Wikipedia

Mangustă egipteană

Mangusta egipteană (Herpestes ichneumon) este o specie de mangustă. Trăiește în Egipt, Spania, Portugalia, Israel, și în cea mai mare aprte a Africii Subsahariene, exceptând Republica Congo, vestul Africii de Sud și Namibia. A fost introdusă în Madagascar și Italia.

Mangustă egipteană
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Herpestidae
Subfamilie: Herpestinae
Gen: Herpestes
Specie: H. ichneumon
Nume binomial
Herpestes ichneumon
(Linnaeus, 1758)
Răspândire
(verde - nativă, roșu - probabil introdusă)
Modifică text Consultați documentația formatului

Trăiește în păduri, savane sau scrub, aproape de apă.

Caracteristici

modificare
 
Craniu de mangustă egipteană

Blana lungă și aspră a mangustei egiptene este cenușie până la maro roșiatic și pătată cu pete maronii și galbene. Botul său este ascuțit, urechile sale sunt mici. Corpul este subțire este de, 48–60 centimetre (1 ft 7 in–2 ft 0 in) prelungit cuo coadă lungă cu vârf negru de 33–54 centimetre (1 ft 1 in–1 ft 9 in) . Picioarele din spate și o mică zonă din jurul ochilor sunt fără blană. Are 35–40 de dinți, cu canini foarte dezvoltați, utilizați pentru sfâșierea cărnii. Cântărește 1,7–4 kilograme (3,7–8,8 lb) .

Mangustele egiptene au fost observate în Portugalia, unde unele femele sunt mai mici decât masculii.

Femelele au 44 de cromozomi, iar masculii 43, întrucât un cromozom Y este translocat în autozom.

Distribuție și habitat

modificare

Mangusta egipteană trăiește în habitate mlăștinoase și nămoloase in apropiere de pâraie, râuri, lacuri și în zona de coastă. Acolo unde sunt tufișuri, în Peninsula Iberică, preferă zone apropiate de râuri cu vegetație densă. Nu apare în deșerturi. [2]

A fost înregistrată în Portugalia de la nord de râul Douro la sud și în Spania de la platoul central, Andalucía până la strâmtoarea Gibraltar . [3] [4]

În nordul Africii, apare de-a lungul coastei de la Sahara de Vest până la Tunisia și din nordul Egiptului în peninsula Sinai . [1] În Egipt, un exemplar a fost observat în oaza Faiyum în 1993. În același an, urmele sale au fost înregistrate în dune de nisip din apropierea coastei, lângă Sidi Barrani . [5] Un exemplar a fost observat pe o insulă din Lacul Burullus din Delta Nilului în timpul unui studiu ecologic la sfârșitul anilor '90. [6] În teritoriile palestiniene, a fost înregistrat în Fâșia Gaza și în Ierihon în Cisiordania în timpul anchetelor efectuate între 2012 și 2016. [7] În vestul Siriei, a fost observat în Latakia între 1989 și 1995. [8] În sudul Turciei, a fost înregistrat în provinciile Hatay și Adana . [9]

În Sudan, este prezent în vecinătatea așezărilor umane de-a lungul râului Rahad și în Parcul Național Dinder . [10] De asemenea, a fost înregistrat în complexul ariei protejate Dinder– Alatash în timpul anchetelor între 2015 și 2018. [11] În Etiopia, mangusta egipteană a fost înregistrată la altitudini de 2.000–3.000 metri (6.600–9.800 ft) în zonele muntoase etiopiene . [12] [13]

În Senegal, a fost observată în 2000 în Parcul Național Niokolo-Koba, care cuprinde în principal habitatul deschis dominat de ierburi . [14] În Parcul Național al Guineei din Nigerul de Sus, apariția mangustei egiptene a fost documentată pentru prima dată în timpul anchetelor din primăvara anului 1997. Inspectorii au găsit exemplare moarte la vânzare în sate situate în vecinătatea parcului. [15]

În Parcul Național Moukalaba-Doudou din Gabon, aceasta a fost înregistrată doar în habitatele savanei. [16] În Republica Congo, a fost observată în mod repetat în Parcul Național Odzala-Kokoua în timpul cercetărilor din 2007. [17]

În anii 1990, era considerată o specie comună în Parcul Național Mkomazi din Tanzania. [18]

Au fost propuse mai multe ipoteze pentru a explica apariția mangustei egiptene în Peninsula Iberică:

