Lista conducătorilor Lorenei

articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia

Conducătorii Lorenei (Lotharingiei) au deținut diverse poziții sub diferitele guvernări asupra variatelor regiuni. Primii conducători au fost regi ai francilor, al căror regat era numit Lotharingia. Construcția latină "Lotharingia" a evoluat în timp în "Lorena" în franceză, "Lotharingen" în olandeză și "Lothringen" în germană. După Carolingieni, regatul a fost absorbit în statele vecine la finele secolului al IX-lea, asupra teritoriului respectiv fiind numiți la conducere diverși duci. La jumătatea secolului al X-lea, ducatul a fost divizat în Lorena Inferioară și Lorena Superioară, primul dintre ele devenind în timp Țările de Jos, iar cel de al doilea Ducatul Lorena, având o existență până în epoca modernă.

Regi ai LotharingieiModificare

Carol cel Pleșuv, regele Franciei apusene a pretins Lotharingia pentru sine, la moartea lui Lothar și a fost încoronat la Metz, însă fratele său Ludovic Germanul, care conducea în Francia răsăriteană, s-a opus, drept pentru care tratatul de la Meerssen din 870 a divizat Lotharingia între cei doi frați și, în continuare, între succesorii lor. În 880, tratatul de la Ribemont a acordat întreaga Lotharingie lui Ludovic cel Tînăr, fiul lui Ludovic Germanul și regele Franciei răsăritene.

În 922, Lotharingia a devenit parte integrantă din Regatul Germaniei.

Ducii de LorenaModificare

În 959, Lorena a fost divizată în două regiuni distincte: Superioară și Inferioară, fiecare fiind acordată câte unui markgraf sau viceduce, aflați sub autoritatea lui Bruno de Köln. La moartea lui Bruno din 965, Lorena Inferioară, al cărui markgraf murise, a rămas vacantă până în 977. În acel an, Carol a fost numit duce de Lotharingia Inferioară, iar Frederic, până atunci markgraf, a fost ridicat la rangul ducal în Lorena Superioară. Cele două ducate au rămas definitiv separate, urmând destine diferite, cu excepția scurtei perioade dintre 1033 și 1044.

Duci ai Lorenei InferioareModificare

Trebuie notat că numerotarea ducilor variază în funcție de surse.

Dinastia MatfridingilorModificare

Dinastia CarolingianăModificare

Casa de Ardennes–VerdunModificare

Casa de LuxemburgModificare

Casa de Ardennes–VerdunModificare

Dinastia salianăModificare

Casa de Boulogne (Ardennes–Bouillon)Modificare

Casa de Limburg  Modificare

Casa de Leuven  Modificare

Casa de Limburg  Modificare

Casa de Leuven  Modificare

  • Godefroi al II-lea de Leuven (11391142) (cunoscut și ca Godefroi al VI-lea), conte de Leuven și landgraf de Brabant
    • Godefroi de Stanton, fratele lui Godefroi, a deținut conducerea Lorenei Inferioare de la 1142- până în jur de 1154, când fiul său a atins majoratul.
  • Godefroi al III-lea de Leuven (11421190) (cunoscut și ca Godefroi al VII-lea), conte de Leuven, landgraf de Brabant, markgraf de Anvers
Trecerea sub Ducatul de Brabant, care a păstrat titlul de "duce de Lotharingia" până la 1795.

Duci ai Lorenei SuperioareModificare

Casa de Ardennes-BarModificare

Casa de Ardennes-VerdunModificare

Casa de Metz (Ardennes-Metz)Modificare

Portretul Numele Începutul domniei Sfârșitul domniei Note
Adalbert 1047 1048  
Gerard 1048 6 martie 1070  
Theodoric al II-lea 6 martie 1070 23 ianuarie 1115  
Simon I 23 ianuarie 1115 13 aprilie 1138  
Matia I 13 aprilie 1138 13 mai 1176  
Simon al II-lea 13 mai 1176 1205  
Frederic al IV-lea (numit și Frederic I) 1205 7 aprilie 1206  
Frederic al V-lea (numit și Frederic al II-lea) 7 aprilie 1206 10 octombrie 1213  
Theobald I 10 octombrie 1213 17 februarie 1220  
Matia al II-lea 17 februarie 1220 24 iunie 1251  
Frederic al VI-lea (numit și Frederic al III-lea) 24 iunie 1251 31 decembrie 1302  
Theobald al II-lea 31 decembrie 1302 13 mai 1312  
Frederic al VII-lea (numit și Frederic al IV-lea) 13 mai 1312 23 august 1328  
Rudolf (Raoul) 23 august 1328 26 august 1346 ucis în bătălia de la Crécy
Ioan I 26 august 1346 27 septembrie 1390  
Carol al II-lea 27 septembrie 1390 25 ianuarie 1431  
Isabela 25 ianuarie 1431 28 februarie 1453 Împreună cu soțul ei, ducele René I

