Wikipedia

Kurt Fricke

Kurt Fricke
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Berlin, Regatul Prusiei, Imperiul German Modificați la Wikidata
Decedat (55 de ani) Modificați la Wikidata
Berlin, Germania Nazistă Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
OcupațieMarineoffizier[*][[Marineoffizier (German navy officer)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulamiral[*]​  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaiePrimul Război Mondial
Al Doilea Război Mondial  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiCrucea de Cavaler al Crucii de Fier  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Kurt Fricke (n. , Berlin, Regatul Prusiei, Imperiul German – d. , Berlin, Germania Nazistă) a fost un amiral al Marinei de Război (Kriegsmarine) a Germaniei Naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost decorat cu Crucea de Cavaler al Crucii de Fier.

Biografie

modificare

Fricke s-a înrolat în Kaiserliche Marine pe post de cadet la 1 aprilie 1910. A slujit pe nava SMS Hertha⁠(en)[traduceți] în timpul pregătirii sale marinărești și a absolvit Academia Navală de la Mürwik (Marineschule Mürwik). După absolvire a fost repartizat pe crucișătorul SMS Moltke⁠(en)[traduceți] . La 27 septembrie 1913 Fricke a fost avansat la gradul de locotenent. În timpul Primului Război Mondial el a luat parte la Bătălia de la Dogger Bank. Fricke a fost avansat la gradul de Oberleutnant zur See în 1916 și a fost transferat în corpul de torpiloare. A slujit pe navele militare G103⁠(en)[traduceți] și G101⁠(en)[traduceți] . La 7 martie 1918 a devenit aghiotant al comandantului corpului de torpiloare, post pe care-l deținea atunci când s-a încheiat războiul.

După război a făcut parte din comandamentul Marinei Militare Germane ca adjutant al comandantului șef al Marinei. În perioada 1922-1924 a slujit în cadrul Flotilei I pe post de comandant al distrugătoarelor T139 și T148. În septembrie 1924 Fricke a devenit ofițer de companie într-o unitate de apărare de coastă. A fost promovat căpitan de corvetă în 1928. A slujit trei ani ca adjutant naval al ministrului apărării.

În 1929 Fricke a fost numit comandant al unei jumătăți de escadrile de torpiloare. La 16 septembrie 1931 a devenit comandant al Flotilei I de torpiloare, iar doi ani mai târziu, în 1933, a fost numit Führer der Torpedoboote (comandant al corpului de torpiloare). La 1 aprilie 1934 Fricke a fost înaintat la gradul de Fregattenkapitän (căpitanul de fregată, echivalent cu gradul de locotenent-colonel). În 1935 a fost numit șef al statului major al Inspectoratului de distrugătoare și dragoare de mine cu gradul de Kapitän zur See (echivalent cu gradul de colonel). Din octombrie 1936 până în septembrie 1937 a predat la Academia Militară Germană (Wehrmacht-Akademie). După această perioadă academică, Fricke a fost cooptat în cadrul Statului Major al Marinei Germane (Oberkommando der Marine) ca șef al Biroului Operațiuni al Comandamentului de Război (Seekriegsleitung). La 30 aprilie 1939 Fricke a devenit ofițer de legătură cu comandantul suprem al Luftwaffe (Oberbefehlshaber der Luftwaffe).

După începerea celui de-al Doilea Război Mondial, Fricke a fost avansat treptat la următoarele grade: Konteradmiral (contraamiral) la 1 noiembrie 1939 și Vizeadmiral (viceamiral) la 1 iunie 1941. De la 13 iunie 1941 până la 20 februarie 1943 Fricke a îndeplinit funcția de șef al Statului Major al Comandamentul Marinei de Război Germane (Seekriegsleitung). Avansat amiral la 1 aprilie 1942, Fricke a fost numit comandant al Marinegruppenkommandos Süd (21 martie 1943 - 11 decembrie 1944). În decembrie 1944 a fost plasat în rezerva de comandanți (Führerreserve) a Armatei Germane. Fricke a fost ucis în 2 mai 1945 în timpul Bătăliei Berlinului.