  • În mod tradițional, se credea că a fost introdus în urma invaziei musulmane din secolul al VIII-lea. [19]
  • Oasele de mangustă egipteană excavate în Spania și Portugalia erau datate cu carbon din primul secol. Prin urmare, oamenii de știință au sugerat o introducere în timpul epocii Hispania Romană și o utilizare pentru eliminarea șobolanilor și șoarecilor din zonele domestice. [20]
  • Alți autori au propus o colonizare naturală a Peninsulei Iberice în timpul Pleistocenului pe un pod terestru, când nivelul mării era scăzut între perioadele glaciare și interglaciare . Această populație ar fi rămas izolată de populațiile din Africa după ultima epocă glaciară . [21]

Comportament și ecologie

modificare
 
Mangusta egipteană este activă în timpul zilei

Mangusta egipteană este diurnă . [22] În Parcul Național Doñana, au fost observate mongoose egiptene unice, perechi și grupuri de până la cinci indivizi. Bărbații adulți au prezentat un comportament teritorial și și-au împărțit zonele de acasă cu una sau mai multe femele. Teritoriile de origine ale femelelor adulte s-au suprapus într-o oarecare măsură, cu excepția zonelor centrale unde și-au crescut descendenții. [23]

Prădă rozătoare, pești, păsări, reptile, amfibieni și insecte . De asemenea, se hrănește cu fructe și ouă. Pentru a sparge ouăle, le aruncă între picioare împotriva unei pietre sau a unui perete. [2] În Parcul Național Doñana, 30 de manguste egiptene au fost urmărite prin radio în 1985, iar fecalele lor au fost colectate. Aceste eșantioane conțineau rămășițe de iepure european ( Oryctolagus cuniculus ), șopârle de nisip ( Psammodromus ), broască iberică ( Pelobates cultripes ), carnea de mistreț ( Sus scrofa ), șoarecele algerian ( Mus spretus ) și speciile de șobolani ( Rattus ). [24] Cercetările din sud-estul Nigeriei au arătat că se hrănește și cu șobolani uriași ( Cricetomys ), șoarecele Temminck ( Mus musculoides ), șoarecele cu blană moale al lui Tullberg ( Praomys tulbergi ), musara nigeriană ( Crocidura nigeriae ), broasca lui Hallowell ( Amietophrynus maculatus ), maro african șarpe de apă ( Afronatrix anoscopus ) și scuipături Mabuya . [25] Atacă și se hrănește cu șerpi veninoși și este rezistentă la veninul viperei palestiniene ( Daboia palaestinae ), cobra deșertului negru ( Walterinnesia aegyptia ) și cobra scuipătoare cu gât negru ( Naja nigricollis ). [26]

În Spania, a fost înregistrată mai rar în zonele în care a fost reintrodus linxul iberic . [27]

Reproducere

modificare

Bărbații și femelele crescute în captivitate ating maturitatea sexuală la vârsta de doi ani. [28] În Parcul Național Doñana, curtarea și împerecherea se petrece primăvara între februarie și iunie. Doi până la trei pui se nasc între mijlocul lunii aprilie și mijlocul lunii august după o gestație de 11 săptămâni. [29] La început sunt fără păr și își deschid ochii după aproximativ o săptămână. Femelele au grijă de ele până la un an, ocazional și mai mult. Încep să se hrănească singuri la vârsta de patru luni, dar concurează pentru mâncarea care le-a fost adusă după acea vârstă. În sălbăticie, mangustele egiptene ajung probabil la vârsta de 12 ani. O mangustă egipteană captivă avea peste 20 de ani. [2] Perioada activă de reproducție a speciei este de 7,5 ani. [30]

Taxonomie

modificare

În 1758, Carl Linnaeus a descris o mangustă egipteană din zona Nilului din Egipt în lucrarea sa Systema Naturae și i-a dat numele științific Viverra ichneumon . [31] H.i.ichneumon (Linnaeus, 1758) este subspecia nominalizată . Următoarele specimene zoologice au fost descrise între sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul anilor 1930 ca subspecie:

În 1811, Johann Karl Wilhelm Illiger a inclus ichneumonul în genul Herpestes . [42]

Amenințări

modificare

Un sondaj al metodelor de braconaj în Israel efectuat în toamna anului 2000 a arătat că mangusta egipteană este afectată de capcane în zonele agricole. Majoritatea capcanelor găsite au fost amenajate de muncitori thailandezi. [43] Numeroase capete uscate de mangustă egipteană au fost găsite în 2007 pe piața Dantokpa din sudul Beninului, sugerând că este folosit ca fetiș în ritualurile animalelor. [44]

