Lajos Takács (politician)
| Lajos Takács | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Ocna Sibiului, România |
| Decedat | (74 de ani) Cluj-Napoca, România |
| Căsătorit cu | Margareta Takács |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | universitar[*] politician jurist |
| Limbi vorbite | limba română |
| Membru în Consiliul de Stat al României | |
| În funcție – | |
| Rector în Universitatea din București | |
| În funcție – | |
| În funcție – | |
| Deputat în Marea Adunare Națională în Marea Adunare Națională | |
| În funcție – | |
| Secretar general în Uniunea Populară Maghiară | |
| Partid politic | PCR |
| Alma mater | Universitatea Babeș-Bolyai |
Modifică date / text  | |
Lajos (Ludovic) Takács (n. , Ocna Sibiului, Sibiu, România – d. , Cluj-Napoca, România) a fost un jurist și om politic comunist din România, membru al Partidului Comunist Român din 1945.
A fost absolvent al facultății de drept, profesor la Universitatea Bolyai din Cluj (unde a fost rector între 1947-1952) și la Universitatea din București (rector între 1956-1959), specialist în dreptul internațional.
Din 1945 a îndeplinit funcția de secretar general al Uniunii Populare Maghiare, ministru subsecretar la Subsecretariatul de Stat al Naționalităților (1947), ministru adjunct la Președinția Consiliului de Miniștri pentru problemele naționalităților conlocuitoare (1948-1952).
În anul 1952 a fost suspendat din funcțiile politice, iar în anul următor a fost exclus din partid sub pretextul că înainte de 1944 a fost secretarul general al Comunității Maghiare din Banat și ar fi avut legături cu Consulatul Maghiar din Arad, care făcea și spionaj în favoarea Ungariei. În anul 1957 Comisia de Control a PCR revine asupra excluderii. Lajos Takács a fost căsătorit cu Margareta Takács.[1] Ulterior, Lajos Takács a fost membru supleant în CC al PCR (1965-1979) și membru în Consiliul de Stat (1961-1975).
Decorații
modificare
Ordinul Muncii clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[2]
Bibliografie
modificare- Ludovic Takács, Drept internațional public, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1976.
Note
modificare- ^ http://www.edrc.ro/docs/docs/maghiarii2/d363-442.pdf
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.