Micești, Cluj

Pentru alte sensuri, vedeți Micești (dezambiguizare).

Micești, colocvial Micuș (în maghiară Mikes), este un sat în comuna Tureni din județul Cluj, Transilvania, România.

Coordonate: 46°39′00″N 23°37′00″E ({{PAGENAME}}) / 46.65000°N 23.61667°E
Micești
— sat —
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Micești
Micești (România) Localizarea satului pe harta României

Țară	România
Județ	Cluj
Comună	Tureni

SIRUTA	59817
Atestare	1297^[1]

Suprafață
- Total	14,6 km²
Altitudine	576 m.d.m.

Populație (2021)
- Total	271 locuitori

Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	407564
Prefix telefonic	+40 x64 ^[2]

Prezență online
GeoNames

Localizarea satului pe harta județului Cluj Localizarea satului pe harta județului Cluj
Modifică date / text

Date geografice

Altitudinea medie: 576 m.

Istoric

Următoarele obiective au fost înscrise pe Lista monumentelor istorice din județul Cluj^[3], elaborată de Ministerul Culturii din România în anul 2015:

Tumulii^[4] preistorici din punctul “Țigla Veche”.
Situl arheologic din punctul “Valea Micușului”.
Cimitirul medieval din punctul “Valea Micușului”.

Satul este atestat documentar din anul 1297 într-un act de hotărnicie a Mănășturului, având ca vecinătate "Codrul Mare" („Bykfev”, „Făgetul”). La acea dată se numea "Pass Mikis", în 1367 "Mykus", în 1461 "Villa Mikes", în 1523 "Mikews", în 1733 "Mikus", iar în anul 1854 "Mikes" sau "Micuș".

În legătură cu acest sat, legenda spune că aici ar fi existat o cetate a Banului Mikud, unde locuitorii se adăposteau în timpul năvălirilor tătare.

Satele învecinate Micești și Săliște au avut, multă vreme, un singur stăpân. În secolele XV-XVI, aceste sate, ca și altele, și-au schimbat des stăpânii. În anul 1600 Mihai Viteazul face cadou cele două sate lui Napraghi Demeter, pentru serviciul făcut.

Documente de arhivă arată că, la jumătatea secolului al XV-lea, satul Micești era una dintre cele mai mari așezări românești din zonă, oamenii ocupându-se cu agricultura și cu creșterea animalelor.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095), localitatea apare sub numele de „Mikes”. În partea de sud a satului pe hartă este marcat amplasamentul unui conac (“Schloß”).

Izvor de apă sărată

Pe teritoriul satului există un izvor cu apă sărată concentrată (“mărătoare”), dovada prezenței în adâncime a unui masiv de sare. Izvorul este captat într-un puț, căptușit cu scânduri groase, nivelul saramurii ajungând la suprafața solului. Satele din jur (Tureni, Ceanu Mic, Rediu, Mărtinești, Comșești, Vâlcele, Petreștii de Jos, Deleni, Livada, Plaiuri, Agriș, Crăești, Săliște) se aprovizionau sistematic cu saramură de aici, utilizată în alimentație si pentru conservarea cărnii de porc. Fiind domeniu obștesc, accesul era gratuit pentru sătenii din Micești. Pentru cei ce veneau din alte sate era percepută o taxă, practică ce s-a menținut până în preajma celui de al doilea război mondial. Fântâna de saramură este utilizată și în prezent.

Demografie

De-a lungul timpului populația localității a evoluat astfel:

Recensământul^[5]		Structura etnică
Anul	Populația	Români	Maghiari	Germani	Rromi	Alte etnii
1850	986	922	25		38	1
1880	1.068	1.003	24	1		40
1890	1.215	1.171	26	14		4
1900	1.214	1.175	39			0
1910	1.350	1.281	48			21
1920	1.260	1.257	3			0
1930	1.468	1.464	3			1
1941	1.522	1.519	1	1		1
1956	1.423	?	?	?	?	?
1966	1.229	1.228	1			0
1977	904	903	1			0
1992	560	559	1			0

Lăcașuri de cult

Biserica Pogorârea Sfântului Duh, din 1794. Biserica este înscrisă pe Lista monumentelor istorice din județul Cluj ^[6], elaborată de Ministerul Culturii din România în anul 2015.

Galerie de imagini

Altar votiv descoperit la Micești
Drumul comunal Tureni-Micești
Intrarea în localitate
Școala
Monumentul Eroilor
Biserica „Pogorârea Sfântului Duh" (monument istoric)
Biserica „Pogorârea Sfântului Duh" (nava spre iconostas)
Pictura parietală: Cina cea de Taină

Bibliografie

Gergely, Eugen, Tureni: studiu monografic, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2002. ISBN 973-686-336-0
Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (2003). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-86430-0-7.
Dan Ghinea (2000). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4.
Surd V., Bucșe M, Faur Gheorghe, Surd Gheorghe, Micești 700 ani, schiță monografică, 1999

Vezi și

Lista monumentelor istorice din județul Cluj

Legături externe

Materiale media legate de Micești la Wikimedia Commons

Repertoriul așezărilor rurale din Dacia romană
Micești, satul in care nimeni nu cumpără sare Arhivat în 5 martie 2016, la Wayback Machine.

Note

^ Atlasul localităților județului Cluj, p. 241
^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 1 mai 2018. Accesat în 14 februarie 2019.
^ Tumul (pl. tumuli): movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o înălțau deasupra mormintelor.
^ „Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate”. Arhivat din original la 5 martie 2016. Accesat în 11 martie 2008.
^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 1 mai 2018. Accesat în 14 februarie 2019.

[atlas1-1] Atlasul localităților județului Cluj, p. 241

[2] x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă

[3] „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 1 mai 2018. Accesat în 14 februarie 2019.

[4] Tumul (pl. tumuli): movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o înălțau deasupra mormintelor.

[st-5] „Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate”. Arhivat din original la 5 martie 2016. Accesat în 11 martie 2008.

[6] „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 1 mai 2018. Accesat în 14 februarie 2019.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]