Liana Pasquali

harpistă
Liana Pasquali
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Rijeka, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedată (94 de ani) Modificați la Wikidata
Cagliari, Sardinia, Italia Modificați la Wikidata
Căsătorită cuLászló Lőrinczi Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesoară de muzică[*]
harpist[*][[harpist (musician who plays the harp)|​]]
profesoară universitară[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materConservatoires nationaux supérieurs de musique et de danse[*]  Modificați la Wikidata

Liana Pasquali (n. , Rijeka, Austro-Ungaria – d. , Cagliari, Sardinia, Italia) a fost o harpistă italiano-română, soția scriitorului maghiar László Lőrinczi.[1]

Carieră modificare

A studiat la Conservatorul Santa Cecilia din Roma, apoi și-a continuat studiile la Paris, unde a fost singurul student străin al lui Marcel Tournie, un celebru profesor de harpă. A debutat la Paris, apoi s-a mutat la Cluj în 1947, unde a cântat la opera română și a predat la Conservatorul de muzică. Din 1955 a locuit la București. La invitația lui Egizio Massini, a devenit harpistă la Opera Română din București, dar în același timp a predat la Conservatorul din București. La vârful carierei sale, a evoluat la Salzburg în 1956, unde a cântat piese de Mozart și Debussy sub conducerea dirijorului Igor Markevici. În România ca solistă a colaborat cu dirijori celebri precum George Georgescu, Constantin Silvestri, Alfred Alessandrescu, Theodor Rogalski, Mircea Basarab, Mihai Brediceanu și Iosif Conta. A avut studenți renumiți ca Ion Ivan Roncea (câștigătorul premiului I la cel de-al VI-lea concurs internațional israelian de harpă, 1976), Elena Ganțolea și Tatiana Bunea.

A realizat mai multe transcripții pentru harpă (de exemplu, operele lui Johann Sebastian Bach și dansurile maghiare ale lui Ferenc Farkas).

A fost căsătorită cu poetul, jurnalistul și traducătorul maghiaro-român László Lőrinczi (1919-2011), cu care a avut o fiică pe nume Marinella Lőrinczi, care a predat mai târziu la Universitatea din Cagliari.[1]

Note modificare

  1. ^ a b „In memoriam Marco Cugno”, Orizzonti culturali italo-romeni. Orizonturi culturale italo-române (7), iulie 2012, accesat în  

Bibliografie modificare