Casa de AnjouModificare

Portretul Numele Începutul domniei Sfârșitul domniei Note
René I 25 ianuarie 1431 28 februarie 1453 cu soția sa, Isabela; duce de Anjou, conte de Provence, conte de Piemont, duce de Bar, rege al Neapolelui, rege titular al Ierusalimului și al Aragonului
Ioan al II-lea 28 februarie 1453 16 decembrie 1470 rege titular al Neapolelui (numit duce de Calabria)  
Nicolae I 16 decembrie 1470 24 iulie 1473  

Casa de LorenaModificare

Ramură colaterală a vechilor conducători din dinastia Ardennes–Metz, cunoscută sub numele de Casa de Lorena

Portretul Numele Începutul domniei Sfârșitul domniei Note
90px|center René al II-lea 24 iulie 1473 10 decembrie 1508 nepotul lui René I și al Isabelei; duce de Bar
Anton 10 decembrie 1508 14 iunie 1544  
Francisc I 14 iunie 1544 12 iunie 1545  
Carol al III-lea 12 iunie 1545 14 mai 1608  
Henric al II-lea 14 mai 1608 31 iulie 1624  
Nicola 31 iulie 1624 25 noiembrie 1625 fiica lui Henric al II-lea și ducesă de Bar; stările din Lorena au decis în cele din urmă că ea nu era eligibilă pentru a guverna și i-au acordat coroana unchiului ei, Francisc al II-lea, urmând ca soțul și vărul ei, Carol al IV-lea, să conducă ducatul după aceea
Francisc al II-lea 25 noiembrie 1625 1 decembrie 1625 a abdicat imediat în favoarea fiului său, Carol al IV-lea; d. 1632
Carol al IV-lea 1 decembrie 1625 19 ianuarie 1634 a abdicat în favoarea fratelui său
Nicolae al II-lea 19 ianuarie 1634 1 aprilie 1634 fugit în exil și nevoit să abdice în favoarea fratelui său mai mare, care este restaurat; ducatul rămâne sub control francez efectiv pentru următorii 27 de ani
Carol al IV-lea 1 aprilie 1634 18 septembrie 1675 nominal restaurat după abdicarea fratelui său; Lorena a fost ocupată de către francezi, iar ducele exilat între 1634 și 1661 și apoi din nou, de la 1670 până la moartea ducelui
Carol al V-lea Leopold 18 septembrie 1675 18 aprilie 1690 S-a aflat în exil, iar Lorena a fost ocupată de către Franța de-a lungul întregii sale domnii nominale
Leopold 18 aprilie 1690 27 martie 1729 S-a aflat în exil, iar Lorena a fost ocupată de către Franța până la 30 octombrie 1697; ocupată din nou de Franța între 1702 și 1714, deși ducele a rămas în funcție
Francisc al III-lea Ștefan 27 martie 1729 9 iulie 1737 a cedat Lorena la schimb pentru Marele Ducat de Toscana; ales împărat roman în 1745 ca soț al Mariei Terezia de Habsburg; d. 1765

Casa de LeszczyńskiModificare

Portretul Numele Începutul domniei Sfârșitul domniei Note
Stanislas 9 iulie 1737 23 februarie 1766 fost rege al Poloniei. După el, ducatul a fost moștenit de ginerele său, regele Ludovic al XV-lea al Franței și încorporat stăpânirilor acestuia

Vezi șiModificare

Legături externeModificare

Titles of the dukes of Lorraine from contemporary documents with bibliography


BibliografieModificare

Putnam, Ruth, Alsace and Lorraine: From Cæsar to Kaiser, 58 B.C.-1871 A.D., New York, 1915.