Ludovic cel Pios
| Ludovic cel Pios | |
 Ludovic cel Pios. Miniatură contemporană a abației Fulda datând din 826 reprezentându-l pe Ludovic cel Pios ca miles Christi (în română, „soldat al lui Hristos”), având drept fundal un poem al lui Rabanus Maurus. | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 778 Cassinogilum |
| Decedat | 20 iunie 840 Ingelheim |
| Înmormântat | abbaye de Saint-Arnould[*]  |
| Părinți | Carol cel Mare Hildegarde |
| Frați și surori | Carol cel Tânăr[*][3] Pepin de Italia[3] Pepin the Hunchback[*][3] Drogon[*][3] Hugh[*][3] Lothair[*][3] Theodoric[*][3] Rotrude[*][3] Theodrada[*][3] Bertha[*][3] Gisela[*][3] Alpais[*][3] Adelaide[*][3] Hildegard[*][3] Chrotais[*][3] Hiltrude[*][3] Ruodhaid[*][3] Adaltrude[*][1] |
| Căsătorit cu | Ermengarde de Hesbaye Judith de Bavaria |
| Copii | Lothar I, împărat carolingian Ludovic Germanul[4] Gisela[*][5] Carol cel Pleșuv[6][7] Arnulf of Sens[*][8] Rotrude[*][8] Bertha[*][8] Hildegard[*][5] Pepin I of Aquitaine[*] Alpais[*][9] Adelaide d'Aquitaine[*][9] |
| Religie | creștinism |
| Ocupație | monarh suveran[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | rege al francilor (–)[1] king of Aquitaine[*] (–)[1] împărat al Occidentului[*] (–)[1] Lista regilor Italiei medievale (–)[2] |
| Familie nobiliară | Carolingienii |
| Rege al Francilor | |
| Domnie | 814 - 840 rege al Aquitaniei 781, împărat în 814 |
| Încoronare | de către tatăl său: 13 Septembrie 813, Aachen; |
| Predecesor | Carol cel Mare |
| Succesor | Lothar I Ludovic II Carol al II-lea (cel Pleșuv), Împărat al Sfântului Imperiu Roman |
Modifică date / text  | |
Ludovic I cel Pios (în franceză Louis le Pieux, uneori Louis le Débonnaire[10], în germană Ludwig der Fromme), (n. 778, la Cassinogilum (localizare nesigură, fie Casseuil aproape de Bordeaux[11], Chasseneuil-du-Poitou în Vienne sau Casseneuil[12] în Lot-et-Garonne), Franța - d. 20 iunie 840, Ingelheim, în apropiere de Mainz, Germania) a fost rege al Aquitaniei din 781. Era fiul lui Carol cel Mare și al soției acestuia, Hildegard de Vintzgau. A domnit ca împărat al francilor împreună cu tatăl său din 813, iar ca singur fiu supraviețuitor ai lui Carol și Hildegard a devenit singurul conducător după moartea lui Carol cel Mare în 814, o poziție pe care o va deține până la stingerea din viață, cu excepția perioadei 833-34 când a fost temporar înlăturat.
Domnia sa a fost marcată de numeroase amenințări la adresa Imperiului Carolingian: el nu va trebui doar să țină piept raidurilor vikingilor și presiunii bretonilor, dar și revoltei propriilor săi fii care l-au amenințat cu mai multe ocazii. Ambițiile marilor familii aristocratice se manifestau tot mai pregnant, punând în pericol puterea imperială.
Ca și majoritatea bărbaților franci, Ludovic, cel de-al doilea fiu al lui Carol cel Mare, se aștepta să-și împartă moștenirea cu frații săi, Carol cel Tânăr și Pepin. Cei doi au murit însă înaintea sa.
Ludovic a realizat planuri de a-și împărți imperiul între cei trei fii ai săi din prima căsătorie cu Ermengarde: Lothar I (care a primit titlul de co-împărat), Pepin din Aquitaina și Ludovic Germanul. După aceea s-a recăsătorit cu Judith de Bavaria, având un al patrulea fiu, Carol cel Pleșuv. Redivizarea imperiului pentru a-l lua pe Carol în considerare i-a determinat pe fiii săi mai bătrâni să cauzeze o revoltă în 822. Luptele au continuat până la moartea lui Ludovic în 840.
După Lupta de la Fontenay (841), disputa a fost incheiată prin Tratatul de la Verdun din 843, care a împărțit imperiul franc în trei părți, începuturile unor noi țări precum Franța și Imperiul Romano-German.
Numele și supranumele lui Ludovic IModificare
Originea numelui LudovicModificare
Ludovic, prenume de origine germanică, uneori latinizat în Hludovicus sau Ludovicus, este un prenume tradițional pe care-l găsim în genealogia regală francă, și care începe cu Clovis, formă franțuzită a numelui germanic « Hlod(o)wig », în germana modernă « Lud(e)wig », latinizat în Clodovicus (devenit « Clovis » prin deformare).
