Wikipedia

Johann Grueber

Johann Grueber
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Linz, Austria Modificați la Wikidata
Decedat (56 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Sárospatak, Borsod-Abaúj-Zemplén, Ungaria Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațieexplorator
astronom Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Johann Grueber (n. , Linz, Austria – d. , Sárospatak, Borsod-Abaúj-Zemplén, Ungaria) a fost un misionar iezuit și astronom austriac din China imperială, cunoscut mai ales ca explorator al Tibetului.

Biografie modificare

S-a alăturat Societății lui Isus (ordinul iezuit) în 1641 și a plecat în China în 1656, unde a fost activ la curtea imperială de la Beijing ca profesor de matematică și asistent al preotului astronom Adam Schall von Bell. În 1661 superiorii săi l-au trimis, împreună cu misionarul belgian Albert Dorville (D'Orville), la Roma, pentru a-l apăra pe astronomul iezuit Adam Schall von Bell de acuzația că „a stimulat practicile superstițioase” (motivată de activitatea sa de reformare a calendarului chinezesc).

Deoarece călătoria pe mare nu era posibilă din cauza blocadei coloniei Macao realizate de olandezi, cei doi misionari au decis să efectueze o călătorie îndrăzneață de la Pekin la Goa (India) prin Tibet și Nepal. Această idee a stat la baza călătoriei memorabile a lui Grueber (Dorville a murit pe drum), care l-a făcut să fie considerat unul dintre cei mai de succes exploratori ai secolului al XVII-lea (Tonnier). Părăsind Pekinul pe 13 aprilie 1661, ei au călătorit mai întâi către Sinning-fu, la granița provinciei Kan-su; apoi pe teritoriul provinciei Kukunor și prin Tartaria Calmâcă (Desertum Kalnac) către Lhasa. Grueber și Dorville au intrat în Tibet pe 13 iulie și au ajuns la 8 octombrie în capitala Lhasa,[4] unde au rămas două luni (octombrie și noiembrie).[5][6] Ei au fost primii europeni care au vizitat capitala tibetană după călugărul franciscan Odoric de Pordenone, în 1328.

 
Palatul Potala din Lhasa (desen realizat de Grueber)

Au traversat apoi pasurile montane dificile ale Himalayei, au ajuns la Kathmandu (Nepal) și apoi au coborât în bazinul fluviului Gange, trecând prin orașele Patna și Agra, fosta capitală a Imperiului Mogul. Această călătorie a durat 214 zile. Pe tot parcursul drumului, cei doi misionari au realizat hărți ale teritoriilor străbătute și au făcut observații politice și religioase asupra Tibetului, un loc complet necunoscut europenilor în acea vreme. Dorville a efectuat cercetări geografice, determinând exact longitudinea și latitudinea locurilor pe care le străbăteau. Johann Grueber, mai mult desenator decât scriitor, a lăsat numeroase desene având ca subiect viața din Tibet, inclusiv un celebru desen al Palatului Potala din Lhasa, singura reprezentare artistică cunoscută a palatului până la prima fotografie făcută al începutul secolului al XX-lea.[7]

Dorville a murit la Agra, epuizat de călătoria grea pe care a făcut-o. Pentru restul călătoriei din Goa spre Europa, Grueber a fost însoțit de misionarul iezuit Heinrich Roth, un învățat cunoscător al limbii sanscrite, cu care a călătorit prin Persia și Turcia. Cei doi călători au ajuns la Roma pe 2 februarie 1664. Călătoria lor a evidențiat posibilitatea unei legături directe între China și India, precum și importanța trecătoarelor din munții Himalaya.

Biograful Richard Tronnier a afirmat: „Grație energiei lui Grueber, Europa a primit primele informații corecte despre Tibet și locuitorii săi”.[8] Deși Oderico de Pordenone a traversat Tibetul în 1327 și a vizitat Lhasa, el nu a lăsat nicio relatare scrisă a acestei călătorii. António de Andrade și Manuel Marquez au împins explorările pe cursul nordic al râului Sutlej până la Tsarapang.

Împăratul Leopold I i-a cerut lui Grueber să se întoarcă în China prin Rusia pentru a explora posibilitatea unui alt traseu pe uscat prin Asia Centrală, dar călătoria s-a încheiat la Constantinopol, deoarece Grueber s-a îmbolnăvit grav. El a fost obligat să se întoarcă. Deși avea o stare proastă de sănătate, Grueber a mai lucrat încă 14 ani ca predicator și ghid spiritual în școlile iezuite din Trnava (Slovacia) și Sárospatak (Ungaria), unde a murit în 1680.

