Wikipedia

Konstantin Danil

artist sârb
Konstantin Danil
Date personale
Născut1798 sau 1802
Lugoj sau Ečka
Decedat (80 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Zrenjanin, Austro-Ungaria, în prezent în Serbia
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba croată[2][3] Modificați la Wikidata
Activitate
Mișcare artisticăClasicism, Biedermeier
Opere importantePortretul Sofiei Dely
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Konstantin Danil (în sârbă Константин Данил, în română Constantin Daniel sau Constantin Dănilă; n. 1793, Lugoj, Severin⁠(d), Monarhia Habsburgică – d. , Becicherecu Mare, Banatul Central, Serbia) a fost un pictor sârb din secolul al XIX-lea. Este cunoscut mai ales pentru portretele sale și pictura sa religioasă.[5] Danil este considerat a fi cel mai important pictor sârb în stilul Biedermeier.[6]

Biografie modificare

Potrivit lui Felix Kanitz, s-a născut într-o familie sârbă sub numele de Danilo Petrović.[7] Originea și locul său de naștere nu sunt însă clare.[8] S-a născut fie la Lugoj, fie la Ecica în 1798 sau în 1802.[9][10] Unele surse susțin că ar fi fost fiul unui rus venit în Banat cu armata lui Suvorov și al unei mame românce.[10]

La vârsta de 13 ani a părăsit Lugojul și a mers la Timișoara, unde a făcut un desen care l-a făcut să fie acceptat la școala de artă a lui Arsenije Teodorović.[11] Teodorović a fost conducătorul unei școli de pictură și a influențat prin ea o generație nouă de artiști mai tineri, inclusiv câțiva care i-au devenit ulterior rivali. Unul dintre ei a fost Konstantin Danil. Aici Konstantin Danil a studiat câțiva ani și a realizat, printre altele, o icoană a Sfântului Sava care a atras multă atenție. Maestrul sârb l-a încurajat mult pe tânărul Konstantin Danil în următorii patru ani. Artiștii începuseră deja să-l numească Konstantin Danil Grigorović,[12] cel care desena tot felul de obiecte din natură, cu numele tatălui său, Danil. Konstantin Danil a dobândit în acea vreme o măiestrie artistică atât de mare, încât creațiile sale abia puteau fi deosebite de cele ale lui Teodorović.

La vârsta de 17 ani, l-a părăsit pe Teodorović și a mers să lucreze în atelierul unuia dintre cei trei academicieni vienezi, care lucra atunci la Timișoara. Danil a luat, de asemenea, lecții de la pictorii portretiști itineranți și ulterior a fost admis ca student la Academiile de Arte de la Viena și de la München. În perioada studiilor la Viena și la München a fost influențat o perioadă de lucrările pictorilor clasici germani Asmus Jacob Carstens, Joachim Christian Reinhart, Peter Fendi, Joseph Anton Koch, Gottlieb Schick și Bonaventura Genelli. A avut timp să călătorească și să picteze prin Banat și Transilvania. Danil a încercat să picteze în fiecare gen, inclusiv portrete, peisaje, picturi de flori, scene din viața modernă și subiecte istorice. De la München el s-a întors la Becicherecu Mare, unde a pictat din nou în stilul lui Teodorović, iar la scurt timp, în 1837, Becicherecu Mare a devenit reședința sa permanentă.[8][13]

S-a căsătorit cu nobila germană Sofia Dely în 1827.[14] Danil a pictat portretul nobilului local Karacsony și, după ce Karacsony a devenit vicerege al Banatului, popularitatea pictorului a crescut.[15]

După ce a petrecut mult timp în regiunea frontierei militare și a fost alături de trupele austriece în război, a dobândit obiceiul de a-i picta pe ofițerii și pe funcționarii civili de la Granița Militară. În același timp, el a realizat o serie de reprezentări din istoria Vechiului Testament.

Din 1834 și pînă în 1873 Danil a realizat picturi în stil Biedermeier și picturi religioase inspirate de școala mișcării nazarinene de la Viena[16] și a devenit unul dintre liderii regionali ai acestei școli. El a lucrat în atelierul său de pe str. Țarul Dușan nr. 37 din Becicherecu Mare,[8][13] unde a avut ca ucenici numeroși artiști sârbi,[17] printre care pictorul-poet Đura Jakšić și artistul Lazar Nikolić, care a scris o biografie a profesorului său.[18]

Danil a fost creștin-ortodox sârb.[8] În 1872 a murit soția lui, Sofia Dely, iar un an mai târziu, pe 13 mai 1873, pictorul a murit și el la reședința sa din Becicherecu Mare.[14]

Lucrări modificare

 
Un timbru iugoslav pe care este reprezentat Pavle Jagodić, cu inscripția „Konstantin Danil” (1802-1873), din seria „Portrete iugoslave”

Capodoperele sale sunt Madonna, Portret de bărbat, Stanci Dely (socrul său), Arhanghelul Gabriel, Dna Vaigling, Dna Tetesi, și, cele mai cunoscute dintre toate, Generalul Stevan Kničanin și Portretul Mariei (1872). Portretele Sofia Dely (1840), Petar Jagodić și Doamna cu un crucifix se numără printre cele mai bune portrete realizate de el.[19] Danil a pictat, de asemenea, o serie de portrete ale membrilor bogatei familii Jagodić.[20]

Portretul Căpitanul Kljunović și soția sa l-au impresionat pe un preot ortodox sârb cu numele de Arsenović, care l-a ales pe Danil pentru a picta figuri de sfinți pe pereții, cupola și iconostasul unei noi biserici ortodoxe sârbe din Panciova. La încheierea comenzii sale (iconostasul), în 1833, Danil a primit un onorariu de 4.000 de florini de argint.[20] Alte iconostase pictate de Danil pot fi găsite la Timișoara, Uzdin, Dobrica și Jarkovac.[21][22][23]

Colecții publice modificare

Picturile sale se află în următoarele colecții publice:

Moștenire modificare

Danil este amintit ca un maestru al tehnicii, iar portretele sale dezvăluie un studiu extraordinar al caracterelor subiecților săi.[22] Cu toate acestea, o anumită perioadă după moartea sa, numele său a fost aproape uitat de public și abia în secolul al XX-lea i s-a acordat un loc printre maeștrii școlii sârbe moderne de pictură.

