Lucian Scurtu

Date personale
Lucian Scurtu
Născut	3 octombrie 1954 (70 de ani)
Naționalitate	română
Ocupație	poet, profesor.
Activitatea literară
Mișcare/curent literar	postmodernism
Modifică date / text

Literatura română
Pe categorii
Istoria literaturii române
Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană
Curente în literatura română
Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism
Scriitori români
Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii
Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
v • d • m

Lucian Scurtu (n. 3 octombrie 1954 în Holbav, Brașov) este un poet român aparținând generației literare 80-90. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.^[1]

Biografie

Lucian Scurtu s-a născut la 3 octombrie 1954 în localitatea Holbav, Brașov, într-o familie de învățători. În 1973 a absolvit Liceul teoretic din orașul Codlea, Brașov, iar în 1979 Facultatea de filologie-istorie (secția istorie-geografie) a Universității de Vest din Timișoara. Între 1979-1990 este profesor navetist într-o serie de localități bihorene (Margine, Tămășeu, Cadea), iar din 1990 profesor la Oradea (Gimnaziile D. Cantemir și O. Goga, Liceul de Artă). În perioada studenției frecventează cenaclul literar Pavel Dan al Casei de Cultură a studenților din Timișoara și cenaclul Iosif Vulcan al Bibliotecii Județene Gheorghe Șincai din Oradea (coordonat de Virgil Podoabă). Debutează cu poezie în aprilie 1978 în revista Forum Studențesc din Timișoara. Fost redactor al revistei de cultură Caietele Oradiei. Nu a fost membru P.C.R. În august 1976 a fost anchetat de organele de Securitate, acuzat de acțiuni dușmănoase contra regimului comunist. A publicat poezie în România Literară, Familia^[2], Vatra, Convorbiri Literare, Orizont, Poesis, Tribuna, Arca, Argeș, Calende, Dacia Literară, Discobolul, Euphorion, Apostrof, Ramuri, Hyperion, Caiete Silvane, Mișcarea Literară, Acolada, Mozaicul etc. Scrie cronici literare în revistele Familia, Vatra, Convorbiri Literare, Discobolul, Scriptor, Argeș, Luceafărul de Dimineață, Arca, Poesis, Caietele Oradiei. Despre poezia sa au scris Ana Blandiana, Alex Ștefănescu, Gheorghe Grigurcu, Al. Cistelecan, Ioan Moldovan, Ion Simuț, Viorel Mureșan, Mircea A. Diaconu, Mircea Bârsilă, Iulian Boldea, Romulus Bucur, Adrian Dinu Rachieru, Gheorghe Mocuța, Dumitru Augustin Doman, Ioana Cistelecan, Mircea Stâncel, Dumitru Augustin Doman, Em. Galaicu-Păun, Doru Pop, Horia Dulvac, Alexandru Sfârlea, Imelda Chința ș.a.^[3]

Cărți publicate

Lucyan Mărturisitorul, Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 1996.
Avatarii faraonului Gregor Samsa, Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 2001.
Bestiarul de fontă, Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 2004.
Regnul ascuns, Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 2008.
Mâna siameză, Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 2012.
Exitus, Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 2017.
Amurgul din afara trupului, Ed. Brumar, Timișoara, 2020.
Ispita lacheilor, Ed. Brumar, Timișoara, 2022.

În volume colective

Corabia cu poeți, Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 2002.
Poétes Oradiens, Editura Primus, Oradea, 2011.
Dirijabilul de hârtie, cele mai frumoase poezii, 1971-2011, Editura Ardealul, Targu-Mures, 2011
Empreintes poétiques (Amprente poetice), Editura Primus, Oradea, 2012.

Antologii

Este prezent în:

Poezia de după poezie - Ultimul deceniu, Em. Galaicu-Păun, Editura Cartier, Chișinău, 1999
Poeți români postmoderni, Iulian Boldea, Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2006
Colecția de călimări, Viorel Mureșan, Editura Caiete Silvane, Zalău, 2013
Literatura vestului apropiat, Dicționar biobibliografic al membrilor Uniunii Scriitorilor din România, Editura Mirador, Arad, 2013
Enciclopedia scriitorilor români contemporani de pretutindeni, Colecția „Pasărea Phoenix”, coordonată de Acad. Mihai Cimpoi, Tipografia Centrală, Chișinău, 2019
De gardă la Echinox, Viorel Mureșan, Editura Caiete Silvane, Zalău, 2019
Poezia optzecistă, Mircea Bârsilă, Editura Eikon, București, 2021

Premii

Premiul Revistei „Dacia Literară”, la Festivalul Național de Poezie „Porni Luceafărul”, Botoșani, 1993.
Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie Lucian Blaga, 1995.
Marele Premiu George Coșbuc și al Uniunii Scriitorilor din România, Bistrița, 2001.
Premiul M. G. Samarineanu, acordat la Zilele Revistei Familia, 2001.
Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad, 2004.
Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad, 2012.

