Crucea de Cavaler al Crucii de Fier

Crucea de Cavaler al Crucii de Fier (în germană Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes, simplificat Ritterkreuz) este un grad militar al Ordinului Crucea de Fier, cel mai înalt ordin al celui de-al treilea Reich, s-a înmânat ca recunoaștere a curajului în luptǎ sau pentru ghidarea cu succes a trupelor în timpul celui de-al doilea război mondial. A fost introdusǎ în septembrie 1939 odatǎ cu restaurarea Crucii de Fier. A avut cinci grade. Cea mai comunǎ a fost de fapt Crucea de Cavaler - acordatǎ la 7384 de persoane.

Crucea de Cavaler al Crucii de Fier
DE Band mit RK (1).jpg
Decernată de Germania nazistă
Tip Ordin militar
Decernată pentru Curajul extrem pe câmpul de luptă sau o conducere militară de succes
Statut Decorație de război
Descriere Cu cinci clase
Statistici
Creată la 1 septembrie 1939
Prima atribuire 30 septembrie 1939
Ultima atribuire 11 mai 1945
Atribuite 7384 persoane
Clasificare
Decorația superioară Marea Cruce a Crucii de Fier
Decorația inferioară Crucea de Fier

A fost acordată militarilor din: Wehrmacht - 4770 de persoane, Luftwaffe - 1787 de persoane, Waffen-SS - 466 de persoane, inclusiv 30 străini, Kriegsmarine - 318 de persoane, Forțele militare străine (aliații Germaniei) - 43 de persoane.

Crucea de Cavaler a fost acordată tuturor celor 18 feldmareșali ai Wehrmacht-ului care au participat la război, ambilor Mari amirali și celor șase mareșali din Luftwaffe.

AspectModificare

Crucea de Cavaler constă din trei părți principale: o bază de fier, față și rama exterioară. Acest cadru, în cele mai multe cazuri era realizat din argint, precum și din așa-numitul „argint german” - un aliaj de cupru, zinc și nichel. Spre sfârșitul războiului, unele exemplare conțineau numai de zinc. Baza a fost fǎcutǎ din fier pur, cu excepția crucilor pentru marinari, care au fost realizate din alamă de cerneluri, pentru a fi purtate pe un climat maritim. Crucea de Cavaler aparent corespunde Crucii de Fier de gradul întâi, însǎ diferă prin faptul că este puțin mai mare și se purta pe o eșarfă alb-negru-roșie (culoarea Reich-ului).

PurtareModificare

Se purta în jurul gâtului pe o panglică. Unor persoane le-a fost permisǎ pentru o fixare mai rigidǎ aplicarea diferitor tipuri de capse, clipuri și alte cîteva moduri. Au existat cazuri, când militarii se pregǎteau de luptă în loc de Crucea de Cavaler al Crucii de Fier foloseau ordine de clasa a II-a, în scopul de a evita deteriorarea sau pierderea recompensei.

Gradele militare ale ordinului Crucea de Cavaler al Crucii de FierModificare

Au existat cinci clase de distincții:

  • Crucea de Cavaler al Crucii de Fier - acordatǎ la 7.384 de persoane
  • Crucea de Cavaler al Crucii de Fier cu frunze de stejar (3 iunie 1940 - mai 1945) - 890 premiați, printre care nouă străini (3 români, 2 japonezi, un finlandez de origine suedeză, un suedez, un spaniol, un belgian și un eston)
  • Crucea de Cavaler al Crucii de Fier cu frunze de stejar și spade (21 iulie 1941 - mai 1945) - 160 premiați, printre care un japonez
  • Crucea de Cavaler al Crucii de Fier cu frunze de stejar, spade și diamante (15 iulie 1941 - 8 mai 1945) - 27 premiați
  • Crucea de Cavaler al Crucii de Fier cu frunze de stejar din aur, spade și diamante (29 decembrie 1944) - un premiat (pilotul Hans-Ulrich Rudel)

Crucea de Cavaler pentru străiniModificare

 
Wilhelm Keitel purtând Crucea de Cavaler

Printre beneficiarii Crucii de Cavaler au fot 73 de străini[1]: 18 români, 12 letoni, 9 italieni, 8 maghiari, 4 estoni, 4 belgieni, 4 olandezi, 3 danezi, 3 francezi, 2 spanioli, 2 japonezi, 2 slovaci 2 finlandezi de origine suedeză. Dintre aceștia, 43 s-au atribuit Aliaților Germaniei (au luptat în formațiunile lor naționale, militare și armate) și 30 au luptat în Waffen-SS (letoni, belgieni, estoni, olandezi, danezi și francezi).

