Lista monumentelor naturii de tip hidrologic din Republica Moldova
Ariile protejate din Republica Moldova sunt categorisite în mai multe tipuri, unul din care este monumente naturale. Acestea, la rândul lor, se împart în geologice sau paleontologice, hidrologice și botanice.
Lista dată conține cele 31 de monumentele naturii de tip hidrologic, conform Legii nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat.[1]
Amplasare
modificareCele 31 de monumente hidrologice sunt dislocate pe întreg teritoriul țării, în 19 unități administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova. Majoritatea — 29 din ele — sunt izvoare, dintre care două sunt cu apă minerală, iar altele două sunt izvoare-havuz. Celelalte două obiective protejate sunt un ecosistem acvatic și un rezervor de apă. Unele arii protejate includ mai multe obiecte, până la șapte în cazul izvoarelor din Horodiște, Rezina.[36]
Au o suprafață totală de 99,8 ha. Majoritatea sunt cu suprafață mică (aproximativ 0,5-2 ha). Ariile cu mai multe obiecte protejate au suprafețe mai mari (5-10 ha), iar ecosistemul acvatic „La Moară” se întinde pe o suprafață de 42 ha — aproape jumătate din suprafața totală.[36]
Clasificare
modificareParticularități fizice
modificareConform clasificării izvoarelor după situația geologică,[37] majoritatea monumentelor hidrologice sunt descendente de strat, de terasă, de vale, de luncă sau din roci compacte. După temperatura apei, toate izvoarele au apă rece. După gradul de mineralizare, majoritatea sunt oligominerale (până la 500 mg/l săruri); doar două izvoare — unul din Onițcani și al doilea din Hîrjauca — furnizează apă minerală, aceasta având și proprietăți curative.[36]
Debitul apei variază de la câțiva litri pe minut până la câteva sute de tone pe oră. Cel mai mare debit este înregistrat la izvorul Jeloboc de lângă Orhei (260 m3/oră). Se remarcă și izvoarele din Codreni, Horodiște, Plop, Cucuruzeni, Sămășcani, Vălcineț, Copceac.[36]
Proprietăți chimice
modificareCalitatea apelor subterane depinde de structura geologică a straturilor traversate și de factorii hidrodinamici.[38] Aflându-se sub pământ, apa are parametri relativ constanți, dar aceștia se schimbă odată ajunsă apa la suprafață, din cauza poluării solului și a apei. Astfel, apa din depunerile atmosferice și cea provenită din irigare transportă spre acviferul subteran substanțe precum săruri solubile, pesticide, îngrășăminte etc. și îl afectează în măsura în care o permit caracteristicile mediului poros din zona de pătrundere spre pânza de apă. De aceea, componența chimică a apei din monumentele hidrologice variază în funcție de poluare și particularitățile geologice ale zonei.[36]
După conținutul sărurilor dizolvate, al ionilor de clor, al sulfaților și nitraților, cât și după nivelul pH, apa din monumentele hidrologice de obicei corespunde normativului de apă potabilă.[36] Unele surse de apă, precum izvoarele din Ordășei, au o concentrație ridicată de ioni de NO3-, altele au apă dură sau un grad ridicat de mineralizare.[39]
Statut de protecție
modificareLista monumentelor naturii de tip hidrologic a fost oficializată prin publicarea Legii nr. 1538-XIII din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat în art. 442 din Monitorul Oficial nr. 66-68, la 16 iulie 1998.[36] Până în 2019, legea a avut 20 de modificări, majoritatea de terminologie, care nu au afectat lista monumentelor hidrologice. Conform acestei legi, monumentele hidrologice includ lacuri și alte bazine acvatice, izvoare, râuri, albii vechi și alte obiecte unice sau reprezentative din punct de vedere hidrologic.[1]
Importanța deosebită a acestor obiecte protejate, valoarea lor științifică și necesitatea măsurilor de protecție sunt subliniate în mai multe lucrări enciclopedice de mediu.[40][41] Doar câteva au fost recent restaurate și amenajate (precum cele din Plop, Fîntînița, Jeloboc, Cotova), restul aflându-se într-o stare nesatisfăcătoare. Majoritatea monumentelor hidrologice sunt lipsite de panouri informative. Este recomandată întreprinderea unei serii de măsuri pentru ameliorarea situației ecologice a acestor arii protejate: amenajarea teritoriului adiacent zonei protejate, inclusiv prin sădirea de copaci, lichidarea gunoiștilor, interzicerea pășunatului etc.[39]
-
Surplusul de apă de la izvorul Jeloboc
-
Izvorul-havuz din Proteagailovca (stânga Nistrului)
Note
modificare- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al am an ao ap aq ar as at „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în .
- ^ a b Postolache et al. 2016, p. 127.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 147.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 149.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 148.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 143.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 140.
- ^ a b c d Postolache et al. 2016, p. 141.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 142.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 117.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 116.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 118.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 119.
- ^ a b Postolache et al. 2016, p. 123.
- ^ a b Postolache et al. 2016, p. 124.
- ^ a b Postolache et al. 2016, p. 125.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 139.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 150.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 114.
- ^ a b Postolache et al. 2016, p. 115.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 146.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 137.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 131.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 132.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 133.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 134.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 145.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 120.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 121.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 122.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 130.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 128.
- ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 129.
- ^ Postolache et al. 2016, p. 151.
- ^ Postolache et al. 2016, p. 144.
- ^ a b c d e f g Postolache et al. 2016, p. 112.
- ^ Zăvoianu, I. (). Hidrologie, ed. a IV-a. București: Editura Fundației „România de Mâine”.
- ^ Varduca, A. (). Protecția calității apelor. București: Ed. HGA.
- ^ a b Postolache et al. 2016, p. 113.
- ^ Pârvu, Constantin (). Dicționar enciclopedic de mediu. București: Ed. Regia Autonomă, „Monitorul Oficial”.
- ^ Dediu, I. (). Enciclopedie de ecologie. Academia de Științe a Moldovei. Chișinău: Știința.
Bibliografie
modificare- Postolache, Gheorghe; David, Anatolie; Pascari, Viorica; Nicora, Igor (). Ariile protejate din Moldova. Academia de Științe a Moldovei, Institutul de Ecologie și Geografie, Institutul de Zoologie et al. Vol. 1: Monumente ale naturii: geologice, paleontologice, hidrologice, pedologice. Știința. ISBN 978-9975-85-058-2.
Legături externe
modificare- Materiale media legate de monumentele naturii de tip hidrologic din Republica Moldova la Wikimedia Commons
- Harta monumentelor naturii de tip hidrologic la Wikidata