Marin Moraru

Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Moraru.

Date personale
Marin Moraru

Născut	31 ianuarie 1937^[1] București, România
Decedat	21 august 2016 (79 de ani)^[2] București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Cetățenie	România
Religie	Biserica Ortodoxă Română
Ocupație	actor actor de teatru[] actor de film actor de televiziune[]
Limbi vorbite	limba română
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Premii Gopo
2009 Gopo pentru întreaga operă
Modifică date / text

Marin Moraru (n. 31 ianuarie 1937, București, România – d. 21 august 2016, București, România) a fost un actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce.

Biografie

Marin Moraru s-a născut la data de 31 ianuarie 1937 în București și s-a stins din viață la 21 august 2016, la București (Spitalul Elias). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” în anul 1961, la clasa profesor Dina Cocea, având ca examen de diplomă rolul Agamiță Dandanache din piesa O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale.

După absolvirea facultății, a activat ca actor pe scenele de la Teatrul Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1968-1971) și la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” (1971-1974).

După o perioadă în care a predat în calitate de conferențiar universitar la I.A.T.C. București (1974-1980), s-a reîntors în anul 1980 la Teatrul Național „I.L. Caragiale”. Din anul 2002 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București.^[3]

Piese de teatru

Pigulete plus cinci fete de C. Bratu
Chirița în provincie de Vasile Alecsandri
Ocolul Pământului de P. Kohout
Umbra de E. Swartz
Troilus și Cresida de William Shakespeare
Capul de rățoi de George Ciprian
D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale
Nepotul lui Rameau de Diderot
Transplantarea inimii necunoscute de A. Marodin
Leonce și Lenav de G. Buchner
Un fluture pe lampă de Paul Everac
Trei frați gemeni din Veneția de A. Mattiuzzi
Ultima oră de Mihail Sebastian
O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale
Saragosa
Romulus cel Mare de Friedrich Dürrenmatt
Gaițele de Alexandru Kirițescu
Fundația de Valeho
O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale
Așteptându-l pe Godot de Samuel Beckett
Harap Alb de Radu Ițcuș
Azilul de noapte de Maxim Gorki
Take, Ianke și Cadîr de Victor Ion Popa
Crimă pentru pământ, dramatizare de Grigore Gonța după romanul omonim al lui Dinu Săraru
Egoistul de Jean Anouilh
Femeia îndărătnică de William Shakespeare
Piscina de la miezul nopții de Peter Karvas

Filmografie

Haiducii (1966)
Un film cu o fată fermecătoare (1967)
Maiorul și moartea (1967)
Răpirea fecioarelor (1968)
Răzbunarea haiducilor (1968)
Felix și Otilia (1972) - dublaj de voce Costache Giurgiuveanu
Un comisar acuză (1974) - comisarul Ghiță Petrescu
Un zâmbet pentru mai târziu (1974)
Actorul și sălbaticii (1975) - majordomul Vasile
Filip cel bun (1975)
Toamna bobocilor (1975) - Toderaș
Elixirul tinereții (1975)
Operațiunea Monstrul (1976) - Corneliu
Pintea (1976) - dublaj de voce Bălan
Tufă de Veneția (1977)
Iarna bobocilor (1977) - Toderaș
Cianura... și picătura de ploaie (1978) - dr. Grecea
Stop cadru la masă (1980) - dublaj de voce Filip Halunga
Concurs (1982)
Faleze de nisip (1983)
Ringul (1984) - Tom
Zbor periculos (1984)
Masca de argint (1985) - boierul Vâlcu
Vară sentimentală (1986) - brigadierul Ioan Stroe
Cuibul de viespi (1987)
În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)
Chirița în Iași (1988)
Amen (2002) - Fotograful
Iubire ca în filme (2006) - Petre Varga (decedat)
Inimă de țigan (2007) - Cristofor
Regina (2008) - Cristofor
Aniela (2009) - Costică
Iubire și Onoare (2010) - Mohamed
Pariu cu viața (2011) - Silviu „Bunicu” Crăciun
O nouă viață (2014) - Silviu „Bunicu” Crăciun