Militarii români decorați cu Crucea de Cavaler al Crucii de FierModificare

Gradul și numele Funcție militară Data decorării
General de armată Ion Antonescu Conducătorul statului român 6 august 1941
General de brigadă Mihail Lascăr Comandantul Brigăzii 1 Munte 18 ianuarie 1942
General de divizie Corneliu Dragalina Comandantul Corpului 6 Armată 9 august 1942
General de divizie Gheorghe Manoliu Comandantul Diviziei 4 Vânători de Munte 30 august 1942
General de armată Petre Dumitrescu Comandantul Armatei a 3-a Române 1 septembrie 1942
General de brigadă Ioan Dumitrache Comandantul Diviziei 2 Munte 21 noiembrie 1942
Maior Gheorghe Rascanescu Comandant de batalion în Regimentul 15 Infanterie Dorobanți din cadrul Diviziei 6 Infanterie 4 decembrie 1942
General de divizie Nicolae Tătăranu Comandantul Diviziei 20 Infanterie 17 decembrie 1942
General de brigadă Radu Korne Comandantul Diviziei 8 Cavalerie motorizată 18 decembrie 1942
Colonel Ioan Hristea Comandantul Regimentului 2 Cavalerie Călărași 28 martie 1943
Maior Ioan Palaghiță Comandant de batalion în Regimentul 94 Infanterie din cadrul Diviziei 19 Infanterie 7 aprilie 1943
Colonel Corneliu Teodorini Comandantul Diviziei 6 Cavalerie motorizată 27 august 1943
General de brigadă Leonard Mociulschi Comandantul Diviziei 3 Vânători de Munte 18 decembrie 1943
General aviator Ermil Gheorghiu Șeful Statului Major al Forțelor Aeriene 4 aprilie 1944
General aviator Emanoil Ionescu Comandantul Corpului 1 Aerian 10 mai 1944
Contraamiral Horia Macellariu Comandantul Forței Navale Maritime Române 21 mai 1944
General de brigadă Edgar Rădulescu Comandantul Diviziei 11 Infanterie 3 iulie 1944
General de corp de armată Ioan Mihail Racoviță Comandantul Armatei a 4-a Române 7 iulie 1944

BibliografieModificare

  • Maerz, Dietrich (2007) "The Knights Cross of the Iron Cross and its Higher Grades" (in English), Richmind, MI, B&D Publishing LLC, ISBN 978-0-9797969-0-6
  • Schaulen, Fritjof (2003). Eichenlaubträger 1940 - 1945 Zeitgeschichte in Farbe I Abraham - Huppertz. Selent, Germany: Pour le Mérite. ISBN 3-932381-20-3.
  • Schaulen, Fritjof (2004). Eichenlaubträger 1940 - 1945 Zeitgeschichte in Farbe II Ihlefeld - Primozic. Selent, Germany: Pour le Mérite. ISBN 3-932381-21-1.
  • Williamson, Gordon & Bujeiro, Ramiro (2005). Knight's Cross and Oak Leaves Recipients 1941-45. Osprey Publishing Ltd. ISBN 1-84176-642-9.
  • Potempa, Harald (2003). Das Eiserne Kreuz—Zur Geschichte einer Auszeichnung (in German). Luftwaffenmuseum der Bundeswehr Berlin-Gatow.
  • Schaulen, Fritjof (2005). Eichenlaubträger 1940 - 1945 Zeitgeschichte in Farbe III Radusch - Zwernemann. Selent, Germany: Pour le Mérite. ISBN 3-932381-22-X.
  • Scherzer, Veit (2007). Ritterkreuzträger 1939 - 1945 Die Inhaber des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939 von Heer, Luftwaffe, Kriegsmarine, Waffen-SS, Volkssturm sowie mit Deutschland verbündeter Streitkräfte nach den Unterlagen des Bundesarchives. Jena, Germany: Scherzers Miltaer-Verlag. ISBN 978-3-938845-17-2.

NoteModificare

  1. ^ După Fellgiebel, Walter-Peer: Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939—1945, Friedberg 1993, ISBN 3-7909-0284-5; Alte surse spun 7175 (Scherzer), 7318 sau 7361, printre care 73 de străini.