Referințe critice

„Impresionează la Lucian Scurtu felul în care prezența continuă a morții nu stinge, ci amplifică lumina din interiorul cuvintelor”. Ana Blandiana
„Citindu-i cartea, nu putem a nu-l considera pe Lucian Scurtu drept un poet absolut remarcabil, cu o creație ce emoționează chiar prin fuga sa de orice emoție explicită. Un ex-orădean confirmă harul unui orădean actual”. Gheorghe Grigurcu
„Versurile ample și calme, ca respirația mării, sunt ale unui poet adevărat, cu o viziune cuprinzătoare asupra lumii”. Alex. Ștefănescu
„Sintaxa lehamitei e electrizată de cea a elanului iar gramatica notației e tulburată de cea a iluminării. Ritmurile imaginative merg și ele, într-o dualitate coerentă cu cea a dicțiunii, de la stricta consemnare la vocația inflamatorie. Confesiunea însăși trece, alternativ, cînd prin criza simplei extensii biografice, cînd prin cea a mistificării realului într-un proiect himeric”. Al. Cistelecan
„Cu îmbrățișări, sunteți extraordinar! Mă speriați cu cartea dumneavoastră nouă de poeme, scoasă parcă din infern (sau din rai?). M-aș bucura să aveți parte de o critică pe măsura versurilor. Sunteți un talent feroce, dacă pot să spun așa(….). Sunteți un poet frust, al naibii de original, care te intrigă, dacă nu te sperie….Un talent ieșit din comun, de prima mână. Toată admirația. Cu cele mai bune urări, LIS”. Liviu Ioan Stoiciu
„Poezia se află în ipostaza unui ins trezit din vis și reverii și care cade direct în coșmarul prodigios al cotidianului, dar care, parcă spre a face demonstrație de magie recuperatoare, convertește datele realului imediat într-un cronotop fast, fabulos, hibrid, ca pentru a reconstitui visul și a-i restitui ceva din ritualitatea interioară, reacreditându-l, astfel, ca teritoriu fericit și redemptiv al identității poetului”. Ioan Moldovan
„Postura în care se ipostaziază cel mai adesea Lucian Scurtu este aceea a contemplatorului care, privind spectacolul lumii, îl și trăiește. Distanța detașării nu-i decât un alt nume dat identificării cu lumea. În fond, poezia lui mizează tocmai pe această situație ambiguă: a fi în afara lumii și deopotrivă miez al ei”. Mircea A. Diaconu
„Sonetul este, pentru Lucian Scurtu, o formă de penitență. Poezia lui a fost, de la primul până la cel mai recent volum, o experiență din ce în ce mai degajată a limbajului: o cucerire progresivă a cotidianului, o extensiune a mărturisirii până la limita înstrăinării kafkiene, o sinuozitate ingenioasă a frazei lacome de concret. Un baudelairianism rezidual, un suflet când demonic, când angelic, își dispută două registre tematice și stilistice: morbiditate și delicatețe. Un decadentism repulsiv, cu molime, tumori, bube și geometrii corupte, reflectă <vizuina turmei>, pigmentată de numeroase inovații lexicale”. Ion Simuț
„Lucian Scurtu – eminent <absolvent> al cenaclului <Pavel Dan> din Timișoara – stăpânește cu talent și rafinament histrionic tehnica ambiguităților situațiilor de tip special : ceea ce pare simulare dobândește aparența unui act cât se poate de sincer, după cum autentica trăire este livrată, prin disimulare, ca spectacol destinat să ofere o farsă imagine despre sine. Mobilitatea atitudinală și, desigur, fuziunea dintre joc și seriozitate, sub semnul ficționalității, sunt susținute de o cuceritoare vervă imagistică și de o retorică ce ilustrează o valoroasă iscusință poetică. Atât substanța ludico-pesimistă a poemelor, cât și efectele generate de barocul <complex al Casandrei> înalță poezia lui Lucian Scurtu pe unul dintre cele mai interesante socluri din grădina liricii optzeciste”. Mircea Bârsilă
„Evident, o atare poezie cheamă un limbaj pe măsură; or, capacitatea lui Lucian Scurtu de a scrie carnal despre ființe și lucruri se dovedește a fi de-a dreptul remarcabilă. Autorul trece cu o lupă (în alte texte-lentilă)deasupra versului, stăruind uneori pe cutare sau cutare imagine, astfel obținînd niște texte reliefate aidoma plăcilor comemorative. Această privire mioapă îi dezvăluie priveliști pe care ochiul nostru grăbit nu le mai observă, Lucian Scurtu fiind un poet care gândește cu ochii. Dacă la începutul acestei cronici îl vedeam pe Lucian Scurtu (Lucyan Mărturisitorul) <bîjbîind cu mîinile tremurînde/ și (dînd) îngrozit peste propriul trup> - unde dreapta textualistă se întîlnește la un moment dat în rugăciune cu stînga <debilă> - în final el ne apare resemnat și chiar mîntuit. Cine are carte are patru mîini”. Em. Galaicu-Păun
„Dar unul din cele mai proeminente și rare, în ultimă instanță, simboluri ale acestei poezii este mărul. Aproape absent din poezia care se scrie azi, la acest autor mărul e nu numai recurent, dar și de un polisemantism petulant. În fructul acesta cu aparență banală, viața și moartea se întâlnesc pe ascuns, prin asocierea surprinzătoare a viermelui cu mugurul. Dezvoltându-se concentric, în strategii lirice tot mai subtile, simbolismul mărului atrage un limbaj eliptic și esențializat într-o baladă cu titlul Noi, tatăl mărului, cea mai frumoasă din carte. Mergând pe aceeași linie a „înrudirii” de tip familial, aici mărul poate fi chiar un reprezentant alegoric al poetului”. Viorel Mureșan
„Poemul e spus, dar nu pentru cititor - să nu ne lăsăm prinși în capcană! – cititorul e doar oglinda care reflectă, împrăștie și adună dimpreună toate fețele poetului. Așadar, poemul e rostit pentru re-descoperirea liniștii auctoriale, poemul se cere a fi împlinit, căutându-se, cu ciudă ori disperare, calea proprie constituirii lui. Lucian Scurtu știe că Matur este poemul vestic/ conceput la umbra turmelor îmbuibate, el descoperă că Niciodată nu ești prea tânăr să scrii un cuvânt bun despre moarte și concluzionează Poemul nu se scrie/ el se inventează asemenea locomotivei cu aburi/ după o noapte după care dacă închizi un ochi/ celălalt se deschide larg/ orbindu-l pe cel adormit/ cu bucăți mici de lumină. Cert este că poemele lui Lucian Scurtu rezistă prin ele însele”. Ioana Cistelecan

