Luceafărul (revistă fondată în 1958)
Luceafărul a fost o revistă bilunară a Uniunii Scriitorilor din România, care a apărut în 15 iulie 1958, la București, ca o continuatoare a publicației „Tînărul scriitor”. În etapa de concept, acesteia i s-a spus „Miorița“, mai apoi fiind definitiv redenumită în „Luceafărul“.[1]
Revista „Tînărul scriitor”[2] fusese înființată în 1948 cu scopul declarat de formare instituționalizată a unei generații de tineri scriitori, necontaminați de ideologia burgheză[3], prin Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”.
De la început, revista Luceafărul, care avea 12 pagini, și-a declarat scopul de a promova tinerii scriitori.
În anii 1970-1980 revista devenise „un organ de propagandă naționalist-comunistă”,[4] fiind văzută din exteriorul României ca fiind de extremă dreaptă.[5]
După 1989 revista Luceafărul a apărut într-o serie nouă, cu titlul „Luceafărul de dimineață”, inițiată de Laurențiu Ulici, devenit între timp și președinte al Uniunii Scriitorilor din România. După dispariția acestuia, publicația a fost condusă, până în noiembrie 2007, de prozatorul Marius Tupan.[6]
Redactori-șefi
modificare- Mihai Beniuc (1958–1961)
- Dan Deșliu (1961–1963)
- Eugen Barbu (1963-1968)
- Ștefan Bănulescu (1968-1971)
- Virgil Teodorescu (1972-1974)
- Nicolae Dragoș (1974-1980)
- Nicolae Dan Fruntelată (1980-1990)
- Laurențiu Ulici (1990-2000)
- Marius Tupan (2000-2007)
Note
modificare- ^ Pe firul apei: Revista Tânărul scriitor
- ^ Răduț Bîlbîie Tânărul scriitor - o monografie, Editura Tritonic, 2005, ISBN: 973-733-023-4
- ^ Tanarul scriitor o monografie
- ^ MIRCEA DINESCU[nefuncțională], Alex. Ștefănescu, România Literară, anul 2000, numărul 48, accesat la 19 iunie 2013
- ^ David S. Wyman, Charles H. Rosenzveig, The World Reacts to the Holocaust, Johns Hopkins University Press, Baltimore and London, 1996, p. 245
- ^ Uniunea Scriitorilor – Reviste