Ca urmare a activității artistice desfășurate la începutul carierei la Timișoara, Konstantin Danil este revendicat și de alte trei națiuni: România, Austria și Ungaria.[26]

El este inclus în lista Cei mai mari 100 de sârbi.

Galerie modificare

  •  
    Portretul lui Pavel Konglec, 1832-1834
  •  
    Portretul doamnei Tőtössy, 1835-1840
  •  
    Portretul soției Sofia Dely
  •  
    Danil Jagodić, 1873
  •  
    Bărbat cu mănuși albe, 1873

Note modificare

  1. ^ a b Konstantin Danil, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  2. ^ https://plus.si.cobiss.net/opac7/conor/98795363  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ https://www.unicode.org/iso15924/iso15924-codes.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ „Бидермајер”. www.galerijamaticesrpske.rs. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Поповић, Александра; Арђелан, Золтан (). Војвођански мозаик, цртице из културе националних заједница Војводине (PDF). Нови Сад: Покрајински секретаријат за образовање, прописе, управу и националне мањине – националне заједнице. 
  7. ^ Kanitz, Felix Philipp (). Srbija : zemlja i stanovništvo od rimskog doba do kraja XIX veka (ed. 1. izd). Beograd: Logos art. ISBN 978-86-7360-062-8. 
  8. ^ a b c d Ђукић, Ђуро. „У потрази за гробом сликара”. Politika Online. Accesat în . 
  9. ^ „Pancevac Online”. www.pancevac-online.rs. Accesat în . 
  10. ^ a b Studii și cercetări de istoria artei, vol. 3, Institutul de Istoria Artei, Academia Republicii Populare Romîne, București, 1956, p. 175.
  11. ^ „Arte - Konstantin Danil - Biografija”. www.arte.rs. Accesat în . 
  12. ^ a b Znameniti srbi XIX. veka ; (1800-1900) ; Urednik Andra Gavrilović: .... Godina ( (în engleză). Srpska Štamp. . 
  13. ^ a b Virgil Cândea, Mărturii românești peste hotare: mică enciclopedie de creații românești și de izvoare despre Români în colecții din străinătate. India - Olanda : supliment Albania - Grecia, vol. 2, Editura Enciclopedică, 1998, p. 311.
  14. ^ a b „СОФИЈА, МОЈ АНЂЕО!”. Политикин забавник. Accesat în . 
  15. ^ a b c Даниловић, Ј. „Велики мајстор кичице”. Politika Online. Accesat în . 
  16. ^ Mitchell, Laurence (). Serbia (în engleză). Bradt Travel Guides. ISBN 978-1-78477-056-3. 
  17. ^ „Arte - Konstantin Danil - Vesti”. www.arte.rs. Accesat în . 
  18. ^ Nikolić, Lazar; Nikolić, Vladimir (). Srpski slikari: prilog kulturnoj povestnici srpskog naroda (în sârbă). Štamparija Jove Karamat. 
  19. ^ „Konstantin Danil”. www.artnit.net. Accesat în . 
  20. ^ a b admin (). „ДО ТАДА ЈЕ СЛИКАО ПОРТРЕТЕ УВАЖЕНИХ ГОСПОЈА”. Start013 (în sârbă). Accesat în . 
  21. ^ „Srpska Pravoslavna Crkva u Rumuniji - Temisvar / Saborna crkva”. www.rastko.rs. Accesat în . 
  22. ^ a b Blic. „Otvaranje Narodnog muzeja na "Blic" UČITELJ ĐURE JAKŠIĆA”. Blic.rs (în sârbă). Accesat în . 
  23. ^ Baedeker, Karl. Dalmatia & the Adriatic (în engleză). Lulu.com. ISBN 978-0-244-97076-5. 
  24. ^ „Galerie Pictura Bănățeană sec. XIX • Muzeul de Artă Timișoara”, Muzeuldeartatm.ro, arhivat din original la , accesat în  
  25. ^ „MUZEELE ȚĂRII: Muzeul de Artă Timișoara”, Agerpres.ro, , accesat în  [nefuncțională]
  26. ^ „Umro je slikar Konstantin Danil”. MK Fondacija Srpski Legat. . 

Lectură suplimentară modificare

  • Euphrosine, Nemzeti Újság, 1840
  • Pesti Hirlap, Temesvarer Wochenblatt (1841), 45, 1845. 49);
  • Lazar Nikolić, Srpski slikari, 1895
  • Dr. István Berkeszi, Temišvarski slikari, 1909
  • Sendrej-Sentivany, Leksikon ugarskih likovnih umjetnika, 1915
  • Petrović, Veljko (). „Konstantin Danil”. Narodna enciklopedija. Zagreb: Bibliografski zavod. 
  • Adrian Negru, Constantin Daniel, Libertatea, Panciova;, 1996
  • Adrijan Negru, Slikarske radionice u Banatu u XVIII i XIX veku, Viša škola za obrazovanje vaspitača, Vršac, 2003

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Konstantin_Danil&oldid=15765896