Decorații

modificare
  • Crucea de Fier (1914)
    • clasa a II-a (4 ianuarie 1915)[1]
    • clasa I (28 iunie 1916)[1]
  • Crucea Friedrich August (Oldenburg)
    • clasa a II-a (25 mai 1916)[2]
    • clasa I (3 aprilie 1918)[2]
  • Crucea Hanseatică a Hamburgului (14 iunie 1916)[2]
  • Crucea de Cavaler al Ordinului Casei de Hohenzollern cu spade (5 martie 1918)[2]
  • Crucea de Cavaler al Ordinului Spadei, clasa I (Suedia, 12 iulie 1930)[2]
  • Crucea de onoare a Războiului Mondial 1914/1918 (1934)[2]
  • Medalia Sudetenland (22 mai 1939)
  • Medalia pentru serviciu îndelungat în Wehrmacht, cl. a IV-a-cl. I (2 octombrie 1936)[2]
  • Ordinul Meritul Naval, clasa III-a (Spania, 21 august 1939)
  • Crucea de Fier cu barete (1939)
    • cl. a II-a (1 octombrie 1939)[1]
    • cl. I (27 noiembrie 1939)[1]
  • Medalia Memel (26 octombrie 1939)
  • Ordinul Coroanei Iugoslave, clasa a II-a cu stea (9 noiembrie 1939)
  •   Ordinul „Steaua României” cu spade, clasa I-a, cu panglică de „Virtutea Militară” (7 noiembrie 1941) „pentru modul deosebit cu care a contribuit la conducerea operațiunilor victorioase ale flotei germane”[3]
  • Ordinul Meritul Militar (Bulgaria), clasa I cu însemne de război (Bulgaria, 1942)
  • Ordinul Crucea Libertății, clasa I cu frunze de stejar și spade (Finlanda, 25 martie 1942)
  • Ordinul Mihai Viteazul, clasa III-a (1 septembrie 1942)
  • Marea Cruce a Ordinului Coroanei regelui Zvonimir cu spade (Croația, 26 septembrie 1942)
  • Crucea de Cavaler al Crucii de Fier (1 octombrie 1942) ca amiral și șef de stat major al Secției Operații Navale (Seekriegsleitung) în Înaltul Comandament al Marinei (Oberkommando der Marine)[4][5]
  • Marea Cruce a Ordinului Steaua României cu spade și panglică de Virtute Militară (7 octombrie 1942)

Note

modificare
  1. ^ a b c d Dörr 1995, p. 189.
  2. ^ a b c d e f g Dörr 1995, p. 190.
  3. ^ Decretul Regal nr. 3.092 din 7 noiembrie 1941 pentru conferiri de decorațiuni de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 278 din 22 noiembrie 1941, partea I-a, pp. 7.287-7.288.
  4. ^ Scherzer 2007, p. 319.
  5. ^ Fellgiebel 2000, p. 187.

Bibliografie

modificare
  • Dörr, Manfred (). Die Ritterkreuzträger der Überwasserstreitkräfte der Kriegsmarine—Band 1: A–K [The Knight's Cross Bearers of the Surface Forces of the Navy—Volume 1: A–K] (în germană). Osnabrück, Germany: Biblio Verlag. ISBN 978-3-7648-2453-2. 
  • Fellgiebel, Walther-Peer () [1986]. Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939–1945 — Die Inhaber der höchsten Auszeichnung des Zweiten Weltkrieges aller Wehrmachtteile [The Bearers of the Knight's Cross of the Iron Cross 1939–1945 — The Owners of the Highest Award of the Second World War of all Wehrmacht Branches] (în germană). Friedberg, Germany: Podzun-Pallas. ISBN 978-3-7909-0284-6. 
  • Range, Clemens (). Die Ritterkreuzträger der Kriegsmarine [The Knight's Cross Bearers of the Navy]. Stuttgart, Germany: Motorbuch Verlag. ISBN 978-3-87943-355-1. 
  • Scherzer, Veit (). Die Ritterkreuzträger 1939–1945 Die Inhaber des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939 von Heer, Luftwaffe, Kriegsmarine, Waffen-SS, Volkssturm sowie mit Deutschland verbündeter Streitkräfte nach den Unterlagen des Bundesarchives [The Knight's Cross Bearers 1939–1945 The Holders of the Knight's Cross of the Iron Cross 1939 by Army, Air Force, Navy, Waffen-SS, Volkssturm and Allied Forces with Germany According to the Documents of the Federal Archives] (în germană). Jena, Germany: Scherzers Militaer-Verlag. ISBN 978-3-938845-17-2. 


Lideri militari
Predecesor:
Amiral Otto Schniewind 		Șeful Statului Major al Seekriegsleitung
13 iunie 1941 – 20 februarie 1943 		Succesor:
Amiral Wilhelm Meisel
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Kurt_Fricke&oldid=15600722