Conservare

modificare

Mangusta egipteană este listată în apendicele III la Convenția de la Berna și în anexa V la Directiva Uniunii Europene privind habitatele și speciile . [1] În Israel, viața sălbatică este protejată prin lege, iar vânătoarea este permisă numai cu permis. [43]

Referințe culturale

modificare

În catacombele din Anubis, la Saqqara, au fost excavate rămășițe mumificate de patru manguste egiptene în timpul lucrărilor începute în 2009. [45] La cimitirul Beni Hasan, în mormântul lui Baqet I datând din a 11-a dinastie a Egiptului este descrisă o mangustă egipteană în lesă. [46]

Poetul american John Greenleaf Whittier a scris o poezie ca elegie pentru un ichneumon, care fusese adus la Academia Haverhill din Haverhill, Massachusetts, în 183, poemul pierdut a fost publicat în numărul din 20 noiembrie 1902 al revistei „The Independent”. În poezia lui Christopher Smart, Jubilate Agno, pisica poetului Jeoffry a fost lăudată în linia 63: „Căci el a ucis șobolanul Ichneumon foarte pernicios pe uscat”, pentru un presupus atac asupra unei manguste egiptene.

Referințe

modificare
  1. ^ a b c Herrero, J., Cavallini, P. & Palomares, F. (2008). Herpestes ichneumon. În: IUCN 2008. Lista roșie a speciiilor periclitate IUCN. Descărcat pe 22 March 2009. Database entry includes a brief justification of why this species is of least concern
  2. ^ a b c Palomares, F. (). „Herpestes ichneumon Egyptian Mongoose (Ichneumon)”. În J. Kingdon; M. Hoffmann. The Mammals of Africa. V. Carnivores, Pangolins, Equids and Rhinoceroses. London: Bloomsbury. pp. 306−310. ISBN 9781408189962. 
  3. ^ Borralho, R., Rego, F., Palomares, F. and Hora, A. (). „The distribution of the Egyptian mongoose Herpestes ichneumon (L.) in Portugal”. Mammal Review. 26 (25): 229−236. doi:10.1111/j.1365-2907.1996.tb00143.x. 
  4. ^ Balmori, A. and Carbonell, R. (). „Expansion and distribution of the Egyptian mongoose (Herpestes ichneumon) in the Iberian Peninsula”. Galemys. 24: 83−85. doi:10.7325/Galemys.2012.N08. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Kasparek, M. (). „The Egyptian mongoose, Herpestes ichneumon, in western Egypt”. Zoology in the Middle East. 9 (1): 31–32. 
  6. ^ Basuony, M.I. (). „Herpestes ichneumon ichneumon (Linnaeus, 1758)”. Ecological Survey of Burullus Nature Protectorate. Mammals. Cairo: Nature Conservation Sector, Egyptian Environmental Affairs Agency. p. 19. 
  7. ^ Albaba, I. (). „The terrestrial mammals of Palestine: A preliminary checklist”. International Journal of Fauna and Biological Studies. 3 (4): 28−35. 
  8. ^ Masseti, M. (). „Carnivores of Syria”. ZooKeys (31): 229–252. doi:10.3897/zookeys.31.170. 
  9. ^ Özkurt, Ș.Ö. (). „Karyological and some morphological characteristics of the Egyptian mongoose, Herpestes ichneumon (Mammalia: Carnivora), along with current distribution range in Turkey” (PDF). Turkish Journal of Zoology. 39 (39): 482−487. doi:10.3906/zoo-1403-25. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  10. ^ Elnaiem, D.A., Hassan, M.M., Maingon, R., Nureldin, G.H., Mekawi, A.M., Miles, M., Ward, R.D. (). „The Egyptian mongoose, Herpestes ichneumon, is a possible reservoir host of visceral leishmaniasis in eastern Sudan” (PDF). Parasitology. 122 (5): 531–536. doi:10.1017/s0031182001007594. PMID 11393826. 
  11. ^ Bauer, H., Mohammed, A.A., El Faki, A., Hiwytalla, K.O., Bedin, E., Rskay, G., Sitotaw, E. and Sillero-Zubiri, C. (). „Antelopes of the Dinder-Alatash transboundary Protected Area, Sudan and Ethiopia” (PDF). Gnusletter. 35 (1): 26–30. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ Yalden, D.W., Largen, M.J., Kock, D. and Hillman, J.C. (). „Catalogue of the Mammals of Ethiopia and Eritrea. Revised checklist, zoogeography and conservation”. Tropical Zoology 9. 9 (1): 73−164. doi:10.1080/03946975.1996.10539304. 