Ludovic «cel Pios»Modificare
Calificativul «cel Pios» este atestat încă din timpul vieții sale (în latină: pius), în special prin biografia scrisă de corepiscopul de Trier, Thegan (trăitor înainte de 800 - decedat prin 850), unul dintre cei trei biografi ai săi: Vita Hludovici Pii, și în textul scris de consilierul său Agobard de Lyon, foarte critic față de Judith, cea de a doua soție a lui Ludovic, fiind un fervent susținător al lui Lothar, principal artizan al depunerii lui Ludovic în 833: Libro duo pro filiis et contra Iudith uxorem Ludovici Pii.
Acest supranume este legat de politica sa religioasă, net mai favorabilă Bisericii decât cea a lui Carol cel Mare. În timpul domniei sale, Ludovic a reformat mănăstirile și a schimbat politica față de papalitate angajându-se să respecte patrimoniul Sfântului Petru, și să nu intervină în alegerile pontificale. Papa a avut astfel, după perioada de control exercitat de Carol cel Mare, o oarecare independeță politică.
Este posibil și ca supranumele de „cel Pios” să-l fi obținut prin înclinația sa de a izbucni în lacrimi când intra în locurile sfinte, cum se întâmpla când se reculegea la mormântul tatălui său, Carol cel Mare, la Aachen.[13]
La curte s-a înconjurat de clerici care îl consiliau, ca Agobard (769?-840), Fredegis († 834) și Benedict de Aniane (750-821). În 822, el a îndeplinit o penitență publică la Attigny. Pe scurt, politica religioasă a lui Ludovic cel Pios și-a propus să consolideze unitatea Imperiului, un imperiu carolingian fundamental creștin.
Ludovic «le Débonnaire»Modificare
Cât despre supranumele de «Débonnaire», acesta nu apare decât o singură oară, în Evul Mediu Timpuriu, în biografia datorată unui autor anonim, cunoscut și prin supranumele de Astronomul, în Vita Hludovici, în română, „Viața lui Ludovic”. El nu folosește superlativul latin mitissimus („foarte blând”), care se traduce, în franceză prin «débonnaire», decât o singură dată, în relatarea sa (capitolul 21). Dar acest termen a fost reluat în 1275 de către un cleric la Saint-Denis numit Primat, în Grandes Chroniques de France, apoi de alți cronicari și istorici, care i-au dat, prin urmare, o importanță nejustificată.
BiografieModificare
Origini și începuturiModificare
...
Ludovic era cel de-al șaselea copil și al patrulea fiu al lui Carol cel Mare; al cincilea copil și al treilea fiu al celei de-a doua soții a sa. Carol cel Mare[14] s-a căsătorit cu Hildegard de Vintzgau, din familia bavareză Agilolfing.[15]
În vara anului 778, când Hildegard aducea pe lume doi gemeni, Ludovic și Lothar (care a murit la puțin timp după aceea) Carol cel Mare era plecat în expediție în Spania. Nașterea s-a desfășurat într-una din reședințele regale, villa Cassinogilum, care corespunde mai sigur cu actuala comună Chasseneuil-du-Poitou (departamentul Vienne), decât cu Casseuil (departamentul Gironde) pe Garonne[11], selon les historiens[16], deși o lucrare din 1660[12] indică Casseneuil în Lot-et-Garonne, unde fratele geamăn al viitorului rege Ludovic, Clotar (sau Lothar) ar fi murit și ar fi fost înmormântat la vârsta de 2 ani.
La data de 15 aprilie 781, în cursul celebrării sărbătorii Paștilor la Roma, Carol cel Mare a dispus încoronarea ca rege al Aquitanilor de către papa Adrian I.[17] Nu avea nici trei ani. În aceeași ceremonie a fost încoronat și cel de-al treilea fiu al lui Carol cel Mare, Pepin[18], care nu avea nici patru ani, ca rege al Italiei. Puțin timp după aceea, în ciuda vârstei foarte fragede a lui Ludovic, acesta a fost trimis în Aquitania, sub paza unui tutore, Arnold, și a altor ofițeri.[19]
Rege al Aquitaniei (781-814)Modificare
În timpul domniei în Aquitania, guvernarea a fost mai întâi asigurată de Carol cel Mare, care îi numea pe conții franci. Începând din anii 790 (avea 12 ani), Ludovic juca și el un rol în guvernarea regatului său.
Principalele personalitățile ale regatului Aquitaniei erau Benedict de Aniane, consilier al lui Ludovic, de origine vizigotică, și Guillaume, conte de Toulouse începând din 788 în locul lui Chorso, bătut de un corp al armatei musulmane. Se pot aminti și Bégon, ginere al lui Ludovic începând din 806, și Hélisachar, cancelarul său în 814.
În timpul acestei perioade, Ludovic a trăit mai cu seamă în palatele sale aquitane, la Doué-La-Fontaine, aproape de Saumur, Angeac între Angoulême și Saintes, Cassinogilum (foarte probabil Chasseneuil-du-Poitou), și Ébreuil[20], sau încă Jocundiacum (azi Le Palais-sur-Vienne, aproape de Limoges).
