Medveja, Briceni

sat din raionul Briceni, Republica Moldova
Medveja
—  Sat-reședință  —
Medveja se află în Briceni
Medveja
Medveja
Medveja (Briceni)
Satul pe harta Republicii Moldova
Medveja se află în Briceni
Medveja
Medveja
Medveja (Briceni)
Satul pe harta raionului Briceni
Coordonate: 48°22′00″N 26°47′00″E ({{PAGENAME}}) / 48.36667°N 26.78333°E

Țară Republica Moldova
RaionBriceni
ComunăMedveja
Atestare14 august 1432

ComponențăMedveja

Altitudine188 m.d.m.

Populație (2004)
 - Total1.661 locuitori

Cod poștalMD-4733
Prefix telefonic247

Prezență online

Medveja (între 1942-1944, Micșunești[1]) este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Briceni, Republica Moldova.

Date statistice modificare

  • Distanțe: pînă la centrul raional (Briceni) - 25 km, pînă la st. c. f. Medveja - 3 km, pînă la Chișinău - 270 km.
  • Gospodării - 720. Populația - 1.525 de oameni. Pensionari - 521.
  • Fondul funciar - 2.453 ha.
  • Biserica „Înălțarea Domnului".

Istoria satului modificare

Oamenii bătrîni spun că pădurea de lîngă Lipcani în vremuri cărunte era mare-mare, cică, ocupa tot acest ținut, dar atît de mare că într-însa huzureau de bine pînă și urșii.

În zilele noastre în sat locuiesc cu preponderență ucrainenii și ei susțin că satul i-a luat denumirea de la acei urși (de la ucrainescul medvidi). Alții zic că denumirea provine de la numele moșierului Medvedev, care era pan, din polonezi. Pînă azi se mai păstrează aici un toponim Panskaia Storona (Partea Panului).

Nici prima, nici cea de-a doua legendă nu au un suport temeinic, deoarece există un document istoric domnesc, de danie, semnat pe 1 aug. 1432, prin care Ilie Voievod îi dăruiește boierului său Isaia mai multe sate, printre care figurează și Medveja. La început aici au trăit români, lucru demonstrat și de multe toponime locale: Lîngă Odaie, Burtosul, Planul Popii ș. a. Drept că mai tîrziu apar și Movila lui Savițchi, Cîmpul lui Sprujinschi, Panskaia Storona, Kazionnaia Storona (Partea de Stat). De aceea mai cu adevăr ar fi versiunea preluării denumirii satului de la pîrîiașul Medvedca, o vînă mică de apă de 20 km lungime, care pornește de la frontiera cu Ucraina și se varsă în Prut, căci, clar lucru, nu poate fi mai vechi satul decît acest pîrîiaș, care cîndva avea și el apă mai multă.

Istoria scrisă își amintește din nou de Medveja abia în 1527-1546, care ne informează că pîrcâlabul de Hotin, pe nume Toader, avea privilegii de cumpărătură pentru cîteva părți din acest sat de la Petru Vodă Rareș. Apoi Alexandru Voievod îi întărește pe 5 mai 1554 vistiernicului Mogîldea partea dinspre răsărit a s. Medveja, cumpărat cu 600 zloți tătărești de la Grozava, fiica pîrcălabului Toader. Mai aflăm că Mogîldea era pan, dar el era Mogîldea, nu Medvedev.

Satul mai este pomenit și într-un hrisov de la Petru Voievod, datat cu 24 martie 1587 ca punct de hotar pentru o altă moșie. Iar într-un ispisoc din 27 iunie 1604, de la Eremia Movilă, pentru diacul Pavel Taban se precizează: Medveja, unde a fost Oanță. Însă cine a fost Oanță și unde anume nu se știe. La 8 noiem. 1616 domnitorul Radu Mihnea Ionașcu îi întărește lui Ionașcu, fiul Bilei, un sfert din s. Medveja. În fine, mai aflăm că în 1665 moșia aparținea unor boieri din neamul Hajdeu, niște înaintași ai lui Bogdan Petriceicu Hașdeu.

Secetele din ultimul deceniu al sec. XIX afectează puternic viața medvejenilor, care sunt nevoiți să ia porumb și orz cu împrumut de la zemstvă, datorie, pe care urmează s-o achite cîțiva ani la rînd. Apoi se întîmplă că chiar la sf. sec. o jumătate din ocina Medveja intră în volostea Lipcani, iar o altă jumătate în volostea Chelmeneț.

În școala parohială predă religia preotul Vasile Bîhovschi, un om stăruitor și energic, care e menționat cu mulțumiri. Școală ministerială satul încă nu are, dar impozit plătește.

La înc. sec. XX mulți oameni (99) suferă de tifos, de difterie (9), de rujeolă (45), de scarlatină (935). Satul avea (în 1904) 170 de case cu 1.068 de suflete. În 1908 de două ori (la 25 mai și la 4 iulie) ploi puternice, cu grindină, pricinuiesc mari pagube ogoarelor. În 1910 satul parcă se mai lărgește, numără deja 186 de case, dar populația scade, coborînd pînă la 1.050 de locuitori.

Un nou recensămînt sovietic, cel din 1949, introduce în listele pentru s. Medveja 2.293 de locuitori, majoritatea de etnie ucraineană. Apoi recensămînturile sovietice încep să se efectueze din 10 în 10 ani. Cele din 1979 și din 1989 găsesc în sat 2.127 de locuitori (970 de bărbați și 1.157 de femei) și, respectiv, 1.926 de locuitori (861 de bărbați și 1065 de femei). Evoluția populației înregistrată în anii următori e întrucîtva pozitivă.

Astfel, în a. 2000 au fost puși în liste peste 2.100 de locuitori, care viețuiau în peste 800 de case. Ultimul recensămînt din 5-12 oct. 2004 a găsit în Medveja iar o mare scădere a numărului populației – 1.661 de locuitori, incl. 761 de bărbați și 900 de femei (ucraineni – 85 la sută), faptul datorîndu-se plecării multor cetățeni la lucru peste hotare. În acel an s-au înregistrat în Medveja 1489 de ucraineni, 131 de moldoveni/români, 33 de ruși, 2 găgăuzi și 6 de alte etnii.

Note modificare

Bibliografie modificare

Legături externe modificare

  Materiale media legate de Medveja la Wikimedia Commons