Jichișu de Sus, Cluj

Jichișu de Sus (în maghiară Felsőgyékényes) este un sat în comuna Jichișu de Jos din județul Cluj, Transilvania, România.

Coordonate: 47°06′02″N 23°44′52″E ({{PAGENAME}}) / 47.10056°N 23.74778°E
Jichișu de Sus
— sat —
Biserica ortodoxă
Jichișu de Sus (România) Dispunerea localității în România

Țară	România
Județ	Cluj
Comună	Jichișu de Jos

Atestare	1448

Altitudine	498 m.d.m.

Populație (2021)
- Total	211 locuitori

Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	407347
Prefix telefonic	+40 x64^[1]

Prezență online


Jichișu de Sus pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73 Jichișu de Sus pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Modifică date / text

Scurtă prezentare modificare

Localitatea se află la 12,1 km distanță față de orașul Dej. Numele de Jichiș provine de la râul Jichiș care străbate localitatea, iar numele "de Sus" explică distingerea față de localitatea Jichișu de Jos, datorită așezării, la o înălțime mai mare.

Istoric modificare

Pentru prima dată este amintit în 1261 iar în anul 1379 este amintit Jichișul ca sat. De-a lungul timpului localitatea este cunoscută sub mai multe denumiri, astfel:

1379 - Gyekenes
1448 - Feulsew-Gyekenes
1536 - Felső-Gyékényes
1553 - Felseu-Gekenes
1609 - Gyekenes
1627 - Felső-Gyikénes
1831 - Felső-Gyékényes, Rohrdorf, Gyikisu

Date geologice modificare

Referitor la structura geologică, sedimentele sunt reprezentate de argile, marne și intercalații de tufuri vulcanice care datează din Bademianul inferior. Aflorimentele principale se întâlnesc în Dealul Malu și în locul numit Sub Topile. În Dealul Malu înșiruirea de cinerite^[2] este bisecvențială, fiind caracterizată de apariția la zi a unui neck ignimbritic, ceea ce face din această apariție la zi un caz singular cu o mare importanță în studiile vulcanologice legate de Tuful de Dej.^{[necesită citare]} Curgerile ignimbritice se definesc printr-o compactare mai mare a rocii decât în cazul tufurilor vulcanice, dar și prin prezența texturilor micro- până la macrovacuolare datorate degazeificării. Acest neck ignimbritic traversează prima secvență piroclastică care se caracterizează printr-o dispunere normală pe verticală a granulelor și care totodată este parțial acoperită de cea de-a doua secvență piroclastică. Existența unor blocuri de rocă ignimbritică riodacitică^[3] rocă care are un contur neregulat (1,5 x 2 m) la baza celei de-a doua secvente piroclastice indică momentul de punere în loc a neck-ului.

Roca ignimbritică conține enclave de roci vulcanice (îndeosebi riolite), tufuri grosiere și fine, dar și fragmente de gresii. Se pot observa cu ochiul liber crăpături de răcire ale rocii, iar la microscop se pot observa deformarea plastică a sticlei vulcanice și opacitatea biotitului ^[4], datorită vâscozității și temperaturii ridicate a topiturii ignimbritice. Neck-ul prezent are o grosime de aproximativ 30 m la bază și de aproximativ 70 m în partea superioară.

Datorită caracterelor structurale și vulcanologice ale complexului Tufului de Dej din această regiune, dar și a caracterului secvențial, pulsatoriu al depozitelor, structura grosieră de la bază, prezența blocurilor ignimbritice în baza celei de-a doua secvență de tufuri și prezența neck-ului ignimbritic din Dealul Malu, susține existența unei surse vulcanice locale. Datorită prezenței conglomeratelor bazale cu matrice tufacee se poate vorbi de un regim de ape puțin adânci, de o ridicare a fundului mării și de o asemănare cu regimul tectono-vulcanic din timpul erupției structurii Ciceu. Apare ipoteza prezenței în același timp a mai multor centre de erupție (Jichișu de Sus, Pâglișa – Șoimeni, Ciceu) de dimensiuni mici, într-un sistem liniar freatic-freatomagmatic plinian, având compoziție riolitică-dacitică.

Lăcașuri de cult modificare

Biserica Ortodoxă

Încă din secolul al XVIII-lea satul dispunea de o biserică din lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” aflată în vechiul cimitir, biserică vândută în 1907 satului Corneni. În 1905-1907 a fost construită o nouă biserică de piatră și lemn de Peterfi Nicolae și Gheorghe din Cubleșu Someșan. De-a lungul timpului biserica a fost renovată (1936 și 1945), reparată capital (1970-1971), rezidită în partea dărâmată dinspre altar (1976-1977), reparată și pictată (1987-1988) de Constantin Bumbu.

Biserica Greco-Catolică „Bunavestire” construită în anul 1997.

Casa parohială a fost construită în 1908 de familia Haranguș, iar în 1910 a fost cumpărată pentru parohie. Cele trei camere pe care le are actuala clădire au fost reparate de mai multe ori și modernizate de-a lungul timpului.

Școala modificare

Școala confesională În anul 1851 exista o casă școlară din materiale solide, construită împreună cu sătenii din Șigău, înlocuită de o clădire din zid în 1898.

An	Nr. de elevi	Dascăli
1867	53	Ioan Lochianu
1877	35	Luca Bora
1882	20	Teodor Vescan
1886	32	Vasile Pop
1890	52	Vasile Pop
1894	42	Vasile Pop
1896	48	Vasile Pop
1898	40	Vasile Pop
1900	42	Vasile Pop
1903	56	Vasile Pop
1906	47	Nicolae Ianu
1914	53	Nicolae Ianu

Note modificare

^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
^ Cinerite = Cenușă vulcanică consolidată
^ Riodacitul este o rocă vulcanică de culoare cenușiu-verzuie spre cafeniu, formată din riolit și dacit
^ Biotit = mică de culoare neagră, brună sau verde

Bibliografie modificare

Augustin Pădurean, Teofil Herineanu (2010). Protopopiatul Ortodox Român Dej - monografie -. Cluj-Napoca: Editura Renașterea.
Andrada Măicăneanu, Horea Brdelean, Maria Stanca (2008). Zeoliții naturali - Caracterizare și aplicații în protecția mediului. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.
Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (2003). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-86430-0-7.
Dan Ghinea (2000). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4.