  13. ^ Aerts, Raf (). Forest and woodland vegetation in the highlands of Dogu'a Tembien. In: Nyssen J., Jacob, M., Frankl, A. (Eds.). Geo-trekking in Ethiopia's Tropical Mountains - The Dogu'a Tembien District. SpringerNature. ISBN 978-3-030-04954-6. Accesat în . 
  14. ^ McGrew, W.C., Baldwin, P.J., Marchant, L.F., Pruetz, J.D., Tutin, C.E. (). „Chimpanzees (Pan troglodytes verus) and their mammalian sympatriates: Mt. Assirik, Niokolo-Koba National Park, Senegal”. Primates. 55 (4): 525−532. doi:10.1007/s10329-014-0434-2. PMID 24990446. 
  15. ^ Ziegler, S., Nikolaus, G., Hutterer, R. (). „High mammalian diversity in the newly established National Park of Upper Niger, Republic of Guinea”. Oryx. 36 (1): 73–80. doi:10.1017/s003060530200011x. 
  16. ^ Nakashima, Y. (). „Inventorying medium-and large-sized mammals in the African lowland rainforest using camera trapping”. Tropics. 23 (4): 151–164. doi:10.3759/tropics.23.151. 
  17. ^ Henschel, P., Malanda, G.A. and Hunter, L. (). „The status of savanna carnivores in the Odzala-Kokoua National Park, northern Republic of Congo”. Journal of Mammalogy. 95 (4): 882–892. doi:10.1644/13-MAMM-A-306. 
  18. ^ Eltringham, S. K., Morley, R.J., Kingdon, J., Coe, M. J. and McWilliam, N. C. (). „Checklist: Mammals of Mkomazi” (PDF). În Coe, M. J. Mkomazi: The Ecology, Biodiversity and Conservation of a Tanzanian Savanna. London: Royal Geographical Society, Institute of British Geographers. pp. 503–510. ISBN 9780907649755. [nefuncțională]
  19. ^ Cheylan, G. (). „Patterns of Pleistocene turnover, current distribution and speciation among Mediterranean mammals”. În Groves, R. H.; Groves, R. H.; Di Castri, F. Biogeography of Mediterranean invasions. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 227−262. ISBN 9780521360401. 
  20. ^ Detry, C.; Cardoso, J. L.; Mora, J. H.; Bustamante-Álvarez, M.; Silva, A. M.; Pimenta, J.; Fernandes, I.; Fernandes, C. (). „Did the Romans introduce the Egyptian mongoose (Herpestes ichneumon) into the Iberian Peninsula?”. The Science of Nature. 105 (11–12): 63. Bibcode:2018SciNa.105...63D. doi:10.1007/s00114-018-1586-5. PMID 30311012. 
  21. ^ Gaubert, P.; Machordom, A.; Morales, A.; et al. (). „Comparative phylogeography of two African carnivorans presumably introduced into Europe: disentangling natural versus human-mediated dispersal across the Strait of Gibraltar”. Journal of Biogeography. 38 (2): 341−358. doi:10.1111/j.1365-2699.2010.02406.x. 
  22. ^ Estes, R. D. (). The Behavior Guide to African Mammals: Including Hoofed Mammals, Carnivores, Primates. University of California Press. pp. 298–302. ISBN 0-520-08085-8. 
  23. ^ Palomares, F. and Delibes, M. (). „Social organization in the Egyptian mongoose: group size, spatial behaviour and inter-individual contacts in adults”. Animal Behaviour. 45 (5): 917–925. doi:10.1006/anbe.1993.1111. 
  24. ^ Palomares, F. (). „Opportunistic feeding of the Egyptian mongoose, Herpertes ichneumon (L.) in Southwestern Spain”. Revue d'Écologie (La Terre et la Vie). 48: 295–304. 
  25. ^ Angelici, F. M. (). „Food habits and resource partitioning of carnivores (Herpestidae, Viverridae) in the rainforests of southeastern Nigeria: preliminary results” (PDF). Revue d'Écologie (La Terre et la Vie). 55: 67–76. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  26. ^ Ovadia, M. and Kochva. E. (). „Neutralization of Viperide and Elapidae snake venoms by sera of different animals”. Toxicon. 15 (6): 541−547. doi:10.1016/0041-0101(77)90105-2. PMID 906038. 
