Wikipedia

Jean-Pierre Léaud

actor francez
Jean-Pierre Léaud

Actorul Jean-Pierre Léaud în filmul Porcherie (1969)
Date personale
Născut (79 de ani)[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial[6] Modificați la Wikidata
PărințiPierre Léaud[*][[Pierre Léaud (French writer, playwright and screenwriter)|​]]
Jacqueline Pierreux[*][[Jacqueline Pierreux (French actress and film producer (1923-2005))|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFranţa Franța
Ocupațieactor de film
Limbi vorbitelimba franceză[7] Modificați la Wikidata
Ani de activitate1958 – 2019
Roluri importanteAntoine Doinel
DebutCele 400 de lovituri
Alte premii
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​
César d'honneur[*][[César d'honneur (awarded by the Académie des Arts et Techniques du Cinema, France)|​]] (2000)
Palme d'honneur[*][[Palme d'honneur |​]] (2016)
Ursul de Argint pentru cel mai bun actor (1964) pentru Masculin féminin[*][[Masculin féminin |​]]
Comendador da Ordem do Mérito[*][[Comendador da Ordem do Mérito |​]][1]
Ursul de Argint Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Jean-Pierre Léaud (n. , Paris, Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial) este un actor de film francez.
A devenit celebru prin întruchiparea personajului principal din ciclul Antoine Doinel de către regizorul François Truffaut. Cele mai cunoscute filme ale lui Léaud includ Cele 400 de lovituri (Truffaut, 1959), Masculin-feminin (Godard, 1966)[8], Sărutări furate (Truffaut, 1968), Domiciliul conjugal (Truffaut, 1970), Noaptea americană (Truffaut, 1973) și Am angajat un ucigaș plătit (Kaurismäki, 1990).

Biografie modificare

Fiu al actriței Jacqueline Pierreux și al scenarist și regizorului asistent Pierre Léaud, el a început să joace ca actor copil la vârsta de treisprezece ani în 1958, cu un rol mic în Agli ordini del re de Georges Lampin, iar mai târziu în primul lungmetraj al lui François Truffaut, Cele 400 de lovituri (1959), jucând rolul unui adolescent, Antoine Doinel, care se ciocnește de neînțelegerea adulților. Interpretarea sa matură l-a lansat la nivel internațional printre cei mai celebri copii actori ai vremii. Admirația a fost atât de mare încât regizori celebri i-au oferit imediat alte roluri importante, precum Jean Cocteau (în Testamentul lui Orfeu) și Julien Duvivier (în Bulevard).

Truffaut, care l-a recunoscut pe Léaud ca un adevărat alter ego, va continua saga lui Antoine Doinel, dedicându-i alte patru filme, care acoperă 20 de ani din viața lui Doinel, împreună cu Claude Jade, care a jucat mai întâi rolul prietenei lui și apoi al soției sale Christine: Sărutări furate (1968), Domiciliul conjugal (1970) și Dragoste pe fugă (1979).
A jucat și în filmele altor regizori influenți, precum Jean-Luc Godard, Bernardo Bertolucci și Agnès Varda. A doua eră reprezentativă a carierei sale a început în anii 1990, după ce finlandezul Aki Kaurismäki l-a distribuit într-un rol important în filmul Am angajat un ucigaș plătit. De asemenea, a jucat numeroase roluri secundare sau apariții cameo auto-referențiale, acestea din urmă, de exemplu, în filmul Visătorii (2003) de Bernardo Bertolucci. În 2011, Léaud a jucat un mic rol într-un alt film Kaurismäki, Le Havre, care a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes. În 2016, el l-a jucat rolul regelui pe moarte, Ludovic al XIV-lea, în Moartea lui Ludovic al XIV-lea, regizat de Albert Serra, și a primit recenzii excelente pentru rolul său de vârstnic.[9][10]

În anul 2000, Léaud a primit un Premiu César onorific. În 2016 a fost distins cu Palme d'Or pentru întreaga viață, la Festivalul de Film de la Cannes.[11]

Filmografie selectivă modificare

Referințe modificare

  1. ^ http://www.ordens.presidencia.pt/?idc=154  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b „Jean-Pierre Léaud”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b http://www.nndb.com/lists/504/000063315/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b Jean-Pierre Léaud, SNAC, accesat în  
  5. ^ a b Jean-Pierre Léaud, Discogs, accesat în  
  6. ^ „Jean-Pierre Léaud”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ Corciovescu, Cristina; Rîpeanu, Bujor T., Lumea filmului Dicționar de cineaști, București, 2005, p. 316; 
  9. ^ de Frédéric Jaeger. „Der Tod von Ludwig XIV. mit Jean-Pierre Léaud: Eine Legende rafft es dahin”. Der Spiegel. Accesat în . 
  10. ^ de „Schwarze Sonne”. Der Tagesspiegel. Accesat în . 
  11. ^ fr La Palme d'or d'honneur à Jean-Pierre Léaud Arhivat în , la Wayback Machine. la festival-cannes.com, 10. Mai 2016 (accesat la 26 septembrie 2022).

Bibliografie modificare

  • Corciovescu, Cristina; Rîpeanu, Bujor T., Lumea filmului Dicționar de cineaști, București, 2005: Editura Curtea Veche, p. 597, ISBN 973-669-148-9 

Vezi și modificare

Legături externe modificare

  Materiale media legate de Jean-Pierre Léaud la Wikimedia Commons

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jean-Pierre_Léaud&oldid=15920696