Durant cette période, Louis vit le plus souvent dans ses palais royaux aquitains, à Doué-La-Fontaine, près de Saumur, Angeac entre Angoulême et Saintes, Cassinogilum (très probablement Chasseneuil-du-Poitou), et Ébreuil[21], ou encore Jocundiacum (aujourd'hui Le Palais-sur-Vienne, près de Limoges).
În mai multe rânduri, Ludovic a fost chemat de tatăl său, Carol cel Mare, să vină să petreacă, câtva timp, la curte:
- în 785 (avea 8 ani) la Paderborn[22] (în Țara saxonă, la peste 1.000 km) ;
- în 791 (avea 14 ani) la Ratisbona[23], unde Carol cel Mare l-a înarmat cu o spadă;
- în 797 (avea 20 de ani) la Herstelle[24] (Saxe), cu frații săi mai în vârstă, Pepin și Carol;
- în 795, s-a căsătorit cu Ermengarda de Hesbaye; din această căsătorie s-au născut: Lothar în 795, Pepin în 797 și Ludovic Germanicul în 806 precum și două fete, Hildegard și Rothruda (cf. Secțiunea «Genealogie») ;
- în 800, a avut o întrevedere cu tatăl său, Carol cel Mare, la Tours[25], când acesta din urmă parcurgea nordul Galiei înainte de a se duce la Roma; probabil Carol cel Mare se gândise să-l facă să meargă la Roma, în decembrie 800, însă apoi a renunțat[26];
- în septembrie 813, când frații săi mai mari decedaseră recent, Ludovic era la Aachen pentru a fi proclamat împărat de către adunarea celor mari, apoi, la 11 septembrie a fost încoronat de către Carol cel Mare.[27] A fost ultima întâlnire dintre tată și fiu care s-a reîntors în Aquitania.
| La această pagină sau secțiune se lucrează în prezent. Dacă observați că la acest articol nu se mai lucrează de 10 zile puteți șterge această etichetă. |
NoteModificare
- ^ a b c d La Préhistoire des Capétiens[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ La Préhistoire des Capétiens[*], p. 39 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q La Préhistoire des Capétiens[*], p. 200-210 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ La Préhistoire des Capétiens[*], p. 285-286 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b La Préhistoire des Capétiens[*], p. 256 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ La Préhistoire des Capétiens[*], p. 301-307 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Kindred Britain
- ^ a b c La Préhistoire des Capétiens[*], p. 255 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b The Peerage
- ^ În română, „Ludovic cel Blajin” / „Ludovic cel Blând” / „Ludovic cel Indulgent”.
- ^ a b Albert Dauzat et Charles Rostaing, Dictionnaire étymologique des noms de lieux en France, Paris, Librairie Guénégaud, 1989, (Première édition, Paris, 1963), 738 de pagini, ISBN 2-85023-076-6, p. 152.
- ^ a b Description générale de l'EVROPE qvatriesme partie du monde tome second (în Français), Paris: Denys Béchet et Lovis Billaine ruë S. Iacques.
- ^ Jean-Joseph Julaud, L'Histoire de France pour les nuls, tome 1, p. 26.
- ^ Riché 1983. , «Format:Nobr rom: Copiii lui Carol cel Mare». Acesta a fost căsătorit cu Désirée, pe care a repudiat-o; a avut un fiu cu o concubină, Himiltrude.
- ^ Riché 1983. , «Format:Nobr rom: Familii din Bavaria și din Alemania».
- ^ de L., T. (), Notes diverses, Cassinogilum et M. Jullian, Revue de l'Agenais.
- ^ Ernest Lavisse, Histoire de France depuis les origines jusqu'à la Révolution, AMS Press, 1969, Citiți on-line, p. 292.
- ^ Până la această ceremonie de încoronare, Pepin de Italia purta numele de Carloman.
- ^ Minois 2010, p. 214..
- ^ Riché 1983, p. 167. .
- ^ Riché 1983, p. 167. .
- ^ Minois 2010, p. 250. .
- ^ Minois 2010, p. 276. .
- ^ Minois 2010, p. 326. .
- ^ Minois 2010, p. 350. .
- ^ Minois 2010, p. 352. .
- ^ Stéphane Lebecq, Les origines franques Ve - IXe siècles, Seuil (Nouvelle histoire de la France médiévale, 1), 1990, p. 275.
| Predecesor: Carol cel Mare |
Împărat al Occidentului 813 - 840 |
Succesor: Lothar I |
| Predecesor: Carol cel Mare |
Rege al francilor 814 - 840 |
Succesor: Carol cel Pleșuv în Francia Occidentală |
| Predecesor: Carol cel Mare |
Rege al francilor 814 - 840 |
Succesor: Lothar I în Francia de Mijloc |
| Predecesor: Carol cel Mare |
Rege al francilor 814 - 840 |
Succesor: Ludovic Germanul în Francia Răsăriteană |