Note

^ Filiala Arad - Lucian Scurtu
^ Selecție de poezii publicate în Revista Familia, Oradea^{[nefuncțională]}
^ „Gheorghe Mocuța - Literatura vestului apropiat, Dicționar biobibliografic al membrilor Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad, pag. 282-287” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 26 decembrie 2014. Accesat în 21 ianuarie 2015.

Bibliografie

Lectură bibliografică suplimentară

Bardan Vasile. Poezia durerii de a trăi. (Lucian Scurtu, Avatarii faraonului Gregor Samsa, Oradea : Biblioteca revistei Familia, 2001). Caiete critice , nr. 1-2, 2002, p. 128-130, sursa - Biblioteca Centrală Universitară Cluj-Napoca - Scriitori romani - Istorie si critica literara, pag. 3945
Boldea Iulian. Amintirile lui Lucyan Mărturisitorul. (Lucian Scurtu, Avatarii faraonului Gregor Samsa, Oradea : Biblioteca revistei "Familia", 2001). Cuvintul, 7, nr. 8, 2001, p. 14, sursa - Biblioteca Centrală Universitară Cluj-Napoca - Scriitori romani - Istorie si critica literara, pag. 3945
Mureșan Viorel. Omul din piramida de fontă sau avarul cu moneda frumoasă. (Lucian Scurtu, Avatarii faraonului Gregor Samsa, Oradea : Biblioteca revistei Familia, 2001). Poesis, 13, nr. 3-4, 2002, p. 14-15, sursa - Biblioteca Centrală Universitară Cluj-Napoca - Scriitori romani - Istorie si critica literara, pag. 3945
Spânu Alexandru. Cărți românești. Lucian Scurtu, Lucyan Mărturisitorul. (Oradea : Biblioteca Revistei Familia, 1996). Luceafărul, nr. 2, 1997, p. 4., sursa - Biblioteca Centrală Universitară Cluj-Napoca - Scriitori romani - Istorie si critica literara, pag. 3946

Legături externe

[1] Filiala Arad - Lucian Scurtu

[2] Selecție de poezii publicate în Revista Familia, Oradea^{[nefuncțională]}

[3] „Gheorghe Mocuța - Literatura vestului apropiat, Dicționar biobibliografic al membrilor Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad, pag. 282-287” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 26 decembrie 2014. Accesat în 21 ianuarie 2015.

[1]

[2]

[3]