Prezentări ale călătoriei sale modificare

 
Statuile celui de-al V-lea Dalai Lama și (aparent) a lui Güshi Khan văzute de Grueber în holul palatului lui Dalai Lama

O relatare a acestei prime călătorii a unui european prin Tibet în perioada modernă a fost publicată de Athanasius Kircher, căruia Grueber îi lăsase jurnalele și hărțile, completate cu numeroase adăugiri verbale și scrise (China illustrata, Amsterdam, 1667, 64 -67).[9] În ediția franceză a cărții China (Amsterdam, 1670) este inclusă și o scrisoare adresată de Grueber ducelui de Toscana. Scrierile celor doi misionari au fost reproduse ulterior la sfârșitul secolului al XVIII-lea de J. F. Laharpe.

Pentru scrisorile lui Grueber, vezi „Neue Welt-Bott” (Augsburg și Gratz, 1726), nr. 34; Thévenot (pe care Grueber l-a cunoscut la Constantinopol), „Divers voyages curieux” (Paris, 1666, 1672, 1692), II; extrase în Ritter, „Asien” (Berlin, 1833), II, 173; III, 453; IV, 88, 183; Anzi, „II genio vagante” (Parma, 1692), III, 331-399.

Mențiuni literare modificare

Numele misionarului Johann Grueber este menționat în romanul Orizont pierdut (1933) al lui James Hilton. Astfel, consulul britanic Hugh Conway descoperă în biblioteca lamaseriei Shangri-La din Tibet un exemplar rar al lucrării Voyage à la Chine des Pères Grueber et d'Orville de Melchisédech Thévenot, care a fost publicat în 1673 la Paris.[10]

Note modificare

  1. ^ a b c d „Johann Grueber”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Johann Grueber, Open Library, accesat în  
  3. ^ a b c d Czech National Authority Database, accesat în  
  4. ^ en A Brief Biography of the Fifth Dalai Lama Arhivat în , la Wayback Machine. „The German Jesuit, John Grueber and his Belgian companion, Albert d’Orville, entered Lhasa on 8 October 1661 and lived in the city during the height of the Fifth Dalai Lama’s reign.”
  5. ^ en Gerald H. Anderson (editor), Biographical Dictionary of Christian Missions, Eerdmans, Grand Rapids, MI, 1998, p. 266.
  6. ^ en Michael Taylor, Le Tibet. De Marco Polo à Alexandra David-Neel, Office du Livre, Fribourg, Suisse, 1985, 234 p., pp. 47-48.
  7. ^ Philip Caraman, Tibet, the Jesuit century, Saint Louis, The Institute of Jesuit Sources, 1997, p. 95. Caleașca din partea dreaptă a desenului este un adaos fantezist adus de primii editori europeni ai relatărilor lui Grueber.
  8. ^ Sir Norman Lockyer (). Nature. Macmillan Journals Limited. p. 255. 
  9. ^ en Athanasius Kircher, China illustrated with sacred and profane monuments, as well as various spectacles of nature and art, and arguments concerning other noteworthy subjects (în latină), Amsterdam, apud Jacobum à Meurs, 1667.
  10. ^ James Hilton, Orizontul pierdut, Editura Miron, București, f.a., pp. 107-108.

Lectură suplimentară modificare

  • Carlieri, Notizie varie dell' Imperio della China (Florence, 1697)
  • Ashley, Collection of voyages (London, 1745–47), IV, 651sq
  • George Bogle; Thomas Manning (). Narratives of the Mission of George Bogle to Tibet, and of the Journey of Thomas Manning to Lhasa, ed. by C.R. Markham. 
  • Von Richthofen, China (Berlin, 1877), 761, etc., with routes and plate, the best monograph
  • Tronnier, Die Durchquerung Tibets seitens der Jesuiten Joh. Grueber und Albert de Dorville im Jahre 1661 in Zeitschr, d. Ges.fur Erdkunde zu Berlin, 1904, pp. 328–361
  • Wessels, C., Early Jesuit Travellers in Central Asia, The Hague, 1924, pp. 164–203.

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Johann Grueber
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Johann_Grueber&oldid=15600847