Ionuț Popescu

Ionuț Popescu
Conventia PD-L 2013 - Ionut Popescu.JPG
Ionuț Popescu
Date personale
Născut (55 de ani) Modificați la Wikidata
Brăila, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
economist
politician
bancher[*] Modificați la Wikidata
Ministru al finanțelor publice Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deMihai Tănăsescu
Succedat deSebastian Vlădescu

Ionuț Popescu (10 decembrie 1964, Brăila) este economist, jurnalist economic și politician român, membru al Partidului Democrat Liberal. Din decembrie 2004 până în august 2005, a fost Ministrul Finanțelor Publice în Guvernul Tăriceanu. Anterior, fusese redactor-șef al revistei cu profil economic Capital.

BiografieModificare

Viață timpurie, educațieModificare

Ionuț Popescu s-a născut la 10 decembrie 1964 la Brăila, într-o familie săracă. A fost singurul copil al familiei iar tatăl său a decedat atunci când viitorul ministru nu împlinise încă 14 ani. Școala generală și liceul (Nicole Iorga) au fost absolvite în orașul natal. În 1984 a fost admis la Academia de Studii Economice, Facultatea Finanțe-Contabilitate, pe care a absolvit-o în 1988.

Prima sa slujbă, repartiția guvernamentală, a fost la AFDJ Sulina. După 1989, atunci când stagiatura (adică, obligația de a lucra cel puțin 3 ani acolo unde ai fost repartizat) nu a mai fost obligatorie, Ionuț Popescu a revenit în orașul natal, unde, pentru câteva luni, a fost angajat la Direcția Finanțelor Publice.

Jurnalist, Revista CapitalModificare

Apoi, din vara anului 1990, a început o carieră în presa scrisă, mai întâi la Brăila, apoi în București, la ziare ca Sportul Românesc, Meridian și, din 1992, la Capital, o revistă economică, unde, în 1996, este numit redactor-șef. Aici se face cunoscut ca un comentator lucid al realităților economice și devine un colaborator căutat al unor posturi de radio și televiziune (BBC, TVR, B1, PrimaTV etc).

Din această postură intră în contact direct cu lumea politică, pentru care avea o veche pasiune, fiind încă din adolescență ascultător fervent al posturilor Europa Liberă și Vocea Americii sau cititor pasionat al revistei Lumea, de politică externă. În 1997, în calitate de comentator economic, Ionuț Popescu explică entuziast la televiziuni măsurile salutare de liberalizare a cursului de schimb și decizia de a închide întreprinderile cu pierderi cronice, aflate în proprietatea statului.

Consilier economicModificare

Aceste comentarii atrag atenția premierului din acea vreme, Victor Ciorbea, care îi face imediat o ofertă de a-i deveni consilier pe probleme economice. Viitorul ministru refuză oferta premierului Victor Ciorbea de a-i deveni consilier, preferând să rămână ziarist dar îi oferă acestuia sfaturile și opiniile sale, în particular, atunci când era solicitat. De asemnea refuză oferta lui Valeriu Stoica (atunci, președintele PNL) de a candida la alegerile parlamentare. Acceptă însă, în ianuarie 2000, propunerea premierului Mugur Isărescu, aceea de a fi purtător de cuvânt al guvernului. O poziție ocupată doar câteva luni, întreruptă din cauza unor probleme personale.

Partidul Național LiberalModificare

În 2003, la propunerea Monei Muscă și a lui Teodor Stolojan, acceptă să devină pentru prima oară membru al unui partid, Partidul Național Liberal. Intră în partid susținând câteva idei, printre care introducerea cotei unice de impozitare. Este numit șeful Comisiei de Strategie și, în 2004, această Comisie a PNL, împreună cu reprezentanți ai Partidului Democrat (se formase Alianța DA), elaborează Programul de Guvernare al Alianței DA, care avea în centrul său tocmai reformarea sistemului fiscal, prin introducerea cotei unice de impozitare de 16%. Tot în 2004, Ionuț Popescu devine purtătorul de cuvânt al Alianței DA.

În 2004 acceptă să candideze, la insistențele unor colegi din PNL, și este ales senator în circumscripția București.

Va candida și în 2008, în alegerile parlamentare uninominale, unde îi va învinge clar pe contracandidații săi, Crin Antonescu și Răzvan Theodorescu, va ieși pe primul loc dar nu va deveni parlamentar). Poziția sa este apreciată astfel în cablogramele Ambasadei SUA.

Ministrul finanțelorModificare

Politica sa bugetară a fost orientată, cu precădere, spre menținerea unui deficit bugetar mic și prioritizarea clară a cheltuilelilor făcute de ceilalți ordonatori principali de credite. A încercat să stabilească reguli clare și în ce privește cheltuielile făcute la nivelul administrației locale, în acea perioadă existând o puternică tendință ca unitățile administrativ-teritoriale să se împrumute masiv, prin emiterea de obligațiuni municipale, mult peste capacitatea lor viitoare de rambursare a acestor împrumuturi. Tot în mandatul lui Ionuț Popescu au fost alocate primele sume pentru construcția viitorului stadion Național Arena.

Toate aceste măsuri de liberalizare au avut efecte imediate și spectaculoase pe piețele financiare. Investițiile străine, în perioada mandatului său și în perioada imediat următoare, au înregistrat creșteri semnificative. De asemenea, Bursa de valori de la București a crescut spectaculos în această perioadă. Toate acestea au făcut ca revista Emerging Markets, a Băncii Mondiale, să-l desemneze pe Ionuț Popescu cel mai bun ministru de finanțe în 2005 din țările cu o economie emergentă. Desemnarea a fost anunțată în numărul din luna septembrie 2005 al revistei Emerging Markets dar Ionuț Popescu fusese între timp remaniat, în timpul concediului său din luna august.

NoteModificare

Legături externeModificare





Predecesor:
Mihai Tănăsescu
Ministru de finanțe
decembrie 2004august 2005

Succesor:
Sebastian Vlădescu