Magdolna Miklós
| Magdolna Miklós | |||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 | |||||||||||||||
| Informații generale | |||||||||||||||
| Nume complet | Magdolna Miklós-Ilyés | ||||||||||||||
| Data nașterii | (76 de ani) | ||||||||||||||
| Locul nașterii | Odorheiu Secuiesc, România | ||||||||||||||
| Naționalitate | Română | ||||||||||||||
| Înălțime | 1,8 m | ||||||||||||||
| Greutate | 80 kg | ||||||||||||||
| Poreclă | Magda | ||||||||||||||
| Post | Intermediar stânga | ||||||||||||||
| Informații despre echipă | |||||||||||||||
| Echipa actuală | Retrasă din activitate | ||||||||||||||
| Cluburi de juniori | |||||||||||||||
| Ani | Club | ||||||||||||||
| –1966 |
.svg){kind=small} Voința Odorhei | ||||||||||||||
| Cluburi de seniori* | |||||||||||||||
| Ani | Club | ||||||||||||||
| 1966– |
Voința Odorhei | ||||||||||||||
| Echipa națională | |||||||||||||||
| Ani | Țară | Ap | (G) | ||||||||||||
| 1966–1979 |
România | 198 | (396) | ||||||||||||
Palmares
| |||||||||||||||
|
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern # Selecții și goluri la națională până la data de 8 aprilie 2012 | |||||||||||||||
Modifică date / text  | |||||||||||||||
Magdolna „Magda” Miklós-Ilyés (ortografiat și Magdalena Miklós-Ilyés, uneori Magda Micloș Ilieș[1][2] sau Magdalena Mikloș[3], n. 4 iulie 1948, Odorheiu Secuiesc) este o fostă handbalistă română de etnie maghiară, care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de intermediar stânga.
Biografie
modificareMagdolna Miklós și-a început activitatea sportivă la Clubul Sportiv Voința Odorhei, mai întâi la secția de atletism, unde s-a antrenat pentru probele de 200 și 400 de metri.[4] Începând din 1963[5], ea s-a transferat la secția de handbal, unde și-a petrecut perioada de juniorat sub îndrumarea antrenorului Tamás Ignác.
Miklós a făcut parte din echipa României care a cucerit medalia de aur în Olanda, la Campionatul Mondial pentru Tineret din 1967. Deoarece la acest turneu nu au participat decât echipe din Europa, Federația Internațională de Handbal a decis să îl considere doar o ediție experimentală, nu una oficială.[6]
Magdolna Miklós a fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1971, care s-a desfășurat în Olanda,[7] precum și a echipei naționale care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia.[6] De asemenea, a făcut parte și din selecționata României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS.[8]
În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României.[8] Clasamentul intermediarilor stânga a fost următorul: Magdolna Miklós (47 de voturi), Irene Oancea (24 de voturi), Victoria Amarandei (19 voturi), Georgeta Lăcustă (14 voturi), Maria Serediuc (5 voturi).[8] În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire.[8]
Astfel, în final, Magdolna Miklós a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal.[6] Ea a jucat în toate cele cinci meciuri și a înscris 14 goluri.[3][8]
Magdolna Miklós a fost chemată pentru prima dată în 1966 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 198 de partide, în care a înscris 396 goluri.[9]
La nivel de club, Miklós și-a petrecut întreaga carieră la Voința Odorhei, deși a avut oferte de la echipe din București și Timișoara.[10] În 1975 a câștigat cu Voința medalia de bronz în campionatul intern, denumit la acea vreme Divizia A.[10]
Viața personală
modificareÎn 1979 Magdolna Miklós s-a retras din activitate, a absolvit Facultatea de Educație Fizică și a lucrat ca profesor de sport și antrenor până la vârsta de pensionare.[5] Este căsătorită cu Ferenc Ilyés și are doi copii, handbaliști internaționali și ei.[4][5] Ambii sunt stabiliți în Ungaria. Fata, Annamária Ilyés, acum retrasă din activitate, a jucat pentru echipele naționale ale României și Ungariei. Băiatul, Ferenc Ilyés[11], care poartă numele tatălui, este component al echipei masculine a Ungariei.
Fosta handbalistă locuiește în continuare la Odorheiu Secuiesc, merge la meciurile echipei de băieți din localitate și antrenează o echipă de senioare alcătuită din handbaliste cu vârste cuprinse între 45 și 67 de ani.[10]
Palmares
modificare- Club
- Divizia A:
Medalie de bronz: 1975
- Echipa națională
- Campionatul Mondial:
Medalie de argint: 1973
- Campionatul Mondial pentru Tineret:
Medalie de aur: 1967
Distincții
modificareÎn 1970, Magdolnei Miklós i s-a conferit titlul de „Maestru al Sportului”, iar în 1998 titlul de „Maestru Emerit al Sportului” pentru medalia de argint obținută la Campionatul Mondial din 1973.[6]
În 1976, Magdolna Miklós a primit prin Decretul nr. 250 din 18 august 1976 distincția „Meritul Sportiv Clasa I”.[12]
În octombrie 2010, cu ocazia competiției „Trofeul Carpați”, Federația Română de Handbal a programat o ceremonie dedicată fostelor componente ale echipei naționale care au atins minimum o sută de selecții. Cu această ocazie Magdolnei Miklós i s-au înmânat o plachetă și o diplomă de excelență care îi conferă titlul de membru de onoare al FRH.[13]
În anul 2003, primarul din Odorhei, Jenő Szász, i-a înmânat lui Miklós un premiu pentru întreaga sa carieră sportivă.[5]
Referințe
modificare- ^ „Women Handball World Championship 1973 in Yugoslavia 08-15.12 Champion Yugoslavia”. todor66.com. Accesat în .
- ^ „Palmares de onoare 1936-2014” (PDF). Federația Română de Handbal. Accesat în .
- ^ a b Magdolna Miklós la Sports-Reference.com (arhivat la 1 aprilie 2020)
- ^ a b Jocha Károly (). „Miklós Magda: Tomori és Görbicz különösen jól játszott!” (în maghiară). jochapress.hu. Accesat în .
- ^ a b c d Tibor Zátyi (). „Ha újrakezdeném, akkor is a kézilabdát választanám” (în maghiară). Székelyhon.ro. Accesat în .
- ^ a b c d „Palmares, date statistice – Retrospectivă competiții interne și internaționale” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „1963-1974 Ascensiune, dominare mondială” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b c d e „Medalii Olimpice (m)-Fluctuații (f) 1975-1984” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Palmaresul individual și al echipelor naționale în jocurile interțări” (PDF). Federația Română de Handbal. p. 61 (poz.506). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b c Róbert Süli (). „Miklós Magdolna: Székelyudvarhely büszkesége” (în maghiară). Délmagyar.hu. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „A távolság nem akadály” (în maghiară). Délmagyar.hu. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „DECRET nr. 250 din 18 august 1976”. Monitorul Juridic. Accesat în .
- ^ „Federația de Handbal onorează jucătoarele cu peste 100 de selecții la națională”. ProSport. . Accesat în .
Legături externe
modificare