  27. ^ Jiménez, J.; Nuñez-Arjona, J. C.; Mougeot, F.; Ferreras, P.; González, L. M.; García-Domínguez, F.; Muñoz-Igualada, J.; Palacios, M. J.; Pla, S. (). „Restoring apex predators can reduce mesopredator abundances”. Biological Conservation. 238: 108234. doi:10.1016/j.biocon.2019.108234. 
  28. ^ Dücker, V.G. (). „Beobachtungen über das Paarungsverhalten des Ichneumons (Herpestes ichneumon L.)” (PDF). Zeitschrift für Säugetierkunde. 25: 47–51. 
  29. ^ Palomares, F. and Delibes, M. (). „Some physical and population characteristics of Egyptian mongooses (Herpertes ichneumon L., 1758) in southwestern Spain”. Zeitschrift für Säugetierkunde. 57: 94–99. 
  30. ^ Pacifici, M., Santini, L., Di Marco, M., Baisero, D., Francucci, L., Grottolo Marasini, G., Visconti, P. and Rondinini, C. (). „Generation length for mammals”. Nature Conservation (5): 87–94. 
  31. ^ Linnaeus, Carl (). „Viverra ichneumon”. Caroli Linnæi Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis. Tomus I (ed. decima, reformata). Holmiae: Laurentius Salvius. p. 41. 
  32. ^ Gmelin, J. F. (). „Viverra cafra”. Caroli a Linné systema naturae per regna tria naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis. Tomus I (ed. Editio decima tertia, aucta, reformata). Leipzig: Georg Emanuel Beer. p. 85. 
  33. ^ Cuvier, F.G. (). „Mangouste d'Alger”. Histoire naturelle des mammifères : avec des figures originales, coloriées, dessinées d'après des animaux vivans. Tome VII. Paris: Blaise. p. 68. 
  34. ^ Gray, J. E. (). „Description of a new species of Ichneumon (Herpestes) discovered in Spain”. The Annals and Magazine of Natural History; Zoology, Botany, and Geology. 9 (55): 49−50. doi:10.1080/03745484209442954. 
  35. ^ Bocage, J.V.B. (). „Mammifières d'Angola et du Congo”. Jornal de Sciências Mathemáticas, Physicas e Naturaes Series 2. 2 (2): 1−32. 
  36. ^ Lönnberg, E. (). „Notes on some Mammals collected in the Congo Free State”. Arkiv för Zoologi. 4 (16): 1−14. 
  37. ^ Osgood, W.H. (). „Further new mammals from British East Africa”. Publications of Field Museum of Natural History, Zoological Series. 10: 15−21. 
  38. ^ Lönnberg, E. (). „Mammals collected in Central Africa by Captain E. Arrhenius”. Kongliga Svenska Vetenskapsakademiens Handlingar. 58 (2): 1−110. 
  39. ^ Cabrera, Á. (). „Mamíferos africanos nuevos”. Boletín de la Sociedad Española de Historia Natural. 24 (4): 216−224. Arhivat din original la . Accesat în . 
  40. ^ Roberts, A. (). „Some new S. African mammals and some changes in nomenclature”. Annals of the Transvaal Museum. 11 (4): 245−267. 
  41. ^ Roberts, A. (). „Preliminary description of fifty-seven new forms of South African mammals”. Annals of the Transvaal Museum. 15 (1): 1−19. 
  42. ^ Illiger, C. D. (). „Genus Herpestes”. Prodromus systematis mammalium et avium additis terminis zoographicis uttriusque classis. Berlin: Sumptibus C. Salfeld. p. 135. 
  43. ^ a b Yom-Tov, Y. (). „Poaching of Israeli wildlife by guest workers” (PDF). Biological Conservation. 110 (1): 11−20. doi:10.1016/s0006-3207(02)00169-6. 
  44. ^ Djagoun, C. A. M. S. and Gaubert, P. (). „Small carnivorans from southern Benin: a preliminary assessment of diversity and hunting pressure”. Small Carnivore Conservation (40): 1–10. 
  45. ^ Nicholson, P.T., Ikram, S. and Mills, S.F. (). „The Catacombs of Anubis at North Saqqara” (PDF). Antiquity. 89 (345): 645−661. doi:10.15184/aqy.2014.53. 
  46. ^ Evans, L. (). „Beasts and Beliefs at Beni Hassan: A Preliminary Report”. Journal of the American Research Center in Egypt. 52: 219−229. doi:10.5913/jarce.52.2016.a013. 
 
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Mangustă egipteană
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mangustă egipteană
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mangustă_egipteană&oldid=16110180