Publicații

Suntem ce sunt amintirile noastre, Editura ALL, 2013 ^[4]

Distincții

În 2008 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) cu ocazia aniversării instituției.^[5]
Premiul Gopo al Asociației pentru promovarea Filmului Românesc, ediția a 3-a, 2009, pentru întreaga carieră.^[6]
În 2012 a primit o stea pe „Aleea Celebrităților” din București (Piața Timpului).^[3]
Premiul de Excelență al Festivalului Internațional de Film Transilvania TIFF 2015 pentru întreaga activitate.^[7]

Decorații

Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[8]
Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce (2008)

Note

^ https://port.hu/jump/person-144861, accesat în 13 iunie 2020 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Marin Moraru
^ ^a ^b A murit actorul Marin Moraru, Europa FM.ro, 21 august 2016
^ VIDEO Lansarea biografiei lui Marin Moraru: „În paginile acestei cărți se află sufletul meu“, 23 noiembrie 2013, Corina Zorzor, Adevărul, accesat la 6 ianuarie 2014
^ Roberto Stan, Actorul Marin Moraru a decedat Arhivat în 22 august 2016, la Wayback Machine., Agenția Națională de Presă AGERPRES, 21 august 2016
^ „Marin Moraru, distins cu Premiul de excelență la Festivalul de Film Transilvania”. Arhivat din original la 12 aprilie 2016. Accesat în 9 decembrie 2015.
^ Marin Moraru, la TIFF: Nu îmi place să filmez, când mă văd pe ecran mă doare stomacul
^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, b) 4.

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Marin Moraru

Marin Moraru la Internet Movie Database
Mihaela Dorobanțu, Marin Moraru a murit, 21 august 2016, huff.ro
Site memorial Marin Moraru. Suntem ce sunt amintirile noastre, marinmoraru.ro, accesat la 18 februarie 2020

Interviuri

Doi pentru eternitate: Marin Moraru si Florin Piersic, Silvia Kerim, Formula AS - anul 2009, numărul 855
Marin Moraru, la 74 de ani: „Vulgaritatea a devenit normalitate. Este imposibil ca eu să trăiesc în această cloacă", 2 februarie 2011, Maridana Arsene, Adevărul
77 de lucruri pe care le-a învățat Marin Moraru până la 77 de ani, 31 ianuarie 2014, Dan Boicea, Ziarul Metropolis
INTERVIU. Actorul Marin Moraru explică de ce s-a izolat: „Filmul românesc e plin de beep-uri. De-aia nu mai joc“, 9 iunie 2015, Florin Ghioca, Adevărul

[94038634d1e623ac49b817bf1c12a17f-1] ttps://port.hu/jump/person-144861, accesat în 13 iunie 2020 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[e4685a6bd82be80a301515ec3d148743-2] Marin Moraru

[europafm-3] A murit actorul Marin Moraru, Europa FM.ro, 21 august 2016

[MMadev2014-01-06-4] VIDEO Lansarea biografiei lui Marin Moraru: „În paginile acestei cărți se află sufletul meu“, 23 noiembrie 2013, Corina Zorzor, Adevărul, accesat la 6 ianuarie 2014

[5] Roberto Stan, Actorul Marin Moraru a decedat Arhivat în 22 august 2016, la Wayback Machine., Agenția Națională de Presă AGERPRES, 21 august 2016

[6] „Marin Moraru, distins cu Premiul de excelență la Festivalul de Film Transilvania”. Arhivat din original la 12 aprilie 2016. Accesat în 9 decembrie 2015.

[7] Marin Moraru, la TIFF: Nu îmi place să filmez, când mă văd pe ecran mă doare stomacul

[8] Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, b) 4.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]