu gradul de colonel.^[2]^{:p. 951}

Între 1875-1879 a urmat cursurile Școlii Fiilor de Militari, din Iași, în 1879 fiind declarat admis la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București, pe care o absolvă în anul 1881 cu gradul de sublocotenent. În același an este trimis la studii în Franța unde a absolvit Școala Politehnică din Paris, precum și Școala de Aplicație pentru Artilerie și Geniu, din Fontainebleau.^[5]^{:pp. 103-105}

Ioan Istrate a fost căsătorit cu Alexandrina Tabacopol, a cărei mamă – Cleopatra (născută Fleva) - era sora influentului om politic al vremii, Nicolae Fleva. Familia a avut trei copii, un băiat - Ionel, ofițer de artilerie și ulterior director de bancă și două fete, Ecaterina și Elena.^[3] ^[3]

Cariera militară

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Ioan Istrate a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de geniu sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 1 Geniu, Brigăzilor 4 și 5 Infanterie și Diviziei 9 Infanterie. A comandat Divizia 9 Infanterie în cel de-Al Doilea Război Balcanic.^[6]^[7]^[8]

În perioada 1892-1896 a fost încadrat în Casa Militară Regală, ca ofițer adjutant al regelui Carol I, iar în perioada 1 noiembrie 1909–31 martie 1911 a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major General al armatei.^[5]^{:pp. 103-105}

În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția de: comandant al Diviziei 7 Infanterie și Corpului V Armată.^[4]

Lucrări

Curs de Arta Militară [de Colonel I. G. Istrate]. An. II-a. [Despre strategie și tactică]. [București, 190...?].
Istoria militară de Căpitanul I. G. Istrate din Geniu, Profesor de arta militară la Școala Speciala de Artilerie și Geniu, după Rüstow și Vial. Perioada de la 1852 pana adzi. Fasc. I. Campaniile de la 1854 la 1864. Bucuresci (Lito-Tip. Carol Göbl), 1891.
Istoria militară, de Maiorul I. G. Istrate din Statul-Major Regesc. Profesor [...]. Dupe Rüstow și Scheibert. Perioada de la 1852 pèna adzi. Fasc. II. Resbelul civil din Statele-Unite ale Americei de Nord 1861-1865. Bucuresci (Tipo-Lit. și Fond. de Litere Dor. P. Cucu), 1892.
Istoria militară, de Maiorul I. G. Istrate din Statul-Major Regesc. Profesor [...]. Dupe Rüstow și Vial. Perioada de la 1852 pĕna adzi. Fasc. III. Resboiul din Danimarca, 1864. Resboiul german din 1866. Resboiul din Italia 1866. Bucuresci (Lito-Tip. Carol Göbl), 1893.
Istoria Militară de I. G. Istrate, Locot. Colonel din Geniu. Reimprimată în 1898. [București] (Autografia Școalei militare de Artilerie și Geniu), 1898.
Tactica de infanterie. [Curs de] Lt. Colonel I. Istrate, Profesor. Anul 1897. Bucuresci, 1897, (Școala Superioară de Resboiǔ).

Traduceri:

Clausewitz, Karl von, Teoria marelui resboiu. Trad. de Maiorul I. G. Istrate. Fasc. I-II. București, 1893-1894. (Cercul Publ. militare, 62); Vol. I, 1897. (Cercul Publ. militare, 71).^[1]

Decorații

Ordinul „Steaua României”, în grad de ofițer (1906)
Ordinul „Coroana României”, în grad de comandor (1912)^[2]^:430

Note

^ ^a ^b Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera I, accesat la 24 noiembrie 2017
^ ^a ^b ^c Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
^ ^a ^b ^c ^d Mihai Sorin Radulescu, Familia unui aghiotant regal, în „Ziarului Financiar” din 22.05.2009, accesat la 25 noiembrie 2017
^ ^a ^b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
^ ^a ^b Statul Major General, Șefii Statului Major General. Enciclopedie, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2014
^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914

Bibliografie

Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979

Vezi și

Predecesor:
gen. Grigore Crăiniceanu

Șeful Marelui Stat Major al Armatei Române
1 noiembrie 1909 – 31 martie 1911

Succesor:
gen. Vasile Zottu

[BibAcad-1] Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera I, accesat la 24 noiembrie 2017

[Anuar_1916-2] Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916

[Rădulescu-3] Mihai Sorin Radulescu, Familia unui aghiotant regal, în „Ziarului Financiar” din 22.05.2009, accesat la 25 noiembrie 2017

[Ioanuțiu-4] Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929

[Enciclopedia-5] Statul Major General, Șefii Statului Major General. Enciclopedie, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2014

[6] Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905

[7] Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910

[8] Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]