Ioan Barac
| Ioan Barac | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1776  Alămor, comitatul Sibiu |
| Decedat | (72 de ani) Brașov |
| Cetățenie |  Imperiul Austriac |
| Ocupație | traducător, scriitor, poet |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism -
Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Ioan Barac, cunoscut și sub numele de Johann Baracu (n. 1776, Alămor, comitatul Sibiu – d. 18 iulie 1848, Brașov) a fost un traducător, scriitor și poet român, exponent al Școlii Ardelene.[1][2]
Biografie modificare
A absolvit studii juridice la Cluj.[1]
În 1801 era dascăl „normalicesc” la Avrig, iar din 1802 a fost dascăl la școala românească din Șcheii Brașovului[3], cu obligația de a învăța pruncii gramaticește, ungurește și nemțește și pe lângă acestea și alte trebuincioase științe frumoase, întrucât filozofia deplin a săvârșit-o.[4]
Cunoscând limbile latină, maghiară și germană, a fost angajat din 1805 ca translator la primăria din Brașov, meserie pe care a exercitat-o până la sfârșitul vieții.[3]
A întemeiat în 1837 revista Foaia Duminecii, primul periodic ilustrat din Transilvania.[1] Foaia duminecii, al cărei prim număr a apărut la 2 ianuarie 1837, purta subtitlul: spre înmulțirea ceii de obște folositoare cunoștințe, alcătuită de o soțietate a celor învățați. Publicația nu reușește însă să atragă atenția unui public larg datorită conținutului ei, care aduce în prim plan tot felul de curiozități zoologice și botanice și fără legătură cu realitățile autohtone, astfel că în 1838 ea își încetează apariția.[5]
Ioan Barac a desfășurat și o activitate intensă de traducere și adaptare în limba română a literaturii germane și maghiare.[1] A realizat traduceri din Shakespeare (prin intermediul traducerii germane a lui Friedrich Ludwig Schröder(en)[traduceți]), Marmontel, Gessner, Schiemann etc.[3]
Opera modificare
- Pepelea Gâscariul, traducerea romanului Lúdas Matyi scris de Mihály Fazekas (1766–1828), Brașov, 1829.
- O mie și una de nopți - istorii arabicești sau Chalima, Brașov, 1836–1838.
- Risipirje čje depre urme a Jerusalémuluj,[6] Szeben (Sibiu), 1843.
- Tragedia lui Samson, U. ott., 1846 (editată la Sibiu, în 1859).
- Istoria prea frumosului Arghir și a prea fromoasei Elena, cea cu părul de aur, Sibiu, 1801.[7]
- Toată viața, istețiile și faptele minunatului Tilu Buhoglindă, Brașov, 1840 (cu numeroase reeditări în 1848, 1856, 1858, 1876, 1888 etc.).[8]
Casa "Ioan Barac" modificare
În Brașov, în Piața Unirii, nr. 3, se găsește Casa "Ioan Barac", fosta locuință a cărturarului Ioan Barac.[9] După moartea sa, aici a locuit fiul său, protopopul Iosif Barac, apoi protopopul Vasile Saftu, iar după 1944 devine cerc sanitar, pentru ca din 1967 să devină sediu al bibliotecii și al arhivei istorice din Șcheii Brașovului.[10]
Referințe modificare
- ^ a b c d Dipartimento di lingue e letterature neolatine - cronologia della letteratura rumena: Barac Ioan
- ^ Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, A-L, Paralela 45, p.105
- ^ a b c „Barac, Ioan (1776 - 1848) – scriitor”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Școala românească din Șcheii Brașovului
- ^ „Telegraful Român în peisajul publicisticii românești din Transilvania anilor 1850 - 1900” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ În transcriere modernă este vorba despre „Risipirea cea de pe urmă a Ierusalimului”
- ^ Istoria prea frumosului Arghir..., de Ioan Barac
- ^ Ion C. Chițimia, Cărțile populare în literatura romînească, vol. 1, Editura pentru Literatură, București 1963, p. 259-261.
- ^ Casa Ioan Barac
- ^ „Istoria Pieței Unirii din Șcheii Brașovului”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie modificare
- Ion Colan: Viața și opera lui Ioan Barac, 84 pagini + planșe cu ilustrații, Editura "Cultura Națională", București, 1928
- Gheorghe Bogdan-Duică: Ioan Barac, 168 pagini (Volumul 22 din Academia română, Studii și cercetări), Imprimeria națională, 1933
