Ion Iancovescu
| Ion Iancovescu | |
 Actorul Ion Iancovescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 20 decembrie 1889 București, România |
| Decedat | 1966, (77 de ani) |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu  |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor, regizor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Alte premii | |
| Ordinul Muncii Clasa a II-a | |
Modifică date / text  | |
Ion Iancovescu (n. 20 decembrie 1889, București – d. 1966) a fost un actor, regizor și animator al scenei teatrale românești.
Biografie
modificareIon Iancovescu a fost mai ales ctitorul a șapte edificii teatrale în București, printre care Teatrul Excelsior (azi, sediul Teatrului de Comedie) și Teatrul Modern (Teatrul Casei Centrale a Armatei).[1]
Ion Iancovescu a fost mentorul mai multor actori de succes din anii '50, printre care și celebrul Grigore Vasiliu Birlic.
Unul dintre admiratorii lui Ion Iancovescu a fost dramaturgul Eugen Ionescu, care i-a trimis actorului spre lectură piesa „Regele moare", dorindu-și ca acesta să interpreteze rolul principal în prima punere în scenă a piesei. În timpul perioadei comuniste, Ion Iancovescu nu a fost agreat de către regim, fiind înlăturat de pe scena Teatrului Național din București[2] de directorul de atunci al instituției, Zaharia Stancu. Înlăturarea sa din teatru a fost mai complexă, având și motive politice. Securitatea l-a arestat și anchetat pe Iancovescu în două rânduri pentru vorbele sale de spirit, lansate liber într-o lume ocupată, încruntată și foarte atentă la tot ce mișca.[3]
Iată un exemplu de astfel de vorbă de spirit. Prin 1950, Ion Iancovescu, Șerban Cioculescu, Ion Barbu și Radu Beligan se aflau la o masă în braseria de la Athénée Palace. Ușa se deschide brusc și un june gazetar de la „Scînteia” vine spre ei debordând de entusiasm: „Ați auzit ? În curând, în Uniunea Sovietică pâinea va fi gratis !” „Da, dar cu ce preț...”, a replicat trist Iancovescu.[4]
În 1946, când a solicitat o audiență unui coleg ajuns dregător cultural, acesta l-a primit cu condiția să intre prin ușa din spate. Replica lui Iancovescu a fost următoarea: "Nu se face - tu, confrate!/ Ca să mă inviți prin spate/ Când eu știi că-ntreaga viață/ Te-am băgat numai prin față...".[5]
Actorul Ion Iancovescu povestea cu haz cum a încercat el să "păcălească" autoritățile, dar nu i-a mers. Era prin anii 50 și nu se putea ieși ușor în occident. Atunci, Iancovescu s-a dus la directorul teatrului și i-a spus că vrea să joace rolul lui Cyrano de Bergerac din piesa lui Edmond Rostand și trebuie să meargă neapărat la Paris ca să se documenteze. Directorul i-a răspuns că-i oferă rolul principal dintr-o altă piesă: "Poveste din Irkutsk" și-l trimite să se documenteze în Siberia.[6]
Până să fie înlăturat din teatru, Ion Iancovescu a apărut pe scenă de mai mult de 18.000 de ori, într-o viață artistică de vreo cinci decenii.[3]
Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Ion Iancovescu i s-a acordat Ordinul Muncii Clasa II „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.[7] A obținut anterior anului 1957 titlul de artist emerit al Republicii Populare Romîne.
În anul 2009, fiica sa vitregă, care este cetățean belgian, a reclamat poliției că de pe mormântul actorului, situat pe Aleea actorilor din cimitirul Bellu, au dispărut mai multe decorațiuni și statuete din marmură, tăiate cu flexul.[8]
Filmografie
modificareIon Iancovescu a jucat în următoarele filme:[9]
- Culesul viilor (1913)
- Țigăncușa de la iatac (1923) - Grigore
- Parada Paramount (1930) - M.C.
- Afacerea Protar (1956) - I.D. Borcea
- Două lozuri (1957) - flașnetarul
- Faust XX (1966) - tatăl lui Toma
- O noapte de vis (scurt-metraj de ficțiune, în regia lui Mirel Ilieșu).
Filmul Culesul viilor a fost un film documentar artistic/publicitar, în care se făcea reclamă pentru firma "Dealul Zorilor" din Valea Călugărească. Filmul prezenta procesul de producție al vinului, din toamnă, cu îngroparea viței, până anul următor, la culesul viilor.[10]
Filmul Țigăncușa de la iatac are la bază un scenariu de Victor Beldiman, după o nuvelă de Radu Rosseti. Protagoniști: Dorina Heller, Elvira Popescu, Ion Iancovescu. Filmul este pierdut astăzi.[11]
Filmul sonor Parada Paramount a fost realizat cu prilejul jubileului casei de filme americane "Paramount Pictures", în 13 versiuni, printre care și una românească. Pe lângă o serie de scheciuri și numere muzicale și coregrafice interpretate de mari vedete, filmul era completat cu 11 scheciuri și un comperaj interpretate de actori români.[12]
Filmul Faust XX este o comedie ștințifico-fantastică pe tema faustiană, de creare a omului perfect, prin implantarea creierului unui bătrân înțelept în corpul unui tânăr.[13]
Note
modificare- ^ Ion Iancovescu se intoarce la Teatrul National[nefuncțională]
- ^ Vă mai amintiți de: Ion Iancovescu
- ^ a b Nicolae Prelipceanu: Ion Iancovescu într-o carte
- ^ Radu Beligan su arte manu
- ^ Dan Cichir: Rezistența prin râs[nefuncțională]
- ^ Nicole Sima : Cred în Moș Crăciun!
- ^ Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 26 ianuarie 1953.
- ^ Mormântul actorului Ion Iancovescu a fost profanat
- ^ Filme cu Ion Iancovescu
- ^ Culesul viilor (1913)
- ^ Pelicule la care nu se mai pot trage duble[nefuncțională – arhivă]
- ^ Parada Paramount (1930)
- ^ Faust XX (1966)
Bibliografie
modificare- Ioan Massoff: Ion Iancovescu sau, Neliniștea unui actor, Editura Meridiane, 1979
- Ioan Massoff: Ion Iancovescu, artist nepereche, ediție revizuită și adăugită de Florica Ichim, 2009
- Mircea Gheorghiu: Profilul Ion Iancovescu. Comicul și plurivalența limbajului scenic în spectacologia primelor decenii ale secolului al XX – lea – Teză de doctorat
Legături externe
modificareArticole biografice
- Vă mai amintiți de: Ion Iancovescu, 24 august 2010, Eliza Zdru, Adevărul
- Ion Iancovescu – regele de altă dată al comediei